8,321 matches
-
realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
teze în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a patra conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unui al treilea, utilizat ca un mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se îmbrățișară, simțind că dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași comunitate planetară. „Ce mai e pe-acasă?”, se auzea din toate părțile. „Ce face cutare?”, „Ei, nu mai spuneți! I-auzi, dom’le! Asta da veste!”, „Cum, deja s-a dat în folosință?’”, „A căzut Rapidul?” și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poetică decât cea dintâi. În tinerețe am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mântuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un simțământ înalt: sobrietatea și înțelepciunea care cruță truda materiei și lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă, oprită cu mirare la desfătarea aparențelor. Bănuiam poate caietul de versuri, smuls din alte mâini, și ars, din oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
DAVID HILBERT (Fragment) La 17 februarie anul acesta (data o dețin de la d-l Bieberbach) a încetat din viață, la Göttingen, în vârstă de 81 de ani, matematicianul David Hilbert. Această moarte se așează însă, moralmente, cu mult îndărăt. Sub aparențe încă vioaie, Hilbert nu mai reprezenta în timpul din urmă decât o formă deșertată de duh, o teribilă povară pentru cei care îl înconjurau și iubeau, totuși, ca pe un fetiș. După emeritarea sa, din 1930, Hilbert ține încă vreo câteva
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
idee de conținut: problema lipsei de contrazicere e exterioară formalismului. Metamatematica este formalismul anumite axiome relative la un conținut logic, dar nu constructiv. Problema lipsei de contrazicere se pune în acest sistem, însă sub o formă destul de slabă și în aparență paradoxală. Un capitol de metamatematică e lipsit de contrazicere când demonstrarea oricărei ziceri din acel sistem e imposibilă. Așadar contradictoriu coincide în matematică cu universal-demonstrabil. Firește prin demonstrabil trebuie să înțelegem aici putința de a decide în sensul "adevăr" sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost transmise de tatăl său, Nicolas Gabriel, ale cărui predici antiregaliste trebuie să se fi întipărit adânc în spiritul adolescentului. Toate mărturiile din acea vreme concordă în a-l înfățișa pe Evariste ca pe un copil iubitor și apropiat, în aparență cel puțin. Cum a fost posibilă răsturnarea complectă, a naturei acesteia, ce avea să vină? Desigur, în parte, datorită latențelor revoluționare ale lui Galois; în parte, însă, datorită epocii turburi, favorabilă formării caracterelor violente, care înseamnă domnia lui Carol al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sale: grosimea odgoanelor, nodurile lor complicate, rezistențele și reciprocitățile diverselor părți ale năvii, comportamentul lor în primejdii. Cu dezvoltarea de astăzi a științelor matematice, o specialitate (altădată un simplu capitol al unei discipline unice: matematica) a devenit o ordine în aparență autonomă, un "rega" care se alătură regnurilor gemene așa cum domeniul lui Neptun se juxtapune domeniului lui Pluto sau Demeter. O unitate a științelor matematice există, bineînțeles, dar nu locuiește, ca până deunăzi, în noi ci în afara noastră: în linia pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
locul în care se trezește și spre care este, totuși, dus. În port acostează vasul fantomă, puntea cu strălucitoare marfă, cu aspect de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a mitului. Apropierea de miracol îl spulberă, și portul visat rămâne o carte necunoscută a Utopiei. Coborârea pe caic și trecerea în planul contingentului nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
maniera proprie și în viziune personală au dedicat subiectului „Odihna" cel puțin una din creațiile lor importante. De regulă, interpretarea subiectului este literală și figurativă. Remarcăm frumusețea senzuală și estetică, miracolul formelor în tihnă, textura tablourilor, culorile lor. Uneori, în ciuda aparenței pasivități, există o tensiune a trăirii instinctive, o absolută acuratețe, un univers de sine stătător. Paradoxal sau nu, chiar și un subiect static prin însăși natura lui, este tratat de fiecare pictor în funcție de temperamentul său artistic, chiar de ideologia căreia
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]
-
de dincolo de Prut el este mult mai bine consolidat și pus în valoare, că importanța scriitorului și comunicarea lui cu populația este mai mare, cărostul său social este și mai bine definit și mai bine valorificat. În aceste condiții, în ciuda aparențelor că gestul meu ar fi de a întinde mâna pentru ajutorarea și creșterea în importanță a confraților care, la editurile lor sau la editurile noastre, scriu și publică în aceeași limbă cu noi, fondul acestei propuneri de a aduce în
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
Sienkiewicz și Chopin. Ceea ce se întâmplase, de fapt, la fatidicul sfârșit al anilor '30 reprezenta fără dar și poate o piatră de început al unei alte conflagrații dezastruoase a lumii, în miezul căreia nenumărate figuri monstruoase de sfincși politici - în aparență doar intangibili - își etalau cu o hidoasă teatralitate dezinvoltă propriile ambiții diabolice tocmai spre a impune prin sânge și dictat umanității o nouă ordine generală raportată la îngustul lor perimetru de interese economice multiple. Pentru führer-ul național-socialist, de pildă, ideea
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Acasa > Orizont > Portret > MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIȚIEI DE BIRUITOR Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Artistul Mărin Cornea, după realitatea nu aparența a tot ce a făptuit în viață, până azi, este unul dintre oamenii ce se întreabă și pe sine dacă-i îndeajuns de chibzuit. Cine îl cunoaște mai adânc în conștiință are ca certă impresia că da. E un om
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
facem când nu avem spectatori. Când suntem numai noi și Dumnezeu. Atunci se vede caracterul nostru. Omul păcătos se teme să vină la lumină, să nu i se vădească faptele. Se teme de transparență. De aceea iubește întunericul, confuzia, masca, aparențele. Lucrul acesta se cheamă fariseism. Să prezinți o fațadă falsă, menită să ascundă adevărul despre tine.” „Numai Hristos poate face oameni noi” Poate nimic nu este mai periculos pentru relația noastră cu Dumnezeu decât această formă de autoînșelare numită fariseism
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului O lume T.Mușatescu („Titanic vals”) În munte verticale se ridică, Iar Dâmbovița lunecă șerpește. „Titanic vals” aici se ticluiește - Pe scena lumii valuri se despică. Deschidem cartea - încă ne uimește: O lume-n aparență foarte mică Se-agită, se răsfață, nu-i e frică, Și planuri îndrăznețe făurește. Spirache-și poartă dezinvolt umorul, O existență simplă și aparte - Un alter - ego - însuși autorul- Un zâmbet fin ne urmărește-n carte; Pe undeva s-a scufundat
O LUME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361335_a_362664]
-
remarcabilă Kirgegard surprinde exact esența spirituală, pseudoreligioasă, a comunismului. El notează: „Forța, tăria comunismului stă evident în ingredientul demonic, conținut în el, ca religiozitate, căci, demonicul conține și el adevărul, numai că e răsturnat.” Comunismul este o mișcare religioasă cu aparențe politice. El este politicul devenit religie, finitul convertit în infinit, comunismul este hybris-ul total. În condițiile instaurării lui istorice, lumea nu va mai putea fi guvernată lumește, răsturnarea valorică și confuzia spirituală generate de el făcând imposibilă ordinea tradițională
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
optsprezece și își trăiește feminitatea în mod natural, având mai curând o minte masculină. Este echilibrată emoțional, femininul și masculinul se îmbină armonios în mintea ei, aproape exemplar. Nu este perfecționistă și nici nu idealizează. Îl vede pe celălalt dincolo de aparențe, se poate preface și te poate atrage în lumea ei, te seduce prin claritatea deducțiilor sale logice și prin profunzimea intelectului. Este religioasă și intuitivă, își cunoaște demonii și are curaj să și-i înfrunte. Nu păstrează resentimente, dar niciodată
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
talentat mânuitor al cuvintelor, și, în aceeași măsură, poet înzestrat cu har, șlefuitor în cuvinte, precum bijutierul în pietre prețioase. Astfel, unul din aspectele ce se cer imperios amintite este acela al construcției, al eșafodajului poetic: simplu și discret în aparență, extrem de elocvent și d eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
dreptul său în Ungaria a fost mai mare folos pentru proprietari, decât despăgubirea dobândită pe deasupra pentru pământul cedat locuitorilor; și prin urmare putem zice: că aceia care recomandă asemenea măsuri, n-ar merita numirea de antiproprietari, ci aceia, care, pentru aparență seamănă a ține mult la proprietate, aceia care par a voi să apare cestiunea dar în realitate consulându-ne în modul d-sale ne împing la erori mai mari spre vătămarea și pieirea noastră. Cu toate acestea, Camera legislativă, de este
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
coborî până în Renaștere. Îmi este tot mai clar: pictorul nu pare un portretist de modele, adică nu caută diversitatea chipului uman în cotidian. Tot ce vedem, de o neobișnuită înrudire artistică, trebuie contemplat laolaltă cu însăși figura acestui om cu aparența unui lipovean din Tulcea, pictor de biserici, cu ochii de un albastru nespus de frumos, jucându-i cu vioiciune pe chipul său de monah ortodox. Pictură lui Iurco nu vine din cele din afară, modelele externe sunt părelnice, peste tot
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
vederii. Nu aș putea adăuga mai nimic semnificativ, luând și alte opere expuse în discuție. De aceea, vă fac această unică mărturisire. Ceea ce m-a mișcat pe mine atât de profund la vernisajul expoziției lui Adrian Iurco, un artist în aparență reținut, cu puține propuneri, este că expoziția sa nu se poate șterge din amintire. Și cred că pe această cale e o strașnică izbândă, căci prea puțin pictori contemporani mai au ceva atât de tulburător de spus în materie de
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
în suflet, realizând că poporul lor abia iși ducea existența de pe o zi pe alta, având lipsuri, puțină libertate (sau deloc) și chiar mai puțină speranță pentru vremuri mai bune. Deși în unele cazuri, acestea par a fi doar simple aparențe, chiar și aparențele ar putea avea efectul prezentat mai sus, un sentiment de neîmplinire sufletească a individului, atunci când frumusețea poate fi văzută ori atinsă, chiar si pentru o scurtă perioadă de timp. Apoi, în aceste vremuri ciudate, nu mai este
DESPRE FRUMUSEŢEA ISPITITOARE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364045_a_365374]