2,109 matches
-
tine. Este adevărat că pe pământ nu este nimic la locul lui? a întrebat SU pe Viață după ce a invitat-o la convorbire astrală. -Informez pe Înălțimea voastră că în prezent nici, Nimic nu mai este la locul lui. -Stimată ancestrală, vrei să spui mai în amănunt? a întrebat SU. -Cu multă plăcere, dacă asta dorește Înălțimea voastră, a răspuns imediat Viața. -Te ascult... zise SU. Viața s-a așezat mai comod în scaunul astru în timp ce-și căuta începutul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mentalul SN sufletul SF este formată din materie și este un suport fizic în care SN, sufletul se așează și stă pentru a da viață trupului respectiv. SN este formată din programele informaționale caracteristice acelei existențe. Aici se găsește memoria ancestrală a sufletului respectiv, memorie care se îmbogățește cu elemente noi în cursul vieții (experiențele de viață). Modificările informaționale ce apar în programele noesice vor determina comportamentele ulterioare ale individului. SB este o interfață, o structură hibrid ce face traducerea, decodificarea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
încercat. Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună a fost o emisiune de divertismente prezentată de un comic veteran, trecut bine de a doua tinerețe încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
resursele aflate mereu în criză era timpul. Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcușul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târșâit de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Papadima a intrat cu drepturi depline de a judeca operele scriitorilor și a emite verdictul”, totdeauna chibzuit, obiectiv. “Tânărul critic avea să-și orienteze activitatea după cele mai juste criterii estetice. Macedonean la origine, el era dotat cu un fond ancestral de intelectualism”, de cărturar crescut de mic în acest mediu, cărțile dându-i întotdeauna siguranță, 1 Detalii despre acest mare scriitor și unele din volumele sale, în: Din mucenicia neamului românesc, vol. I-II, pe care le-am publicat la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai noi știm și istoria perfidă care ne-a adus pe cap un dușman de profesie, operând adânci schimbări, antinomice, în ființa Neamului Românesc și în spațiul său ancestral. Sistemul comunist, caracterizat prin teroarea continuă, torturi draconice, ateism activ, frontiere închise, ignorarea inițiativei, inaccesul la civilizație, cenzură severă, etc., etc. Cei doi dictatori: Dej, Ceaușescu și acoliții lor, promovarea preferențială a alogenilor, frica, stările de conștiință debile, alterarea morală
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor două publicații solidare: „s’au prăpădit zadarnic muncă și material reconstituindu-se orașele vechi devastate. Ar fi fost mai nimerit: 1) Să se profite de situația excepțională de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu Anthologie, o altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7 Arts - Bruxelles, condusă de frații Victor și Pierre Bourgeois - gravitează pe orbitele Contimporanului. Ultimul semnează în nr. 75 un text despre „Aspecte ale mișcării moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regăsi pe terenul grupărilor „specifiste” (Gîndirea, Viața românească). În fapt, inovația expresionistă a fost asimilată mai ales pe filiera autohtonizantă a gustului pentru „misterele păgîne”, pentru cosmic, primitiv, arhaic, stihial ș.a. Altfel spus - ca expresie modernă esențializată a „fondului identitar ancestral”. În pofida anunțurilor repetate privind reprezentarea pe scena teatrelor românești a unor dramaturgi expresioniști, primele spectacole de acest gen (cu piesele Nju de Ossip Dymov și Pelicanul de Strindberg) au fost montate la București abia în 1922 de către regizorul german Karlheinz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editoriale: Antologia Esențelor 2010, "VIS ȘI PASIUNE",Editura Panfilius, Iași 2011; Antologia de poezii cronopediene, "AMPRENTE TEMPORALE", Editura Docucenter, Bacău 2011; Antologia Esențelor 2011, "Prin VARA ARSA de cuvinte", aparută în Editura PIM, Iași 2012 și cartea de autor, " TRISTEȚI ANCESTRALE", Editura Docucenter, Bacău 2011. </biography> CUVINTE DESPRE POEZIA D-LUI MARIN VOICU Antuza Antoce Mariana Iași 2012 Am s-adun din timp... Am s-adun din timp orele în mână, Și zile bune și nopțile târzii, Când trec suspine ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Azi-noapte, într-un gând deschis Ți-am scris patru poeme-n vis Și se făcea, ca un făcut, Că mă călcai să te sărut, Iar pe tălpile tăle Răsăreau buzele mele; Nu erai nici lujer, nici petală, Ci erai rază ancestrală Și te-auzeam că-mi calci retina, Și se înmiresma grădina... Atunci, de dincolo de zare S-a ridicat o voce,tare: '' Nici mersul prin ploi, Prin vănt sau soare, Nu-i va șterge sărutul tău ... de pe picioare!” Linearul F Mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Esențe dar și pe alte rețele ca: Universul Prieteniei, Rețeaua Literara, Cleopatra. Ca apariții editoriale menționăm: Antologia Esențelor " Vis și pasiune " Editura Panfilius, Iași 2011. Antologia de poezii cronopediene "Amprente temporale" Editura Docucenter, Bacău 2011 și cartea de autor " Tristeți ancestrale " Editura Docucenter, Bacău 2011 Cine ești tu? Tu ești suspinul trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări ancestrale, a fost posibil să se întîmple atîtea minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd a scăpat de jugul dictaturii românul dă dovadă de un spirit civic ieșit din comun și de un patriotism pe măsură. Își plătește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
păsări și pești, constă În „nenumărabilitatea“ lor, adică În capacitatea lor de reproducere - În care, pentru arbori, longevitatea joacă un rol major. Poate tocmai această natură pasivă, răbdătoare a sistemului lor de autoconservare i-a permis omului, În ciuda temerilor sale ancestrale cu privire la ceea ce ei ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mi le-a povestit mie. A plâns când a intrat în cortul lui Iacob și a fost surprinsă de propriile ei lacrimi. Voise atât de mult să fie inițiată în misterele sexului, să-și desfacă picioarele și să afle obiceiul ancestral al femeilor și al bărbaților. Dar era atât de singură în acel moment, intra în cortul bărbatului ei de una singură, fără nici o ceremonie, fără ca surorile ei s-o însoțească. Știa că n-avea dreptul la ritualurile unei soții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i spună că fiicei lui îi venise vremea, a văzut că el deja știa. Inbu vorbise despre asta cu Levi, care îi șoptise ceva despre niște „ticăloșii”. Femeia din Canaan fusese șocată de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici nu ne-am depărtat de aseară. - Voiam să-ți mai spun, zise gazda, încă un lucru: cum se pot deosebi într-o legendă sau în textul unui mit, dintre implicații și interpolări, faptele pe care eu le cred memorie ancestrală. Ai dreptate: în selectarea crâmpeielor de memorie trebuie foarte multă prudență. Să-ți dau un exemplu. În timp ce bunăoară relatarea biblică a plecării lui Lot din Sodoma e simplă și sobră, aproape ca un proces verbal... ba, mai mult, numai o dată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
POSTFAȚĂ a prozei contemporane, sleită de utilizarea pattern-urilor tradiționale, în care mistica și morala istorică erau tratate, fatalist, ca date imuabile, ce pot fi cel mult contemplate sau parafrazate. Regii noului prooroc Daniel umblă la ADN-ul credințelor noastre ancestral(oid)e, mioritizant-luceferiste. Dacă ne vine greu, chiar imposibil, să ne recunoaștem în practicile lor magice, aceasta nu demonstrează decât că persistența cutumelor este cumplit de nocivă pentru subconștientul colectiv. Dar cunoașteți cumva o cale mai tentantă de subminare a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes, fondate pe privilegii ancestrale și statuare, sfârșitul veacului al XVIII-lea pregătește castele unui nou tip care, asimilând vechile valori, le subordonează noilor principii: meritul personal, o aristocrație a spiritului și a aparenței”1. Pentru a Înțelege În profunzime ce se Întâmplă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic era, conștiincios, la datorie, mi se Încolăcea insidios În minte, Îndemnându-mă, cu ancestrala-i perfidie, să mă precipit către pomul cunoașterii, să Întreb, să aflu. Ezitam totuși. Ceva Îmi spunea că nu e bine să forțez nota prematur: nu eu făceam regulile aici. Prin urmare, răbdare, tutun și cafea preparată de necunoscuta expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându-mi adio și-un praz verde! În absolut, probabil că aveți dreptate, dar absolutul este o abstracțiune, un produs al spiritului, un reper eteric și neoperațional când e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]