7,050 matches
-
nu e vorba de întinderea sa fizică. Ci întrucât excede nemăsurat subiectivitatea omenească, dânduse indefinit și deodată. În această privință, este de a dreptul cople șitor. Știm apoi că o rețea se poate figura analogic, însă deșertul nu suportă nici o analogie. Este de nefigurat și incom prehensibil. În cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
avem motive să suprapunem întocmai logica gândirii și cea a ființei (în cazul în care vorbim despre o logică a ființei). Doar că vechii greci, dacă îi privim prin cele spuse de Aristotel, soco teau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în act, iar mișcarea cu nemișcarea însăși. Ființa cu adevărat supremă transcende aceste diferențe, întrucât constituie sursa lor originară. Calea analogiei, pe care Aristotel o urmează, permite a înțelege divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o mișcare în același fel în care ceea ce este iubit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
monstruose cogitari potest, quod non possimus somniare)“. În această privință, visele par să nu cunoască limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici întro altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță întro povestire - poate fi oricând căutat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt se ascunde iubirea de sine. Iar aceasta se întoarce împotriva ei atunci când iubirea devine pasiune. Imediat ce se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le pot arăta oamenilor, adică puterea, duritatea, permanența. Hierofania pietrei este prin excelență o ontofanie: înainte de orice, piatra există, rămâne mereu ea însăși, nu se schimbă, impresionează omul prin ceea ce are ea ireductibil și absolut, și astfel îi dezvăluie, prin analogie, ireductibilitatea și absolutul Ființei. Perceput prin intermediul unei experiențe religioase, modul specific de existență a pietrei îi dezvăluie omului ce înseamnă o existență absolută, dincolo de Timp, neatinsă de devenire.32 De asemenea, o scurtă analiză a numeroaselor valorizări religioase ale Lunii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor efracției, crimei, când au ca scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recunoscând astfel că drepturile vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aceea el înflorește mai ales în Franța. Analiza presupune o bogată viață interioară, fie că e vorba de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să nu fie analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul dinsemnele vremii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor, efracției, crimei, când au de scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recu-noscînd astfel că drepturile vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat speach-ul despre analogia totalitarism-patriarhat, folosind România drept studiu de caz, o americancă a plâns și mi-a cerut scuze. Nu era nimic melodramatic în lucrarea mea, dar femeia ținuse la o altă secțiune o lucrare despre dreptul de a ucide, tot pe studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care chestia asta e sport național, iar intelectualitatea subțire excelează... Așa că am lăsat-o mai moale cu studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meargă absolut oriunde, lor, neavenitelor, femeilor, născător-îngrijitoare. Bărbații trebuia să poarte turban și barbă și să se îmbrace la ordinele talibanilor. Intenția, îmi spune Jowida, a fost să îi închidă față de orice fel de civilizație. Dacă mă gândesc bine, singura analogie pe care o găsesc este cu activiștii noștri de partid. Spre nenorocul lor însă, era totuși un comunism în Europa, nu în Asia. Altminteri ce ne-ar mai fi intalibanit pe toți! Scenă de seară: vine un bărbat din Macedonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Petru Groza preciza că va evoca doar câte ceva din experiența proprie de 25 de ani. În a doua parte, demnitarul român vorbea, în mare, despre situația economiei României înainte și după schimbarea intervenită la 23 august 1944. Construind o evidentă analogie cu evoluția Chinei, dr. Petru Groza evidenția bogățiile României, între care petrol, aur, grâu, păduri, ,,asupra cărora imperialiștii s-au aruncat ca niște lupi". ,,Exploatarea petrolului, aurului, pădurilor se transformase în jaf. Industria, comerțul, transporturile, telefoanele etc. erau în cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu toate că ei niciodată nu se vor confunda cu acesta. Dimpotrivă, se poate observa că șarpele sau monstrul se diferențiază radical, ființial, de sacru. Vom reține deocamdată această concluzie și vom continua analiza înalt plan. În estetica sa, Rosenkranz realizează o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat, care se opun binelui. În plan estetic, același rol pe care îl aveau răul și păcatul îl dobândește acum urâtul, care este infernul frumosului
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
fu răsplătit cu o privire cruntă din partea doamnei O’Toole. — Nu se poate să nu fi auzit păsările, încercă din nou domnul Jones. Sunt o armată-ntreagă. Ți-a trecut vreodată prin minte cât de des sunt folosite păsările în analogii cu comportamentul și atributele umane? — Nu, zise Vultur-în-Zbor. — Ah! Gândește-te numai. Regatul păsărilor este extraordinar de potrivit pentru creatorii de mituri. Acoperă un mediu diferit și totuși constituie, în multe feluri o paralelă excelentă - căci are și el limbaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru creatorii de mituri. Acoperă un mediu diferit și totuși constituie, în multe feluri o paralelă excelentă - căci are și el limbaje, ritualuri amoroase, legături de familie și așa mai departe. Suficient de îndepărtate ca înfățișare pentru a oferi o analogie abstractă sigură, păsările ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Du-te, du-te, zise pasărea“, cântă Virgil Jones. — Ce? — O referință literară, explică Virgil Jones. Un moft. Un pic de răsfăț personal. Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii, a obiectelor neînsuflețite și a rafalelor de vânt, alcătuiți cu toții din infinit mai mult spațiu gol decât din materie solidă. Oare nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei naturale, ar fi dificil să le condamni, atât de mult există analogie și armonie în toate părțile ființei lor; într-un cuvânt, linia de sudură, punctul de joncțiune între real și fantastic este imposibil de sesizat; este o frontieră vagă pe care analistul cel mai subtil nu ar putea să o traseze
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
insatisfacția, tensiunea, frustrarea, realizarea noului stadiu. Muler - Frinfels are altă percepție. După părerea sa, etapele sunt: pregătirea; concepția; esența; G. Constantinescu are la rândul său o altă părere. Etapele ar fi: etapa pregătitoare; etapa elaborării teoretice; etapa analizei critice; etapa analogiilor experimentale; etapa aplicațiilor multiple; Ștefan Odobleja consideră că etapele creației ar fi: descoperirea întrebării; analiza; sinteza; clasificarea; obiectivarea; retorica; critica; scrierea operei ( a lucrării); Tudor Vianu afirma că, din punctul său de vedere, etapele invenției sunt: pregătirea; inspirația; invenția; execuția
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
depășește. Nu știu la ce joc faceți aluzie. Am impresia că-mi atribuiți calități pe care nu le posed. Nu sunt atât de citit cum credeți... Probabil sunteți Într-o stare extrem de excitată, din care pricină sunteți predispus să faceți analogii din cele mai ciudate, care n-au nimic de-a face cu realitatea...” E posibil ca Satanovski să fi avut dreptate. În fond, Își spuse În gând Noimann, halucinațiile trebuiau să aibă Întotdeauna un preambul. Un citat din clasici, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
meu. Fără să vrea, Jonathan se lasă condus în birou. Profesorul îl studiază cu o expresie chinuită. Nici măcar un pui de somn nu mai poți avea în zilele astea! De curând, situația s-a înrăutățit, lumea s-a umplut de analogii, lanțuri de asemănări și semnificații, care nu te lasă să faci cele mai simple lucruri fără a fi deranjat. Simpla așezare la biroul său îi produce un amalgam de asociații, forțându-l să îndeplinească o serie de ritualuri semi-involuntare. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și vom trece în revistă genialele metode propuse de unii români, pentru combaterea acesteia. Hei, tu roșcatul din a doua bancă, ce te fâțâi așa, iar tu Lenuțo închide gura că intră musca. Potrivit pedagogiei moderne, vom face apel la analogie, pentru ca subiectul să fie mai ușor asimilat de orice bolovan studios și de aceea vom începe cu o povestioară. Cică într-o zi cu soare și criză la buzunare, doi inși stăteau și ei lejer lihniți, pe malul unei ape
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]