8,708 matches
-
traduceri, articole de teorie și critică literară, numeroase intervenții în dezbaterile privitoare la limba română. După modelul lui Aimé Martin, lansează proiectul unei „Biblioteci universale” prin care urmărea traducerea și editarea sistematică a principalelor opere filosofice, literare și istorice din Antichitate până în epoca modernă. Între 1843 și 1848 este director al Arhivei Țării Românești. În preajma evenimentelor de la 1848 se alătură comitetului revoluționar, participă direct la toate acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
în relief ascendența veche și nobilă a propriului popor și dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pierre Chaunu, Civilizația Europei clasice, I, București, 1989, p. 21. • Al. Duțu, op. cit., p. 16. • Paul Hazard, Criza conștiinței europene, 1680-1715, București, 1973, p. XVI-XXI. perpetuat atașamentul față de tradiție, cu canonul său bizantin ce reliefa imaginea unei „epoci de aur“, Antichitatea, însoțit de predominarea unei mase rurale ce a împiedicat diversificarea structurilor, așa cum se întâmplă în Europa de Apus, toate la un loc fiind urmarea directă a dominației otomane în această parte de lume. Cu toate acestea, s-a încercat, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contacts des intellectuels roumains avec les „hellénismes périphériques“ (1818-1830), in RESEE, 10, 1972, nr. 3, p. 555-566. • Vezi Roxane D. Argyropoulos, A 19th century scholar in Bucharest: Mihail Christaris and his library, comunicare la Congresul I al Diasporei grecești din antichitate în vremurile moderne (Montreal-Atena, aprilie 1988). • Vezi Al. Marcu, Un student român la Pisa și Paris, către 1820: Simion Marcovici, în „Revista istorică“, 15, 1929, 1-3, p. 31. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 42. Cum reiese dintr-o scrisoare datată 1853
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a explica formidabilul succes al Imperiului otoman, dar și pentru a-i atribui vulnerabilitatea nădăjduită de ei, autorii care împărtășesc această viziune, ce s-a generalizat în literatura despre turci în secolele XVI-XVIII, au recurs la modelul monarhiilor orientale din antichitate. Pe de altă parte, înafară de absența unor privilegii ereditare analoage cu situația creată în Occident de o istorie feudală, statul otoman funcționa într-un mod destul de asemănător cu absolutismul monarhic din apusul Europei. Climatul de intoleranță și represiune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bine cunoscută în alte spații culturale și mai rar citată în istoriografia românească. Faptul mi se pare cu atât mai important, cu cât contribuția istoricului român la onomastica și viața economică a Imperiului a avut un ecou redus în istoriografia antichității romane din România. Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaiserreiche a fost susținută ca disertație doctorală la 9 ianuarie 1909 la Facultatea de filosofie a Universității imperiale din Breslau, sub conducerea lui Conrad Cichorius. Din punct de vedere al tematicii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, Alf (8.VII.1902, Paris - 1.III.1996, Lund, Suedia), filolog și romanist suedez. Membru al Academiei Regale de Litere, Istorie și Antichități a Suediei, membru corespondent (1947) și membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al unor universități din Franța, Suedia, Italia, Norvegia, Danemarca, România, L. este un cercetător și un propagator asiduu al limbii și culturii române, autor de
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
curînd va trebui să-i dau iar să mănînce lui Minnie. O să mă duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor (1836), o carte intitulată Tâlcuirea viselor (1836) și una, din grecește, pentru uzul bisericii (Istoria bisericească, 1845). Sub semnătura Al. Lesviodanu, a tipărit două epigrame în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1840). SCRIERI: Antichități despre Crucea Domnului Nostru Iisus Hristos, București, 1857. Traduceri: Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor, București, 1836; Tâlcuirea viselor, București, 1836; Povestiri din spaimile vrăjitorești, pref. trad., București, 1839; Istoria bisericească, București, 1845. Repere bibliografice: Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai adânci ale ființei neamului, ceilalți - spiritul critic, sceptic, steril, dizolvant, adus din Occidentul intrat în faza muribundă a civilizației, înșelătoare întocmai ca „strălucirea de putregai a Romei în amurgul Antichității”. Întrucât spiritul critic proliferează în societățile cu regimuri liberale, democratice, gândiriștii duc împotriva democrației și a democratismului o luptă pe viață și pe moarte. Ar dori să le stârpească în înseși rădăcinile lor. Preluând viziunea lui Berdeaev din Un Nouveau
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Delavrancea-Teatru: „Apus de soare”, apoi „Vlaicu Vodă”, Al. Vlahuță ca poet social” și Carmen Sylva ca literată. Lucrarea Aspecte din civilizația clasică (1943), bine primită de critică, cuprinde, în treizeci de capitole, considerații asupra culturii, artei și relațiilor sociale în Antichitate, într-un stil limpede și cursiv, afectat doar de unele construcții sintactice vădit influențate de limba franceză (ceea ce poate trimite la o sursă nemărturisită de autor). Stau alături întâmplări semnificative, scene mitologice, citate și comentarii, portrete ale unor personalități din
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
prin exactitate. El a consultat dicționare speciale ale limbii lui Shakespeare, ediții critice, dar stilul său greoi nu poate reda poezia originalului. La Ateneul Român, în 1872, a ținut un ciclu de conferințe despre dramaturgul englez. SCRIERI: Calendarul la popoarele Antichității, București, 1894. Traduceri: Shakespeare, Romeo și Julieta, București, 1882; Herodot, Istoriile lui..., I, Berlin, 1894, II-III, București, 1912-1915, IV, București, 1902. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Critica dramatică, îngr. și introd. Constantin Măciucă, București, 1996, 232; Iorga, Oameni, IV, 32; Duțu
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
mai interiorizată. Peisajul marin, sugestiv prin imensitate și profunzime, va deveni o sursă preferată de inspirație (Pe țărmul mării, 1941). Se mai remarcă reminiscențe parnasiene (ciclul de sonete din volumul Cristale, 1936) și clasice (în poemele ce evocă vestigii ale Antichității sau în pastelul dobrogean). Deși cade uneori în manierism, neștiind să evite clișeele sau o anume monotonie, G. rămâne un poet ce se distinge prin puritatea și delicatețea sentimentelor, ca și prin armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
folosi apelul la o altă distincție rușinos de simplă: accepțiunea istorică versus accepțiunea tipologică a conceptului. Pentru că, sigur, tu spui: „suntem siliți să ajungem la anarhetip și relaționăm acest concept cu modernitatea și contemporaneitatea”, dar găsești manifestări ale anarhetipului În Antichitate și În Renaștere. Cred că ai putea opera făcând o descriere pe niveluri și pe axe diferite, ca linii de sistematizare a propriului șantier, niște scări moștenite de la strămoși, care la un moment dat pot să te ajute să-ți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spectrale sau pe axe, sigur că am distins, fără să o fac foarte structurat, Între tipologic și istoric. Exemplele pe care le folosesc le văd contextualizate istoric. Putem, Într-adevăr, să ne Întoarcem În timp și să identificăm anarhetipuri În Antichitate, În Renaștere, În epoca premodernă etc. Observația mea era că, statistic, mi se pare că ele ajung să devină preponderente În perioada actuală, postmodernă. Sanda Cordoș: Eu nu pun niște Întrebări așteptând un răspuns imediat, ci am Întrebat gândindu-mă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
apriorică, privită din perspectiva unei cauzalități ce depășește individul uman. Din această cauză imaginarul beneficiază În Europa de abordări mai degrabă filosofice. În definitiv, ceea ce face Bachelard nu este decât o (psih)analiză a elementelor (focul, aerul, apa, pământul) din Antichitate reconsiderate cu mijloacele de lectură ale teoreticianului literar; ceea ce face Gilbert Durand este o analiză sistemică ce derivă din tipul de analiză jungiană; Întreaga școală europeană rămâne legată de filosofia imaginarului, prezentându-se ca un discurs conceptual și oarecum abstract
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fundamentală în activitatea ei ulterioară. Conceptul de activism este ilustrat la gânditorii Renașterii italiene, la Erasm și Cervantes, la Spinoza, la idealiștii romantici și la Bergson, autoarea subliniind rolul emulativ al marilor creatori în contextul unei colectivități, începând de la miturile Antichității - vânătorul, aripile, demonul, Prometeu ș.a. Idei similare, aduse până la contemporaneitate, sunt cuprinse și în volumul Intelectualul și epoca sa (1966). Considerând intelectualitatea un factor înnoitor în procesul cunoașterii, F. examinează critic poziția și realizările ei în angrenajul societății italiene. Demersul
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
N.I. Herescu. Intitulată cu termenul latin ce desemnează vântul de primăvară și purtând subtitlul „Revistă pentru studiul literaturilor clasice, în dezvoltarea lor și în legăturile cu literaturile moderne”, publicația își propune să revigoreze domeniul prin evidențierea valorii estetice a operelor Antichității greco-latine, privite din perspectiva omului modern. Promovând formula clasicismului în continuă devenire, revista acționează în două direcții principale: pe de o parte, cercetarea literaturilor clasice în conexiunea lor cu cele moderne, pe de alta, realizarea unor traduceri adecvate sensibilității secolului
FAVONIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
Nathaniel Hawthorne, Litera stacojie, București, 1967; Kurt Pahlen, În lumea minunată a muzicii, București, 1968; P.-É. Victor, Boreal. Bucurie în noapte, București, 1968; Frenchen Pipaluk, Ivik, București, 1969; Kenneth Clark, Arta peisajului, București, 1969; Charles Sterling, Natura moartă din Antichitate până în zilele noastre, București, 1970; Fritz Martini, Istoria literaturii germane de la începuturi până în prezent, București, 1972 (în colaborare cu Adriana Hass); Georg Lukács, Estetica, I, București, 1972 (în colaborare cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
care apar în textele obișnuite în limba engleză 1. Istoria criptologiei este fascinantă, dar textul de față nu ne permite să intrăm în detalii 2. Vom identifica trei perioade, în funcție de tehnologia existentă pentru criptarea mesajelor. În prima perioadă, începând din Antichitate și până în anii ’30, mesajele erau criptate manual. Existau diverse tehnici, liste de coduri, cifruri de transpoziție și de substituție. La sfârșitul acestei perioade listele de coduri cuprindeau mii de articole. Totuși, din moment ce acestea erau folosite perioade îndelungate, criptanaliștii le
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
determină ignorarea sau interpretarea greșită a datelor. Prin urmare, ele sunt similare erorilor specifice oricărui demers intelectual - de exemplu, o greșeală făcută de un istoric în interpretarea unui text foarte vechi, care conduce la descrierea incorectă a unui aspect al Antichității, sau o greșeală a unui meteorolog în ceea ce privește evaluarea importanței unui sistem de presiune scăzută, ce conduce la o prognoză incorectă cu privire la starea vremii din ziua următoare. În plus, anumite particularități ale procesului de analiză a informațiilor pot determina și alte
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
al Institutului de Stiinte Bizantine din Palermo, al Societății de Lingvistică din Paris și al comitetului internațional al revistei „Philologus”. Este înmormântat la Român. La început M. și-a îndreptat atenția spre cercetarea, traducerea, editarea și prezentarea unora dintre scriitorii Antichității (Epicur, Lucrețiu, Heraclit din Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
altul. Abordarea lui Augustin poate să țină cont mai cu seamă de profunzimea speculației sale teologice; așa cum incitantă devine ideea de a-l considera om al Bisericii în sens restrâns, adică episcop și părinte spiritual; dar și mare filosof al Antichității târzii și autoritate fundamentală pentru speculația medievală ulterioară. Sunt toate trasee de cercetare pe deplin justificate având în vedere semnificația majoră pe care Augustin a avut-o în fiecare din aceste domenii. În schimb, prezenta cercetare are un caracter literar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai semnificativă a geniului său chiar în raport cu Confesiunile. Dintr-un impuls enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgână îl face să se confrunte; este o atitudine comună pentru literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primului și ale celui de-al II-lea seminar al Centrului de Studii Augustiniene din Perugia, sub îngrijirea lui L. Alici, Augustinianum, Roma 1990. Amintim, în sfârșit, că „Revue des Études Augustiniennes” (Paris 1954) publică anual un buletin bibliografic dedicat antichității creștine în ansamblul său, și că o parte consistentă a acestuia este rezervată bibliografiei augustiniene; și că Academia de Științe din Viena publică în „Sitzungsberichteder Österreichischen Akademie der Wissenschaften” o serie de cataloage ale manuscriselor operelor lui Augustin, fiecare dedicat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]