2,942 matches
-
admisibil de a restaura, adevărul moral, emoțional, al vieții supusă deghizării absurde. Asemănător Anei Blandiana ar fi scris M. Eliade, dacă ar fi trecut prin poezie. Sugestia aceasta vine din amestecul de autenticism și fantastic, document și imaginație, fermitate și angoasă psihologică și artistică. Romanciera e atentă cu evitarea constantă a artificiilor. Ea controlează ușor eliberarea creatoare prin observație și imaginație, analiză și mister. Romanul urmează un model de existență, din care își produce o structură larg și subtil motivată. El
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
decît concretitate iar golul acesta doar încetinește mișcarea existențială. Ruptura în multiplele ritmuri ale vieții conduce la o aspirație spre armonie și organizare pe baza acelei stări liniștite de pasivitate, denumită gîndire contemplativă. Dar forma aceasta nu este lipsită de angoasă. Folosind procesul extragerii din mișcare, - creînd semnificante prin noțiuni ca "atemporal" și "aspațial" - lumea în care te-ai plasat se transformă. Parcă lucrurile s-ar așeza altfel într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
răspuns n-ar mai fi dat. Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine. Ordinea lucrurilor Ah! Ordinea lucrurilor este altfel decît ne închipuim. Ceea ce apare
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
la 21 decembrie 2012 și nimic mai mult. Suficient însă pentru speculanții interesați de a interpreta, evident forțat și aiuritor, că astfel s-ar fi fixat, nici mai mult nici mai puțin, data sfârșitului omenirii! Într-o lume bântuită de angoasa înmulțirii și sporirii virulenței catastrofelor naturale, a grijilor crizei economico-sociale, a fost ușor ca un asemenea dat istoric să fie conexat la câteva evenimente majore, a căror posibilitate de producere e relativ frecvent evocată. Așa se face că, dacă în
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
manipularea (escrocheria)! Din păcate, poate și din dorința de a eclipsa impactul psihologic major al actualei crize mondiale asupra destinului uman, cu implicații încă nebănuite, „succesul” unor asemenea demersuri apocaliptice este pus, de unii, pe seama faptului că ar răspunde unor angoase reale, provocate de evenimente precum diminuarea stratului de ozon, dereglările climatice, uraganele tot mai fecvente și mai pustiitoare. „Sfârșitul lumii există decând lumea. Acesta face parte din patrimoniul nostru. Dumnezeu ori omul ar fi adesea la originea lui. Scenariul avansat
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
crize, Marilyn se arată dezamăgită de faptul că bărbații importanți din viața ei sunt cuceriți de mască și descoperă oarecum dezamăgiți că femeia care se ascunde sub ea nu este pe măsura splendorii măștii. Sigur, în această expresie a unei angoase este și o doză bună de cochetărie. La rândul său, Laurence Olivier (Kenneth Branagh) - ambii actori au fost memorabil interpreți ai rolului lui Hamlet din piesa omonimă - îi cere să-și pună această mască, să se prefacă, nu să interpreteze
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
Cezar are o slăbiciune - nemărturisită - pentru Deea, cea care povestise într-un carnet intim o fantezie cu adolescenți puberi. Intruziunea în viața privată a celor din jur nu e un act estetic benign. Fascinația pentru secretele celorlați ascunde existența propriilor angoase: prins între nuditatea străinilor și obscurul din sine, voyeuristul nu poate fi un egolatru. Relația cu sine a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele paradei secretelor. Profesorul de filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
lui Lucian Blaga, Nebănuitele trepte, editat în vremea războiului mondial (1943). Ne este, cred, îngăduit să considerăm toată producția unui poet supus tăcerii ca reprezentativă, global, pentru perioada de după război. Unul din poeme, ,Cuvinte către patru prieteni", dă mărturie de angoasa și deznădejdea autorului în timpul tuturor acestor ani pe care el avea să-i mai trăiască într-o lume stranie. În urmă e tot visul, în față doar destinul. Mi-e teamă, prieteni, că sfârșitul n-am să mi-l pot
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
și ultima dată, persoana a doua își capătă majuscula. Un fel de psalm, resimțindu-se de pasivitatea celui care nu mai așteaptă nimic, decît să fie auzit, in memoriam. Poezia devine protoistoria romanului. În pacea ei, aproape neverosimilă, sprijinită pe angoase amorțite, își strigă adunarea toate figurile refuzului. Ale celor îngrădiți, ca și ale celor liberi. Oricum, față cu vama de care nimeni nu trece întreg, cumplită născocire a mitologiei, la răscrucea căilor eleusine, la ce bun libertatea?
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine e domnul grăbit. Și, pentru că lucrurile nu pot să rămînă așa, ne consolăm cu dovezi - simple plastografii - ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți se pare stimabilul? Un adevărat semidoctician.” „Culmea inconsecvenței scenice: ca o voce din off să exclame văleu.” Și, în sfârșit, cea
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
face. O poveste de oriunde și de oricînd. Dimensiunea aceasta, ieșirea din clișeele unui spațiu sau al unui timp anume mi-a creat senzația că mă plimb lejer și planetar prin creierele și sufletele contemporanilor mei, care au, poate, aceleași angoase, anxietăți, vise sau coșmaruri. Că pot naviga prin timp, înainte și înapoi, intersectîndu-mă cu aceleași lașități, sentimente, orgolii ale oamenilor de dinaintea mea, precum și a acelora care vor sosi, cîndva, pe planeta pămînt, după neființa mea. Vlad Massaci are cîțiva parteneri
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
suntem blagosloviți doar cu ceea ce miile de lingăi deprofesionalizați de la TVR ne oferă cu o generozitate de fochiști ai infernului. Ce va ieși din toate acestea, nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
otrăvitor, își găsesc un nucleu ideatic - după cum o mărturisește și titlul - în senzația fatalității și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
lumii și aprinzând focuri în beznă. E o direcție bine definită și reprezentată a poeziei de azi, în care se regăsesc deopotrivă componenți ai generației ^90 (Ioan Es. Pop) și tineri poeți ,milenariști" (Ruxandra Novac, Teodor Dună), și care oferă angoasei, crizei, disperărilor eului un cadru perfect de manifestare. în versurile lui Nicolae Coande acest filon nu e totuși unul de profunzime, imaginile de serie noire fiind asamblate cu o anumită preștiință a poetizării, într-o lumină scăzută pe care autorul
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
de 13 ani și epilepsia). Totul a culminat cu moartea acestuia, înainte de împlinirea vîrstei de 26 de ani, în ziua de 1 martie 2003, ca urmare a unei crize de epilepsie. Viața și moartea acestui copil nefericit, cu speranțele, temerile, angoasele, depresiile și, în final, durerea, celor care i-au stat tot timpul aproape (în primul rînd, părinții săi) i-a prilejuit profesorului Matei Călinescu scrierea unei cărți cu adevărat cutremurătoare: Portretul lui M. În general, acest tip de cărți, inspirate
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
văpaie rece” și chiar apa capătă înfățișarea unui hoit: „Din albia fluviului se înalță vîrtejuri/ de praf; nu privi, nu privi/ cadavrul acestui fluviu!” (Uitare). Contemplarea prăbușirii universale - o delectatio morosa - se condensează în imaginea demoniei, alegorie a decepțiilor și angoaselor ce se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ucide îmblînzitorul la cel mai mic semn de slăbiciune: minciuna Alei că l-a înșelat cu Edek. Din păcate, Vlad Zamfirescu nu are suficientă experiență pentru acest rol complicat. Artur, în interpretarea lui, este exterior. Și în frămîntări, și în angoase, în revoltă, în drama lui personală care pune capăt teribilului experiment. Dă mult din mîini, explicînd pleonastic ce spune textul. Pare să n-aibă forță în revolta lui. De aceea nu se observă modificări de stări, schimbări clare de ritm
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Adrian Alui Gheorghe ilustrează un fenomen interesant al poeziei noastre de azi, care s-ar putea amplifica. Obosită de povara neagră a angoaselor, de goana după originalități cu orice preț, ajunsă la o saturație a rafinamentelor, aceasta s-ar putea întoarce înapoi, către energiile primordialității. Așa-zisul postmodernism, față machiată a modernismului pentru a nu i se vedea pe scenă ridurile, s-ar
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
pentru viață. Iar poezia avangardei este viață, și zbatere pentru ea, este identitate orgolioasă și secretă. Iată firea de poet mărturisită nopții, o noapte care nu seamănă cu nimic, nici cu maiestoasele amurguri romantice, nici cu potopul de temeri și angoase abătut peste modernitate: "Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus/ sunt poet/ ca și cum mi-aș fi spus numai mie/ și pe obraz, sub flacăra lunii,/ genele grele umbreau/ o descrescândă orgă, tremurătoare." (p. 9). Un personaj care
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
am început să vorbim latina vulgară și să ne rugăm în slavonă, am învățat cîte ceva despre turci, despre unguri și despre leși, oferind, totodată, lumii pe cea mai înspăimîntătoare construcție mentală, pe chiar stăpînul împărăției nocturne, sursă inepuizabilă de angoase pentru multe generații de occidentali halucinați, și anume pe nesățiosul aspersor de vieți fragede, pe veșnic însetatul de sînge proaspăt , adică pe contele Dracula însuși. Cum această atribuire putea aduce mari daune imaginii noastre cvasiangelice, de păstori lirici și mereu
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz,/ Renascentist, impresionist, suprarealist, din Bruegel, modern,/ Cu botul încercuit de fiare
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
confesiunea autorului n-ar putea fi, în ruptul capului, una nudă, emoțională. Din pudoare sau poate dintr-o internă determinare, ea e lenevos-sceptică, avînd însă grijă a-și atenua cruzimea printr-o deschidere fantastă, printr-o alunecare în imaginar. Prezumata angoasă e absorbită de sarcasm iar sarcasmul e preluat de fluxul energiei imaginative: Fără iubire sînt numai bun/ să crească din mine absența un arbore fastuos,/ mlădiu, pînă la cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de o parte, tinerii de alta). între timp, ,lumea ei" se împuținează, descrește vertiginos mulți din prietenii contemporani cu ea mor sau nu mai comunică, cutia de scrisori îi rămîne goală săptămîni în șir. în lecturile din Ionesco recunoaște spaime, angoase, întrebări care o bîntuie și pe ea ,în serile de singurătate cînd privesc căderea nopții". Simte din ce în ce mai des prezența morții în imediata ei apropiere. Tabloul lui Greuze La mort du pčre o face să reflecteze la privilegiul celor care au
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
sunt aproape vecini. La un moment dat, traseele lor se despart, și această mică diferență, insesizabilă pentru orice om obișnuit, e cea care-l consumă pe Gogu, închizându-l definitiv în amintirile bănuitoare ale unui polițist bătrân. Cel care dezvoltă angoasa nu e protagonistul, ca în cazul lui Anghelache, ci omul legii, rob al detaliului exact într-o lume a diferenței inexacte. Discursul prefectului, șeful lui Rache, având autoritatea moștenită de la Caragiale-tatăl, e cel mai interesant. Odată eliminată ipoteza unei fraude
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]