5,016 matches
-
de mult cu speranța! El devine cu atât mai aprig, cu cât persoana iubită este mai inaccesibilă, mai departe de tine. O suită de versuri au drept temei AMURGUL, cu toate nuanțele lui. Poeme ca: „Amurg într-o poveste, „Amurgul”; „Amurg”; „Vis în amurg” - sugerează stările poetei care e predispusă la meditație, la contemplare, la visare, la nostalgie și la tristețe. Sunt mici elegii, cu toate ingredientele bacoviene: șoapta, chemarea, duioșia, umbra serii, vântul stingher, revărsarea de lumină pe cale de dispariție
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
speranța! El devine cu atât mai aprig, cu cât persoana iubită este mai inaccesibilă, mai departe de tine. O suită de versuri au drept temei AMURGUL, cu toate nuanțele lui. Poeme ca: „Amurg într-o poveste, „Amurgul”; „Amurg”; „Vis în amurg” - sugerează stările poetei care e predispusă la meditație, la contemplare, la visare, la nostalgie și la tristețe. Sunt mici elegii, cu toate ingredientele bacoviene: șoapta, chemarea, duioșia, umbra serii, vântul stingher, revărsarea de lumină pe cale de dispariție, visul, umbra tristeții
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
cu mare artă, ultimul aspic de grâu. Adunai în gânduri spuma, mă luptai cu unchiu' Ares, iar acuma, cald ca bruma, între cei pitici, eu mare-s. Peste timpii ce se scurg, pun metafore la plug, mă nechează-al meu amurg, dar nu pot să rinofug. Gândul vrea să se desfete-n pribegia lui spre mâine, niciun plânge nu mă prieten, niciun latră nu mă câine. Și, de-aceea, fac demersuri, la-ndemână a vă pune prima mea aversiune a acestor
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții și foamei, sfârtecau cu poftă cane crudă și, încă fascinați, îmbrățișau cu privirile fiara și masculul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
undeva la călcâiul dorului de a fi el este liber eu rămân în cușca necunoașterii până când... până când de pe ramul necunoașterii rodul gândului cade devine bila din centrul privirii noastre de ce Doamne mărul se împarte în patru când frica noastră răscolește amurgul vieții vieților Te-ai înălțat Doamne Te privesc în tăcere printre gratiile necunoașterii printre spinii înfipți adânc în Tăcerea Ta ca un cântec prelung al dorului de cer... 29 mai 2014 Referință Bibliografică: ramul necunoașterii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
ce se jucau în parcul de lângă bloc mai tulbură liniștea ce se așternuse în cameră. Am inceput sa citeasca un eseu publicat în revista „Agora literară”, lipit la pagina care indică dată de... 28 iunie: „ Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor” Pornind de la finitudinea condiției umane, Nietzsche caută să redescopere „cărarea pierdută” către empireu. În lucrarea „Werke” filozoful caută un simbol prin care să înțeleagă „sensul religios” că un reazem supranatural. Reanodand firul din prima perioadă a creației sale, în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
către empireu. În lucrarea „Werke” filozoful caută un simbol prin care să înțeleagă „sensul religios” că un reazem supranatural. Reanodand firul din prima perioadă a creației sale, în care zeii greci își găsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemnează în „Amurgul idolilor” dorința de întoarcere a lui Dionysos, aceasta constituindu-se că un testament: „Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec, cel al cultului dionisian”. Filozoful abandonează armele revoltei sale contra zeilor la poalele miticului Olimp. Aură de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
Philosophierens” (Berlin und Leipzing, 1936) preciza că trăsătură fundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logică multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicții și antiteze,autorul „Nașterii tragediei” va căuta să-și imagineze, după „amurgul zeilor”, cum va arata „răsăritul zeilor”. Ștefan Zweig vedea în fostul profesor de filologie clasică de la Universitatea din Basel „un geniu al întorsăturilor, al contrazicerilor violente” (Tolstoi. Nietzsche, București, Editura Cugetarea, f.a., p. 182), pe motivul că acesta se complace
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
se evidențiază prin devoțiunea și extazul față de „genii” și „idoli”. Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credință în anumiți zei, cei cărora el lea declarat „război”. În „Amurgul zeilor”,după încântarea produsă de priveliștea idolilor dărâmați, Nietzsche inserează capitolul „Ce le datorez anticilor”, în care apelează la un zeu, străpvechiul Dionysos, chemandu-l să protejeze viața, să simbolizeze voința de viață printr-o „doctrina a misterelor” în care
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, Mihai Beniuc ce se erija în toboșarul vremurilor noi. În „Amurgul idolilor”, scria despre sine: „Am dat umanității cea mai profundă carte pe care o are, al meu Zarathustra, si se considera, fără nici o ezitare, ultimul discipol al filosofului Dionysos și dascălul eternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Bând VII, p.14
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri... împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă, purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia, descântând iubirea dulce doar cu vocea lui cea blândă
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului vara A venit vara după calendare, Tăcerea este umedă prin munți, Stau treji ca niște daci cărunți, Cu vârfurile ce se pierd în zare. Și pe câmpie grâul încolțește, Talanga scoate turma în amurg, Se-aud pe vale apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele
VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357515_a_358844]
-
cuvintelor", de-a lungul întregului ei ceremonial creativ. De fapt este o surprinzătoare celebrare în versuri moderne care permit controlarea experienței, vizualizarea ideilor: "Când deschid piatra/ cu flacăra privirilor/ Pământu-mi spune alergând:/ Până și în aceste/ mari depărtări/ de culoarea amurgului/ sufletul tău exilat/ miroase-a stele!" (Sufletul exilat). Toate versurile sculptate în idei plasticizante sunt niște frumoase euritmii: S-a aprins altarul stâncii/ din deschiderea adâncii/ miresme de curcubeu/ aurit în ochiul meu/ sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale,/ meteori
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
din aventură rănit, ieșit dintr-o clinică mai uman. împins din caruselul de bâlci, am căzut în noroaie pe brânci, toate umbrele lumii după mine se țin și eu fug de destin cu tălpile goale de beduin, ascult deghizat violoncelul amurgului, mă doare doina din coaste și zborul murgului, mă dor încheieturile din apele timpului și clipele nesigure ale destinului... am iubit și iubesc ca un prost, dar iubirea n-a avut nici-un rost, am cântat la țimbale când mi-era
AVENTURA UNUI POETOMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357788_a_359117]
-
mai scarpine limba despre asta... Rugăciunea este o stare de prezență continuă în care eu sunt în Doamne și Doamne este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte... Sunt un urât acum, dar pot fi om frumos. Te caut în amurgul norilor, în asfințitul lacrimilor, în privirile lăsate pe icoane, într-o binecuvântare sau în tăcere... Omul fără Dumnezeu nu este fericit. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viața mea, nu este pe nici un loc. Ți-am încredințat ale
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
este jertfelnic. Mă aduc Ție ca o prescură. Fără explicații, doar dăruire. Nu uit nimic-nimic. Lira. Vioara. Pianul. Inima. Insula. Absolutul. Grădina. Pacea. Iubirea. Taina. Îmi amintesc poemul tău ce mi l-ai scris cu o pană de libertate în amurgul căutărilor mele. Suntem cu toții vase prin care Dumnezeu lucrează... Cerul se apropie foarte mult de pământ. Adeseori se amestecă. Chiar dacă eu nu vreau, nu știu, nu pot, Tu, Doamne, mântuiește-mă! Doamne când e nevoie tună în ființa mea și
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului LA FEREASTRA CU PRIVIRI OBOSITE La fereastra cu priviri obosite de atâtea așteptări, tăcerea e o dungă subțire cu umeri plini de ninsori. Iarna se clatină prin copaci ca o clipă lovită. Prin amurgul de deasupra mea cade o stea rătăcită. Râul se rostogolește-n vale rușinat de nudul lunii pitită-n barba teiului sub care îți sărutasem sânii. Îți ating umbra atârnată-n cuier, mă viscolesc insomnii, te-nchid în inimă ca-ntr
POEME de GEORGE BACIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357840_a_359169]
-
rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. Dragostea mea te ține în dinți
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
-mbeți.// Când iubești, cu încântare poți ținti spre viitor/ Căci iubirea te preschimbă din pietroi în fulg ușor./ Într-un veac în care banul este un ciocoi hapsân -/ Vreau iubirea să-mi domine sufletul - ca un stăpân.” (Cântec despre dragoste) Amurgul și răsăritul, luna și soarele fuzionează în cel mai sfânt decor care descrie frumusețea răvășitoare a iubirii, sfințită cu rouă și senin. Se contemplă un peisaj divin în care murmură iubirea, iar chipul ei e mângâiat de razele eternității. Aici
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
Vestire, pe 25 martie 1925 la Roman, mărturisește: ,,Ca orice străfulgerare umană de pe Terra, am văzut și eu lumina lui Solaris, pentru prima oară, în ziua de Buna-Vestire a lui 1925 și continui și acum s-o admir, atât în Amurgurile ei, cât și în acel ce-mi este doar al meu. Am aparținut, întotdeauna, Urbei mușatine a Romanului, fiindu-i Liceului, ce-i poartă numele sau voievodal și elev, precum și dascăl, slujind la catedrele sale un sfert de veac. Făcând
GHEORGHE A.M.CIOBANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357811_a_359140]
-
să fie un fel de combinație de violaceu cu un verde șters, nuanța unei plante muribunde... În fața Clinicii de Gastroenterologie, pașii Emanuelei s-au rărit brusc. Nici nu-și dădea prea bine seama cum a ajuns până aici. În liniștea amurgului, o voce clară și puternică a risipit acalmia, răsunând asemenea preludiului unui flaut. Emanuela s-a oprit să asculte acel limbaj, ce-i părea a fi o prelungire a sufletului său, ca un ecou al durerii, ca o revelație a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută drumul spre cimitir. Aștept luna cocoțat pe fruntea dudului de la marginea dealului
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
vocală în care am pus apostrof. În ziua ce va veni o să stau de pază", mi-am zis. Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn de întrebare se plimbă. La brâu are flori de secunde. Amurgul este parfum de praf. Mi-am înregistrat izvorul în catalogul de stări. Se pierde însă în busola agățată de brațul meu, strâns. Erau, în ea, șapte care de înțelepciune, șase fecioare de legendă, cinci dinastii ale împăratului X , patru cai
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de crini și cale Să mă binecuvânte Domnul cu Iubire! Referință Bibliografică: Beatitudine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]