2,199 matches
-
O altă consecință pare să fi fost o audiență la Lorenzo, unde își putea prezenta lucrarea. Că a existat o audiență la Lorenzo, în care Machiavelli a prezentat tânărului principe versiunea finală a lucrării sale, își găsește confirmarea într-o anecdota scrisă la sfârșitul secolului al XVI-lea de florentinul Riccardo Riccardi. Pasajul are următorul cuprins: "Niccolò Machiavelli i-a prezentat lui [Lorenzo di] Piero de Medici cartea sa despre Principe. Și, spre ghinionul lui, s-a întâmplat să-i prezinte
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
săi că el nu era genul de om care să facă conspirații împotriva principilor, dar oricum, dacă [Medici] ar urma metodele sale [din Principele], ar vedea conspirații rezultate din ele, ca și cum vroia să spună că lucrarea lui îl va răzbuna". Anecdota, care a fost publicată pentru prima oară de Edoardo Alvisi în 1883, este uneori considerată o apocrifa 55. Un lucru este sigur, autorul ei, Riccardo Riccardi, care a trăit între 1558-1612, scria la mult timp după moartea lui Machiavelli. Dar
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în 1883, este uneori considerată o apocrifa 55. Un lucru este sigur, autorul ei, Riccardo Riccardi, care a trăit între 1558-1612, scria la mult timp după moartea lui Machiavelli. Dar Riccardi a fost un florentin cu relații. Și faptul că anecdota este cunoscută doar din Ricordi a lui Riccardi diminuează șansă că aceasta să fi fost inventata doar pentru a fi vândută în scopuri literare. Cea de a doua parte a anecdotei ("Și el a avut ocazia să spună printre prietenii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a fost un florentin cu relații. Și faptul că anecdota este cunoscută doar din Ricordi a lui Riccardi diminuează șansă că aceasta să fi fost inventata doar pentru a fi vândută în scopuri literare. Cea de a doua parte a anecdotei ("Și el a avut ocazia să spună printre prietenii lui...") seamănă oarecum cu remarcile lui Reginald Pole din 1539, bazate, de asemenea, pe comentariile prietenilor lui Machiavelli, ceea ce sugerează că o parte din aceiași prieteni au fost sursa anecdotei lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a anecdotei ("Și el a avut ocazia să spună printre prietenii lui...") seamănă oarecum cu remarcile lui Reginald Pole din 1539, bazate, de asemenea, pe comentariile prietenilor lui Machiavelli, ceea ce sugerează că o parte din aceiași prieteni au fost sursa anecdotei lui Riccardi. Atât Pole, cât și Riccardi sunt de acord în prezentarea unui Machiavelli care povestea că a scris Principele cu scopul de a face creșterea familiei Medici mai tiranica și nepopulara, în speranța că acest lucru ar duce la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
speranța că acest lucru ar duce la răsturnarea lor. Această a fost și este o explicație puțin probabilă, dar îndrăzneala și umorul implicit sunt caracteristice secretarului florentin. Ceea ce este mai important pentru scopul nostru prezent, în orice caz, este ca anecdota lui Riccardi ar părea să confirme că a existat într-adevăr o prezentare la Lorenzo, ceea ce de altfel era un lucru obișnuit, dar care mai ales marchează o dată la care lucrarea era finalizată în forma sa actuală. Anecdota este adevărata
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este ca anecdota lui Riccardi ar părea să confirme că a existat într-adevăr o prezentare la Lorenzo, ceea ce de altfel era un lucru obișnuit, dar care mai ales marchează o dată la care lucrarea era finalizată în forma sa actuală. Anecdota este adevărata pentru ceea ce știm despre Lorenzo cel Tânăr, a cărui mama, Alfonsina, se plângea într-o scrisoare că tânărul era mai interesat de vânătoare decât de găsirea unei soții 56. Dacă nu ar fi existat o astfel de prezentare
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
italicis [Istoria războaielor italice] a fost o sursă utilă pentru Guicciardini 48, si Paolo Giovio, care a răspuns cu îndrăzneala la noile realități nu atât prin vizuinile lui (precum contemporanul sau Guicciardini), cât prin extinderea domeniul său de descriere. Personalitate, anecdota, modă și umor au fost folosite pentru a anima istoria sa politică; și, de vreme ce direcția istoriei nu era deloc clară, Giovio a luat în considerare chiar națiuni și popoare îndepărtate, cum ar fi rușii, polonezii, turcii și iranienii 49. Un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Friends, p. 315. 32 Gennaro Sasso, Niccolò Machiavelli. Storia del suo pensiero politico, ed. rev., Îl Mulino, Bologna, 1980, pp. 314-320. 33 Conform remarcelor atribuite lui Machiavelli de prietenii săi, care au discutat despre Principele cu cardinalul Pole, și conform anecdotei prezervate de Riccardo Riccardi. 34 Paul Larivaille, "În attesa della Stele di Rosetta. Appunti sulla cronistoria di un rompicapo machiavelliano", în Filologia e critică, 34 (2009), pp. 261-281. 35 Machiavelli, Lettere, pp. 423-428. Asupra textului scrisorilor și asupra situației lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să aibă pe lângă sexul frumos. El avea un frate mai mic, Nicu, de asemenea nostim și cumsecade, însă foarte distras și original. A fost mulți ani în magistratură și era bine notat ca judecător. Dar se povestește despre dânsul multe anecdote hazlii care, chiar de n-ar fi adevărate, se potrivesc însă foarte bine cu originalitatea caracterului său. Iată una: El judeca un proces la tribunalul de ocol. Abia pledase una din părți, că se prezintă în sala de ședințe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am găsit, Buiuc! În sănătatea ta, președintele celor nouă! Cu noroc, papa Culianu! Și așa mai departe, pe un diapazon tot mai rădicat se încrucișau paharele și se apostrofau unii pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se încrucișau paharele și se apostrofau unii pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mutat la București, unde s-a continuat într-adevăr încă câtva timp a se ține sâmbetele sara întruniri literare, dar el nu mai aveau acel caracter de intimitate, acea libertate de discuțiune, veselia tradițională cu frazele sacramentale, cu poreclele, cu anecdotele, cu bătăile de perini care însuflețeau întrunirile din Iași. Arborele societăței, după 20 de ani de viață sănătoasă, transplantat în pământ străin, a început să tânjască pănă când în cele din urmă s-a uscat. Pământul bucureștean nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și ieie în fiecare dimineață porția de trei pahare de la izvorul no. 1. Ajunsese un fel de bețiv de no. 1. Apoi era un om vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu coada ochiului la ușa pe unde ieșise baba, că doar vom zări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel de anecdote vânătorești, popești, țigănești, iar noi, care, se înțelege, nu ne lăsam mai prejos, îi țineam isonul cu alte anecdote și mai și. În răstimpul acesta trăgeam mereu cu coada ochiului la ușa pe unde ieșise baba, că doar vom zări ceva care să ne bucure, dar, în zadar, mâncarea nu venea. Manolucă uitase, se vede, că avea să meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din inițiativă privată. O! Să fi văzut cu ce osârdie mergeam noi la oarele hotărâte pentru lucru, cum ne încurajam unii pe alții, cum pictând șuieram printre dinți felurite cântece care parcă ne inspirau, cum ne istoriseam unul altuia felurite anecdote, cum ne entuziasmam văzând încetul cu încetul natura înviind pe pânzele noastre sub forma unui răsărit de soare, unui colț de pădure etc., etc. Iar înspre sară, când nu se mai putea lucra, ședeam fiecare pe scaun pentru o oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
clară care nu trebuie trecută acest lucru nu este în niciun caz valabil totdeauna dacă toată lumea o trece, linia își schimbă înțelesul. Atunci încetează să fie o interdicție categorică, devenind în schimb o temă pentru o discuție lejeră și pentru anecdote amuzante la petreceri, și, mai serios, o piatră de hotar pentru negocierea spațiului dintre bine și rău. Tipologia clasică a lui Heidenheimer privind corupția neagră, albă și gri este relevantă aici. Corupția neagră este considerată rea atât de popor, cât
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
unui inventator solicitat intens de americani. Trebuie spus că, în ciuda veștilor care-i veneau din România - toate astea întâmplându-se după 1990 -, profesorul își vedea de-ale lui. Nu c-ar fi fost savantul distrat pe care-l știm din anecdote, dar firma ținea un grafic foarte angajant, iar de reușita contractului în derulare depindeau cele viitoare. După ce am conversat, în oficiul unde-și pregătea cafeaua și în balconul unde-și fuma țigara, despre una și despre alta, am purces la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
praf firesc ce trebuie să se ridice cînd cumplita noastră legătură de lanțuri cade la pămînt“? Dar Martí venea dinspre nord, iar Che călătorea spre sine Însuși, prinzînd mici străfulgerări ale destinului său, pe care le Întrezărim și noi printre anecdotele și portretele sale. Comeback, micul cățel cu „impulsuri de aviator“ pe care Che ni-l prezintă atît de comic, țopăind În jurul motocicletei de la Villa Gesell pînă la Miramar, reapare, după ani, În munții din Sierra Maestra, drept cățelul care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru Revoluție). Omul, care În mod clar avea sînge de indigen și care, pe lîngă acestea, mai era și „Aprista“ - lucru care nu Însemna nimic pentru noi - avea multe povestiri incredibile despre obiceiurile și cultura indiană, delectîndu-ne cu mii de anecdote și amintiri din viața sa de profesor. Urmînd chemarea sîngelui indian, s-a alăturat aymarașilor În dezbaterile fără de sfîrșit Între experții din regiune, Împotriva coyașilor, pe care i-a calificat drept ladinos∗ lași. Tot el ne-a oferit răspunsul În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]