9,963 matches
-
Chiar dacă-n asfințit răsare-o amintire...” (pentru VP și CD, prieteni dragi) 4 septembrie 2016, Constantă Răspuns Violetta Petre Mi-ai picurat, în suflet, pe rană, rivanol, Chiar așteptăm poemul pe-al amintirii gol; Doar ceață, nebuloasa și cerul înnorat Apasă pe-ai mei umeri, o urmă de păcat. Că am greșit, el știe și nici să-ntreb nu pot, Cum cioburi se răsfăța dintr-un întreg? Și tot S-a destrămat fantasmic, într-un tic-tac secund; Și cât i-era
TANDEM ÎN DESPĂRŢIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385204_a_386533]
-
goarna, Deși nu mă-ntorc, am fost peste tot Și urma ne ține sub ploaia ce toarnă; Aș vrea să revin... dar iată, nu pot. În rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă privirea, Dar totuși se-ntâmplă, cu mine visezi... Ferice cum par, aștept liniști ciudate, Pe care toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate, Ce-aprind feerii în balet de matase. Aștept să te uit, un
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
porneau spre mină iară Să adune nestemate Crescând suflete curate. Dar împărăteasa rea Lua oglinda , o-ntreba, Și răspunsul i-a venit Uimitor, senin, cinstit: -Tu, mărită vrăjitoare, Cu puteri îmbătătoare, Ești tu azi cea mai frumoasă, Dar secundele te-apasă Și mai mică, fata ta, Te va-ntrece, vrei, n-oi vrea. -Cum, doar fata a murit! Chiar eu inima-am privit Și-am băut din cupă caldă Sânge pus apoi în scaldă! -O, împărăteasa mea, Ascultă-ți oglinda ta
POVESTEA FETEI NAIVE -CONTINUARE- de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384408_a_385737]
-
marea zâmbește liniștită scăldată de lumina minunată a soarelui. Din nou ajungem la paharul pe jumătate plin... Mă-mpinge necuratul și scot bonurile de masă să văd dacă nu cumva s-a „rătăcit„ vreunul. Și ca să nu greșesc la socoteală,apăs butonul veiozei de lângă pat fără să observ că priza rebelă ieșise din locașul stabilit.O lumină puternic albăstruie și-o bubuitură scurtă tulbură dintr-o dată liniștea camerei și încheieturile mele.La așa ceva nu m-am așteptat ! „La naiba, ăștia te
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
care amenință și repune la loc normalul situației. Niciodată nu poți dormi liniștit împreună cu hoții ce și-au pierdut fața umană și-și râd în barbă de suferință. Nimănui nu-i este îngăduit să trăiască mult timp cu teama care apasă cu o mână rece pe umăr. Referință Bibliografică: Încurcate-s căile omului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNCURCATE-S CĂILE OMULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384515_a_385844]
-
nume; Să-mi răspundă-acum, ecoul, ce-a rămas închis în tine, Când te-am smuls din gheara morții, și-acum moartea-i peste mine. Dinspre răsărit nu vine nicio rază de lumină Cresc în mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
ne liniștim, să ne unim în cuget și simțiri bune și să conștientizăm că mai presus de egoismul acerb care domină persoanele fără principii se află viitorul generațiilor care vin după noi și față de ele există o mare resposabilitate care apasă pe umerii celor care sunt factori decizionali. Desigur că nu poți plăcea tuturor, este imposibil acest lucru. Dispute, neânțelegeri, diferențe de opinii, moduri variate de a înțelege un lucru izvorâte din gradul de inteligență și pregătire diferite, au fost și
DESPRE POLITICĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384568_a_385897]
-
clar în liniștea din jur. Fără îndoială că madame Mia nu intrase în casă, ci doar încuiase ușa și își condusese oaspetele. Repede, mi-am zis, să iau liftul, dacă nu vreau să dau nas în nas cu ea! Am apăsat butonul de apel și ca și cum cineva știuse că voi fi în mare grabă, liftul nu era nici mai sus, nici mai jos, ci chiar aici, la etajul unde mă aflam. Ceea ce, m-am gândit eu, dovedea că nocturnul vizitator al
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a tras un scaun aproape de el, așezându-se în fața lui. I-a luat mâinile moi, vlăguite, într-ale ei, în tăcere. Îl privea cu multă milă și intuia ce gânduri îl apasă. Strângea maxilarele pentru a se putea abține să nu izbucnească în plâns. După minute lungi de tăcere, Tudor a ridicat privirea spre ceasul de pe bufet și a exclamat, oarecum surprins de trecerea neobservată a timpului: - A trecut de patru, femeie
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
Papuc după papuc prin veac ați lins; Zadarnic steagul flutură în vânt, Vae victis! Deci păziți rugul aprins! Chiuind într-un picior pe luncă Chiar v-ați amăgit cu cea butadă : „Boii ară și caii mănâncă”! Tot mai aprig v - apasă corvoadă! Ferecate porți suflet străbate; Și una după alta, vai, se - nchid, În lumină tăinuite fapte Vulcanic irump, devoră avid; Căci actori pe-o scenă de fațadă Mâniat-ați pronia divină, Ați trăit viața ca o pradă, Coborând la rangul
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
face neașteptat de bine. Pomi înfloriți de primăvară, ghiocei răsăriți în rondul din fața blocului,păsărele bucuroase că au scăpat de iarna cea bicisnică. Afară este viața ! „ Trebuie să-ncep odată să trăiesc ! ” Scoate telefonul și formează numărul. „Acum ori niciodată ! ” Apasă în sfârșit butonul verde. Verde, la fel ca iarba ce crește din pământ, în jurul lui. - Alo ,da ! Nu-i recunoaște vocea. Erau niște copii, acum sunt chiar bărbați. Iar unii dintre ei,bărbați adevărați . - Răzvan Vasilescu ? - Da... Ce doriți ? Tonul
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
privesc atent colivia în care m-am închis conștient și încerc să rup una câte una gratiile pentru ca a doua zi să le regăsesc neatinse. Gândul evadării nu încetează nicicând chiar dacă rațională fiind accept viața cu toate cele cu care apasă întregul ființei. Iubesc acele evadări în lumi pe care încerc tot mai mult să le cuprind în inima mea și în momentele grele să le las să zburde prin mine vindecându-mă chiar și pentru un fragment mărunt de viață
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul (merge spre X, îi acoperă capul cu patrafirul): Spune fiule! Ce-ți apasă sufletul? X: Ușa mea pierdută! Am ucis un om, părinte! Am alungat dragostea de lângă mine! Preotul: Îți pare rău că ai greșit? X: Nu este vizibil? Preotul: Ești foarte mândru. Trebuie să te rogi mai mult, pe urmă să mă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Autorului Astăzi mi-am amintit de primele lecții de pian. Eram în clasa a doua, la școala generală, când tăticul m-a înscris în clasa întâi la școala de muzică “Valeriu Hanganu”. Eram atât de nerăbdătoare să învăț și să apăs pe claviatură, mi se părea un miracol să pot scoate din acel instrument sunete de vis. Am rămas un pic dezamăgită de prima lecție de pian. Învățătoarea nu m-a lăsat nici să îl ating. A luat niște coli de
ANDANTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382596_a_383925]
-
greutatea/ățile vieții...! La mulți ani copiilor!! Binențeles...trăiască cei sărbătoriți! pentru cei care ne dorim să nu devină vreodată ”adulți amărâți... La mulți ani acelora care nu uită puritatea iubirii, a binelui, a prieteniei, fiind nu prea cointeresați...și apăsați de atâtea interese! Referință Bibliografică: ștrengari copilăriți / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
și pe animale demonstrandu-se existența zoo telepatiei : un câine lup privit insistent de dresor a adus o carte de telefon dintr-o cameră vecină, cautand-o printre alte lucruri.Asistenta dresorului a reușit să îl facă pe câine să apese clapele unui pian cu labele, să ia o bomboană de și să o ducă celui de lângă pian,să se târască sub pian și să latre. Firește că aici pot exista foarte multe semne de întrebare. În Occident preocuparea pentru telepatie
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
Acasa > Poezie > Familie > SINGURĂTATEA MĂ APASĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Tristețea jalnic mă cuprinde, Singurătatea mă apasă. Focul din inimă-mi aprinde Dulci amintiri ce nu mă lasă. Prin efemera lor prezență Îmi bucură din
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
Acasa > Poezie > Familie > SINGURĂTATEA MĂ APASĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Tristețea jalnic mă cuprinde, Singurătatea mă apasă. Focul din inimă-mi aprinde Dulci amintiri ce nu mă lasă. Prin efemera lor prezență Îmi bucură din nou privirea. Mi-au subjugat o existență, În care n-am găsit iubirea. Fizic frumos ți-a dat natura, Dar cu suflet
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA MĂ APASĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
trăgea cu forță de nas cu o pensetă și celălalt făcuse un sistem de plan înclinat din două instrumente medicale din care unul fixat pe maxilarul superior iar al doilea, o pensetă vârâtă în nari și încerca să ridice nasul apăsând peste primul instrument ca pe o pârghie, pentru poziționarea nasului la loc. După vreo oră jumătate de chin au reușit să mă refacă și să mă coasă. Fiecare nară era umplută cu câte un metru de pansament îmbibat în novocaină
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sărută-mă, iubește-mă și lasă ca norul din furtuna otrăvită ce-n suflet m-a lovit, dezlănțuită, să plece de pe pieptul ce-mi apasă. Sărută-mă și iartă-mi chiar tristețea ce m-a cuprins sub marea greutate a clipelor mai reci, nemeritate, și adu-mi iar lumina, frumusețea. Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată, iubește-mă de parcă tot Pământul ar fi cuprins
DOAR O LACRIMĂ de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383950_a_385279]
-
auzeau pocnind de bucurie... Sunt ani de-atunci, nici nu mai știu anume Câți și-au cernut lumina peste noi, De locuim întru același nume, Scăldat de soare și udat de ploi, Să fie Ceasul zilei lăudat, Să nu ne-apese vârsta nici un nor, Copiii noștri, trei, precum ne-a dat De veste Viața să le-o dăm și lor... Sub zările de-a pururea senine Să nu ne simtă din cuvânt povara Când vom pleca de-aici, chemați de cine
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]