3,180 matches
-
din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară a podișului castilian și întinderile de pini și văzduhuri copleșitoare, pe care însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto, câteva zile mai târziu, sună la casa lui don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e să plec într-o călătorie - și după o tăcere -: Ai să mă-nsoțești? — Don Augusto! — Lasă-l pe don! Ai să mă-nsoțești? — Cum vreți... O ceață îi invadă mintea lui Augusto; sângele începu să-i zvâcnească în tâmple, simți o apăsare în piept. Și ca să se elibereze de toate, începu să o sărute pe Rosarito pe ochi, încât ea fu silită să și-i închidă. Deodată se ridică și spuse, îndepărtând-o: — Lasă-mă! Lasă-mă! Mi-e frică! — Frică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căci, deși dormiți și visați, sunteți încă viu. Și-acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am visat apoi că muream și-n chiar clipa când visam că-mi dădeam duhul, m-am trezit cu un fel de apăsare în piept. Iată istoria lui Augusto Pérez. Discurs funebru în chip de epilog Se obișnuiește ca la finalul romanelor și după moartea sau căsătoria eroului sau a protagonistul, să se ofere informații despre soarta de care au avut parte celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în mașină. Încercam să îmi amintesc dacă lăsasem geamul deschis. Doar că mașina avea acele ferestre noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și vedeam fiicele fără viață întinse pe bancheta din spate. În căldura aceea, imaginea se multiplica în mii de fetițe fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trebuie să mă Întâlnesc. Cu cine trebuie și cu cine nu trebuie să mă Întâlnesc. Dacă eu sunt cel chemat sau, dimpotrivă, unul dintre vecini. Dacă este sau nu este ceva Înăuntrul acestui Întuneric. În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-a lungul străzilor până în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
camera de zi. Ne spuse, stăpânindu-și vocea, că tata s-ar rușina prea tare de noi, gândindu-se că s-ar putea să-l disprețuim că e ruinat și definitiv ratat. De aceea nu mai voia să-l vedem. Apăsarea pe pedale, respirația care, din pricina efortului de a mă ține alături de fratele meu, avea un ritm sacadat izgoniseră gândurile și spaimele, lăsând în urmă doar o pulsație roșie care îmi invadase creierul și trupul și-mi provoca o durere alternantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a lacrimilor, mângâindu-i brațul gol, întins de-a lungul trupului acoperit, și sărutându-i mâna. „Domnule Bonciu, îmi spuse la plecare Ferdinand Sinidis, - mă preocupă o invenție cu adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la o apăsare pe trăgaci, scuipă ca o mitralieră, douăzeci de gloanțe. Ioșca mi-a făgăduit un asemenea exemplar, dar minte... A mințit din leagăn... De altfel, de când mi-a furat pijamaua de postav cărămiziu cu lampasurile și brandenburgurile de mătase, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au știut dintotdeauna ce anume trebuia să fie greșit. Când l-am vizitat noi la Vitte, prietenul meu era deja grav bolnav. Soția lui a sugerat că existau motive de îngijorare, că soțul ei se plângea de o senzație de apăsare în plămâni și de dificultăți de respirație. Cu toate astea, el a mai încercat din când în când să lucreze la Stralsund în calitate de consilier fiscal și să descopere, astfel, lacune în sistem. Pentru mine, Wolfgang Heinrichs, un om eșuat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
siguranței. Continua să-i fie foarte frig. De ce nu se Încălzea costumul? Își dădu seama că nu era alimentat. Sursa se afla În sacul rezervorului. Norman se apropie cu spatele de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doară și durerea să vindece. Pentru că lacrimile sînt singurele lucruri de pe lume ce capătă sens cînd sînt inutile. Cînd nu le vede nimeni și nimeni nu le degradează într-o concluzie. Și mă înmormîntez în ele, în nașterea suferinței. O apăsare. O cumplită oboseală lucidă de parcă toată vina universului se varsă asupra pieptului meu și bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și ca prin farmec, ca-n uraganele de vară, totul se termină brusc. Trupul din spital își reia zacerea asistată și conexiunea dintre vremuri dispare. Mă ridic, V. scriitorul, clătinîndu-mă. Înving cu greu apăsarea ce-mi blochează pieptul.și mă obișnuiesc cu ea pînă cînd pare că devine necesară. Fiindcă durerea asta m-a limpezit. Și negurile au devenit repere. Așa poți învăța să iubești pe cel ce te rănește: iertînd. Așa sînt eu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă recunosc, însă acum sînt alterat. Infirm. Și îmi repet: „-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
teribil pentru pregătirea biberonului lui Kate. Anna și Helen aproape că s-au împiedicat una de cealaltă ca să dea o mână de ajutor. Tata și-a făcut de lucru scoțând masa de călcat și punând în scenă întreaga operațiune prin apăsarea repetată a butonului de abur până când bucătăria a ajuns să arate ca o cameră de saună. Mama a rămas locului, neclintită ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămâne decât un singur lucru de spus. Înainte s-o nasc pe Kate, auzisem zvonuri - nimic altceva decât niște informații vagi și nefondate - cum că după ce naști un copil sexul devine, în majoritatea cazurilor, mult mai plăcut. Din cauza diverselor zguduituri, apăsări și traume din, ăăăă, vaginul unei femei, inclusiv a copcilor acelora îngrozitoare, intervin anumite modificări. Aceste modificări au ca rezultat, ăăăă, o mai mare sensibilitate și o conștientizare mai acută a zonelor erogene ale femeii în cauză. Dacă înțelegeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de ultimă oră, nu s-a inventat nimic mai bun decît fotografia pe computer pentru a fixa resturile unei națiuni ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu știa din ce se trezește și, până să înțeleagă, a căzut iarăși în amorțeala în care nu mai existau nimeni și nimic. Doar durerea, răspândită ca o apăsare pe tot trupul, încât n-ar fi fost în stare să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai o certitudine a trupului de care și-a dat seama doar după un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii - își zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea, atrași de reclama pentru întinerire. Plătesc mai bine ca ei, dacă e nevoie. Tu o să scapi de apăsarea pe care o ai. Nu mai face pe viteazul, știu cât ți-a fost de greu, am văzut adineauri.“ Știau amândoi la fel de bine ceea ce nu ar avea rost să fie auzit din nou: odată spusă, minciuna se instalează, atotputernică. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas singur, nu se putea bucura nici de liniște, nici de singurătate, simțind o apăsare ca o primejdie ce urma să vină. Al nouălea cerc Toate continuau, dar era ca și cum ar fi rămas suspendate, pentru că trecuse, el, dincolo de acea linie de demarcație, gravă și implacabilă, în teritoriul în care lucrurile se continuă, dar fără importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu are nici o vină, pentru că e posibil să nu-și dea seama decât mai târziu, după ce toate vor fi trecut. Dacă așa ceva s-a petrecut cu Andrei Vlădescu? Mai înainte fusese starea de agitație, de neliniște, de teamă nelămurită, de apăsare care ar fi putut fi preludiul Își poate chiar a fost) celor petrecute mai apoi, când s-ar fi putut spune că, plutind sau anesteziat fiind, se afla într-un fel de transă. Nu știu dacă ar trebui să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o săptămână sau mai mult, Ioana Sandi a încercat să-l scoată din starea asta, obligându-l să meargă cu ea la munte, într-un sfârșit de săptămână. Mi-l închipui acceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]