7,447 matches
-
proprie gânditorului în chestiune. Uneori, crearea de noi concepte necesită un cuvânt nou, pentru că se întâmplă și nu poți numi o descoperire cu un termen preexistent. Atâta vreme cât neologismele nu cresc ca ciupercile, de ce nu? Există însă și cazuri în care aparenta profunzime a unei filosofii se ascunde sub o avalanșă de vocabule noi, de noțiuni inventate, de turnuri formale inedite care maschează prost o absență de fond ori chiar o reală sărăcie de conținut. Inutil să dăm nume sau exemple. Delirul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de abuz. Desigur, acest risc este asumat voluntar și este parte a regulilor jocului, însă trebuie, totuși, luat în considerare atunci când analizăm o acuzație. Întrebarea relevantă din această perspectivă este: există vreo posibilitate, fie ea și foarte improbabilă, ca abuzul aparent înfăptuit de un astfel de angajat să fi servit de fapt i.p.? Poate fi argumentat, rezonabil, că decizia sa a avut în vedere binele comun? Această întrebare este doar începutul unui proces de judecare, dar ea are meritul de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
public nu văd o compatibilitate între ideea de program social sau activitate de binefacere, dar nici asocierea cu termeni ca rentabilitate, calitate, cost - beneficiu, susținând că, mai de grabă, aceștia ar fi mai potriviți activităților din zona afacerilor. În ciuda unei aparente rețineri în a lua în serios m. și evaluarea programelor sociale, fie ele publice sau private, apar o serie de presiuni pentru realizarea cercetărilor în acest domeniu. Așa cum se știe, o trăsătură comună tuturor programelor sociale o reprezintă insuficiența resurselor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan - se vorbea despre un nou „război rece”, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de Apărare Strategică („războiul stelelor”) - păreau a justifica adoptarea unei viziuni
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
anumit plan de acțiune sunt și ele contestate (Rosato, 2005, pp. 594-599). Principala critică adresată pacifismului democratic se referă însă la eșecul liberalilor de a identifica o relație cauzală suficient de dezvoltată din punct de vedere conceptual: dincolo de veridicitatea corespondenței, aparenta corelație dintre democrație și pace nu se constituie într-o demonstrație persuasivă a existenței unei caracteristici inerente regimurilor democratice, trăsătură ce ar diminua apetitul pentru război. Astfel, compus dintr-o serie de relații cauzale, pacifismul democratic nu este numai departe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
inventarierea efectelor posibile asupra economiei naționale, și anume: efecte imediate, previzibile în viitorul 1 și 2, și pe termen foarte lung; aspecte care pot fi gestionate și cele ce nu pot fi gestionate la nivel național; și iii. gestionarea incertitudinilor aparente, separarea spațiilor gestionabile, reacții prin stabilirea de soluții individuale, identificarea restricțiilor, eforturile necesare gestionării, ordonarea în timp a acțiunilor, monitorizarea acestora, atenție acordată abordării anticipative, controlul situațiilor. 2.3.1. Tipologia reacțiilor Din multitudinea de reacții ale statelor-națiune și organizațiilor
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
concrete în care informațiile specifice acestor domenii trebuie avute în vedere de către psihologul practician. Capitolul 2 METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN PSIHOLOGIA MUNCII INDUSTRIALE ȘI ORGANIZAȚIONALE Florin Sava „Principala sarcină a omului de știință este aceea de a face ordine într-o aparentă confuzie. Pentru aceasta trebuie să caute tehnici potrivite problemei care-l interesează și nu probleme adaptate tehnicilor de care dispune” (Hans Selye, De la vis la descoperire). CUPRINS Particularitățile problemelor cercetate în psihologia muncii și organizațională Strategii de cercetare în psihologia
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
expresiei și reducția ei la un soi de afazie, la o inhibiție aproape de mutism, așa cum ajunge în Stanțe burgheze, e de fapt rezultatul unei emancipări față de elementele decorului simbolist (asupra faptului acestuia mi-a atras atenția poetul Ștefan Nenițescu). Penuria aparentă și caracterul aproape monosilabic al Stanțelor burgheze nu reprezintă numai efectul unei involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție” are de altfel și accepția de: trecere de la heterogen la omogen). Prin aceasta nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
critică presupune la adolescent o preferință pentru inteligență, o exercitare consecventă și deliberată a inteligenței, un patos al culturii și o voluptate de glosator, care pot merge până la sacrificarea altor apetituri. De unde inevitabil și o lipsă de modestie, cel puțin aparentă: simplul fapt de a-și aroga inteligența ca presupusă și imanentă profesional, și de a lua asupră-și sarcina de a judeca, reprezintă o declarație de nemodestie, chiar la criticul care, devenind matur, dobândește acea virtute tehnică a modestiei, acea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
meritele cele mai de seamă ale lui M. Ungheanu este consecvența (unică la știința mea prin inteligență, prin precizie, prin putere de convingere probatorie) cu care îl apără pe Ibrăileanu. El arată (ar trebui să pot spune „reamintește”) că Ibrăileanu, aparentul provincial anacronic, a fost primul nostru critic eliberat de complexele de inferioritate ale confruntării cu marile literaturi, primul care a avut conștiința valorii în sine a marilor noștri scriitori (adică a universalității lor intrinseci) și a scris despre ei pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
telegrafic și deci cu multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă lăsăm deoparte marele număr al „făcătorilor de cuvinte” și al alcătuitorilor de poezie aparentă, care mimează ermetismul, obscuritatea, simbolul etc., într-un mod, dacă nu convingător, cel puțin derutant, încă ne rămâne un mare număr de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
întemeia judecățile despre opera unui scriitor pe atitudinile acestuia, într-un moment sau altul, față de marxism, ci face un examen marxist al operei acestuia. Forța marxismului e de a putea integra dialectic orice valoare autentică, oricare i-ar fi poziția aparentă și chiar, eventual, declarată. Așa putem admira și opera lui Ezra Pound, așa l-a prețuit Marx pe Balzac. Dar prietenul la care mă refer nu-l absolvă pe Balzac nici astăzi pentru convingerile politice-momentan-declarate. El e mai marxist decât
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-l și numiți. Cine e prietenul? — Paul Georgescu. — Și celălalt prieten? — Care era celălalt? — Cel cu vocabularul structuralist... — Pe ăsta nu-l numesc pentru că nu e vorba de un text tipărit. — Cedez în fața argumentului. Dar credeți că poziția declarată, ori aparentă nu poate atinge până la urmă substanța operei? Vorbiți de Ezra Pound. Credeți că el poate fi admirat? — Ca poet? — Ca Ezra Pound. — Ca Ezra Pound s-a sancționat singur pentru grava lui abatere de la obligațiile profunde pe care le impune
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de pretutindeni ale civilizației. Asemenea solidaritate a spiritului cu propriile sale forme o exprimă atitudini ca a lui T.S. Eliot în poezia lui sau a lui E.R. Curtius în marea lui carte Literatura europeană și evul mediu latin. Există un aparent cosmopolitism oare, de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
date din sfera macro-sistemică (pedagogică) spre această dimensiune subsistemică, cea a pedagogiei activității motrice, nu este un procedeu simplu. Matricea macro-sistemică (pedagogia) nu corespunde exact nici dimensional, nici structural, nici funcțional, cu cea a pedagogiei activităților motrice. Din această nepotrivire (aparentă, n.n.) rezultă dificultatea ordonării legăturilor dintre cele două nivele. Acest circuit oscilant format din cele două entități (ale căror fire de legătură nu au un corespondent relațional prestabilit), este extrem de sensibil la orice intervenție externă. Labilitatea relației, netransformată într-una
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
societatea italiană de astăzi nu mai este clerico-fascistă, ci consumistă și permisivă. Prin urmare, faptul că în cadrul ei se poate declanșa o campanie de persecutare cu vechi trăsături clerico-fasciste ar contrazice afirmația mea. E însă vorba despre o contradicție doar aparentă. În primul rând, aproape toți autorii unei asemenea campanii goliardice, vulgare și demne de dispreț împotriva „diversității” sunt oameni în vârstă, care s-au format înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație apar comportamente diferite? Tipul D de consistență contrariază și mai mult, întrucât de data aceasta atât situația, cât și comportamentul se schimbă între cele două momente ale analizei. Rezolvarea contradicției aparente se sprijină pe modelarea factorială a structurilor de personalitate. Se știe că fiecare factor subsumează un set de comportamente aflate în raporturi de covarianță. Astfel, orice factor, înțeles aici ca o clasă de elemente care dispun de un grad ridicat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care a analizat cantitativ o serie de arhive. 4. Asemenea răspunsuri consistente sunt susceptibile să apară atunci când intervievați membri ai unei instituții „Închise”, cum ar fi medicii rezidenți implicați Într-un program de dezintoxicare sau profesorii unei școli foarte unite. Aparenta conspirație apare deoarece persoanele intervievate sunt conștiente de răspunsurile „corecte din punct de vedere social” și par să ofere dovezi convergente, pe când ceea ce fac ei de fapt este să repete „crezul” instituției de care aparțin. 5. Pentru un exemplu de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
fine, ați putea observa apariția unor amenințări la adresa validității acestei logici (pentru o listă completă, vezi Cook și Campbell, 1979). De exemplu, În cazul 1, ar fi putut fi schimbat unul dintre directorii organizației, lăsând loc pentru un contraargument: efectele aparente ale descentralizării trebuie de fapt puse pe seama numirii noului director, și nu a sistemului informațional nou-introdus. Pentru a evita această problemă, ar trebui să identificați un subset de variabile dependente inițiale și să arătați că patternul ar fi fost diferit
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
numai În vizită, În timp ce alții nu vor mai reveni vreodată acolo de unde au plecat ei sau ascendenții lor. Pe mulți români, gîndul acesta pare să-i deconcerteze, blocînd sau estompînd orice Întrebare adiacentă. Depășind această stare de uimire sau amnezie aparentă, urmată de o apatie obișnuită, Întrebările Încep să se prefigureze, dar nu Însoțite numaidecît de un efort mental, ci de un fior emoțional. Pentru a depăși confuziile, se cuvine acceptat adevărul că românii americani sînt americani, și Încă autentici, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se Încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rînd, cei care se simțeau vinovați, ajunși indezirabili. La 15 iulie 1990, Sanda Golopenția constata că „trupe ale securității se zbat să iasă din țară, iar convoaie de foști exilați se Îndreaptă spre ea”. Treptat, au intervenit și inevitabile ori aparente clarificări, dar emigrația În America a continuat să fie privită ca o dezertare, provocatoare de dezechilibre majore, considerate simptome ale unor stări de fapt necunoscute, Însă periculoase. Nici românii americani nu au ajuns să gîndească altfel. Un român care a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]