2,050 matches
-
reușit să ofere demarcație metodologică. În consecință, disciplina relațiilor internaționale a reflectat întotdeauna capriciile metodologice ale altor discipline, în special pe acelea ale științei politice americane. Pe fondul acestei dezbateri, realiștii aparținînd ambelor orientări au cercetat amănunțit conceptele centrale de anarhie, interes național, balanță a puterii și chiar de putere, fie pentru a arăta cum s-a putut construi știința realistă behavioralistă a relațiilor internaționale, fie pentru a respinge întreprinderea însăși. DISCIPLINA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE DEVINE ȘTIINȚIFICĂ Abordarea științifică se baza pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
propune să asigure fiecărui actor individual un grad cît mai mare de securitate, dar produce în ansamblu insecuritate: aceasta este celebra dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950). Ea apare pentru că nu există o instituție normativă stabilă, cum ar fi un guvern
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor internaționale ca disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra politicii. Contextele distincte, adică lipsa unui corespondent internațional al guvernului național, constituiau acum o diferență calitativă între suveranitatea din interior și anarhia din exterior. Anarhia internațională, ca punct teoretic de plecare, oferea disciplinei un teritoriu sigur, avînd în vedere că tema ei principală, studiul războiului, era împărțită cu alte discipline care studiau conflictul, cum ar fi politica, sociologia și psihologia. Scientismul în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra politicii. Contextele distincte, adică lipsa unui corespondent internațional al guvernului național, constituiau acum o diferență calitativă între suveranitatea din interior și anarhia din exterior. Anarhia internațională, ca punct teoretic de plecare, oferea disciplinei un teritoriu sigur, avînd în vedere că tema ei principală, studiul războiului, era împărțită cu alte discipline care studiau conflictul, cum ar fi politica, sociologia și psihologia. Scientismul în practică: dezbaterea polaritate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politic în sfera internațională. În ciuda ambivalenței sale, menționate în capitolul precedent, Morgenthau a contribuit totuși la progresul cercetării behavioraliste și din ce în ce mai matematice, pe care a disprețuit-o atît de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma pură și cea atenuată a politicii puterii. Pe de altă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma pură și cea atenuată a politicii puterii. Pe de altă parte, un întreg mod de abordare s-a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare, dînd de înțeles că domeniul internațional, deși lipsit de un guvern central, nu poate fi asimilat stării naturale de care vorbea Hobbes, din care au derivat versiunile sumbre ale politicii puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de înțeles că domeniul internațional, deși lipsit de un guvern central, nu poate fi asimilat stării naturale de care vorbea Hobbes, din care au derivat versiunile sumbre ale politicii puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un concept neatenuat al anarhiei, pare să-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea mai obișnuită cale urmată de tradiționaliști pentru a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterii. Ca urmare, dilema securității, bazată pe un concept neatenuat al anarhiei, pare să-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea mai obișnuită cale urmată de tradiționaliști pentru a atenua sensul anarhiei internaționale este introducerea a două tipuri distincte de relații internaționale în condiții de anarhie. Într-adevăr, Morgenthau însuși a făcut o astfel de distincție. Referindu-se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
-și fi pierdut mult din forța sa explicativă. În opinia unora dintre realiștii clasici, nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea mai obișnuită cale urmată de tradiționaliști pentru a atenua sensul anarhiei internaționale este introducerea a două tipuri distincte de relații internaționale în condiții de anarhie. Într-adevăr, Morgenthau însuși a făcut o astfel de distincție. Referindu-se la sistemul "Concertului European", în care diplomația se putea baza pe un schelet comun
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu se poate deduce vreun comportament necesar pe baza acestei dileme. Atenuarea anarhiei: amiciție / dușmănie Cea mai obișnuită cale urmată de tradiționaliști pentru a atenua sensul anarhiei internaționale este introducerea a două tipuri distincte de relații internaționale în condiții de anarhie. Într-adevăr, Morgenthau însuși a făcut o astfel de distincție. Referindu-se la sistemul "Concertului European", în care diplomația se putea baza pe un schelet comun de interese și valori, Morgenthau accepta că lupta pentru putere, deși nu în permanența
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumii; cîteva relații subsistemice, cum ar fi Europa Occidentală, pot fi considerate ca formînd o "comunitate de securitate" (Deutsch ș.a. 1957). Aceste nuanțări ale dilemei securității prin distincții între diferite sisteme anarhice au o profundă însemnătate teoretică. Ele arată că anarhia nu creează aceleași imperative și, prin urmare, nici aceleași efecte în toate sistemele internaționale. Distribuția puterii este așadar insuficientă pentru a caracteriza sistemele internaționale. În schimb, folosind o altă distincție, cea între dușmănie și amiciție, un alt realist, Arnold Wolfers
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acestea fiind spuse, nu mai rămîne nimic din generalizarea pustiitoare conform căreia, în practică, națiunile conduse de interesul național definit în termeni de securitate tind să promoveze o politică de securitate uniformă și, în consecință, imitabilă" (Wolfers 1962: 156). Atenuarea anarhiei: "societatea anarhică" Dacă anti-idealismul este un criteriu definitoriu pentru a fi realist, așa numita școală engleză a relațiilor inter-naționale temperează în mod sigur acest lucru. Mai mult, Hedley Bull, probabil autorul cel mai reprezentativ, argumentează că însuși punctul de plecare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că nici inexistența unei reguli legale și morale, nici absența comerțului, a industriei (în sensul pe care i-l dă Hobbes), a navigației, nici starea de război nu descriu în mod convingător domeniul internațional (Bull 1966a). Ordinea internațională diferă de anarhia lui Hobbes din patru motive. Primul este că domeniul internațional este caracterizat prin interdependență economică. Al doilea, statele sînt mai puțin vulnerabile decît indivizii. Al treilea motiv este că vulnerabilitatea egală a fiecărei persoane față de oricare alta face anarhia insuportabilă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de anarhia lui Hobbes din patru motive. Primul este că domeniul internațional este caracterizat prin interdependență economică. Al doilea, statele sînt mai puțin vulnerabile decît indivizii. Al treilea motiv este că vulnerabilitatea egală a fiecărei persoane față de oricare alta face anarhia insuportabilă. Totuși, pentru Hobbes, o discrepanță prea mare duce în mod natural anarhia către ierarhie. Dar sistemul internațional, deși caracterizat prin permanența puterilor mari și a celor mici, nu devine ierarhic. Potrivit lui Bull, diferențele de putere între state au un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
caracterizat prin interdependență economică. Al doilea, statele sînt mai puțin vulnerabile decît indivizii. Al treilea motiv este că vulnerabilitatea egală a fiecărei persoane față de oricare alta face anarhia insuportabilă. Totuși, pentru Hobbes, o discrepanță prea mare duce în mod natural anarhia către ierarhie. Dar sistemul internațional, deși caracterizat prin permanența puterilor mari și a celor mici, nu devine ierarhic. Potrivit lui Bull, diferențele de putere între state au un impact cooperativ și stabilizator asupra comportamentului statului 3. Și, în fine, al patrulea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumii internaționale, el a acceptat poziția idealistă în privința rolului major al normelor în chestiunile internaționale. Însă, derivînd normele din autorizarea reală a statelor și din puterea lor, Bull a confirmat în esență abordarea materialistă a puterii din cadrul realismului. Astfel, deși anarhia rămîne indiscutabil o trăsătură fundamentală a abordării realiste, mulți dintre realiștii clasici au contestat uniformitatea dilemei securității, precum și evidenta sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a fost nuanțată în așa fel încît să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
abordarea materialistă a puterii din cadrul realismului. Astfel, deși anarhia rămîne indiscutabil o trăsătură fundamentală a abordării realiste, mulți dintre realiștii clasici au contestat uniformitatea dilemei securității, precum și evidenta sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a fost nuanțată în așa fel încît să admită intervale de timp și/sau părți ale sistemului internațional care ar putea să nu fie guvernate de necesitățile dilemei securității. Pe de altă parte, școala engleză a insistat asupra faptului că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost nuanțată în așa fel încît să admită intervale de timp și/sau părți ale sistemului internațional care ar putea să nu fie guvernate de necesitățile dilemei securității. Pe de altă parte, școala engleză a insistat asupra faptului că anarhia în sistemul inter-național trebuie interpretată ca o formă particulară a organizării politice: este vorba despre o societate internațională care nu corespunde stării naturale hobbesiene, înțeleasă ca o permanentă stare de război. CRITICA REALIȘTILOR CLASICI LA ADRESA REALISMULUI MECANICIST ȘI OBIECTIV Aripa
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
centrale. Nu natura umană, așa cum spunea Morgenthau, ci dilema securității explica originile conflictului (și ale războiului). Concentrîndu-se asupra sistemului internațional ca prin-cipală cauză a războiului și principal domeniu al cercetării, savanții au examinat amănunțit natura exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză, să înlocuiască conceptul de anarhie cu cel de societate internațională
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a războiului și principal domeniu al cercetării, savanții au examinat amănunțit natura exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză, să înlocuiască conceptul de anarhie cu cel de societate internațională, datorită trăsăturilor sale societale specifice. În cele din urmă, unii realiști nu au fost de acord cu încercarea de a remodela conceptele de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză, să înlocuiască conceptul de anarhie cu cel de societate internațională, datorită trăsăturilor sale societale specifice. În cele din urmă, unii realiști nu au fost de acord cu încercarea de a remodela conceptele de bază, de dragul aplicării teoriei economice sau a celei sistemice. Nici puterea, nici
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu este un actor autonom, ci mai degrabă un instrument al clasei dominante, burghezia monopolistă este forța conducătoare a expansiunii/ colonialismului. Hilferding își bazează explicația pe capitalul financiar autohton, ale cărui încercări de cartelizare ar depăși în cele din urmă anarhia producției (piețelor) capitaliste și crizele economice, dar nu pot soluționa contradicția dintre burghezie și proletariat. El a explicat expansiunea imperialistă prin nevoia monopolurilor capitaliste de a căuta materii prime și mînă de lucru ieftină pentru a avea profituri mai mari
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
respinge teoriile occidentale (ca și cum marxismul n-ar fi tot o teorie occidentală), unii analiști din Vest au accentuat vizibila asemănare dintre conceptele lor principale și tezele teoriilor și politicii externe americane din timpul războiului rece (Light 1988; Lynch 1989).3 Anarhia internațională: corelația forțelor versus balanța puterii Un analist sovietic a dat următoarea definiție "corelației forțelor", ca relație "între totalitatea contactelor și interrelațiilor economice, politice, juridice, diplomatice și militare dintre oameni, dintre state și sisteme de state și dintre principalele forțe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]