2,765 matches
-
y sin Dios / crucificado en mi pena, / como abrazado a un rencor". 175 Ernesto Sábato, Între scris și sânge, p. 158. 176 Ernesto Sábato, Antes del fin, pp. 25-26. 1 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 89. 2 Gabriel Liiceanu, Apocalipsa după Cioran, p. 68. 3 Ibid., p. 63. 4 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas seleccionadas por el autor, p. 43. 5 Ibid., p. 20. 6 Lo mejor de Ernesto Sábato, Selección, prólogo y comentarios del autor, Ed. Seix Barral, Barcelona
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
y sobre todo con la ayuda de la vida misma y de las propias pasiones que la razón descarta". 14 Emil Cioran, Caiete ÎI, pp. 62-63. 15 Emil Cioran, Caiete ÎI, p. 174. 16 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți: Emil Cioran, Apocalipsa după Cioran, p. 28. 17 William Kluback, Michael Finkenthal, Ispitele lui Cioran, p .138. 18 Emil Cioran, Aspecte berlineze, Calendarul nr. 5, decembrie 1993. 19 Emil Cioran, Revelațiile durerii, Ed. Echinox, Cluj, 1990, prefață de Dan Cioran Mihăilescu, p. 16
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aduce în fața ochilor, în mijlocul unei câmpii bătute de vânturi (câmpie neagră de-atâta verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un defect, în funcție de împrejurări. Rabelais spunea "mut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a prevăzut consecința nefastă, distructivă și ereditară: propagarea ei din generație în generație, fapt verificat pe deplin de istoria omenirii. Nu ne rămîne decît să sperăm că nu se va adeveri într-un viitor apropiat -, prin justiția imanentă, cealaltă prezicere: apocalipsa speciei gînditoare, victimă a orbirii spiritului, considerată de mitul genezei ca fiind motivul imanent al distrugrii. Din cauză că superstiția morală crede în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele trei vîrste indicate anterior. Aceasta este "plinirea vremii" la care Iisus făcea referință. Între Creație și Apocalipsă, cele două testamente fondează această credință într-o istorie deja scrisă pe traiectul timpului, marcată de neîntrerupta așteptare a revenirii Mîntuitorului. Reprezentării circulare a timpului la greci, indieni, babilonieni ș.a., creștinătatea îi va substitui o reprezentare liniară ce duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
după cum, în poemul eminescian, omul și cosmosul sunt sondate plecând de la un spațiu familiar și securizant. Rămânând la elementele de construcție ale celor două capodopere, să remarcăm finalul lor comun: ambele lucrări sunt ireversibil orientate către extincția solară, care premerge Apocalipsei. Articolul Soarele care moare e o transpunere savantă a versurilor eminesciene: "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși." Structura simetrică se dezvoltă, în continuare, prin conotația thanatică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
alții) și arăta modestă, cuminte și la locul ei. Ținuta-i simplă și cernită te făcea să crezi că-i une "bonne sœur"123. Se zice că după o măruntă catastrofă (o resmeriță oarecare), umbla nepieptănată sub fularul negru strigând "Apocalipsa a venit,e Antihristul peste tot, nu stați pe gânduri și vă pocăiți". Dar după două luni și-a porcăit un coleg masculin (că de nu-i misogin, e atras de vagi insinuări prea gay etc.). Apoi, am auzit că
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea recita monologul. Infernul autorului, Testamentul romanului Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este unanimă în a aprecia drept capodoperă "La saga" / "Fuga de J. B." (1972), a spaniolului Gonzalo Torrente Ballester (1920-1999), roman ambientat într-o localitate din Galicia, unde magia își dă mâna cu realul. Mai amintim titluri ca "Fragment de apocalipsă" (1977), "Insula zambilelor retezate" (1980), trilogia "Bucurii și umbre" (apărută în 1989, la Editura Univers), "Nunta lui Chon Recalde" (1996). Deținător al Premiului Cervantes (1985), Torrente Ballester semnează și acest Don Juan (Editura Univers, 2000, 407 p.) publicat la 53
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
recupera aurul miniaturilor, sunt smulse odoarele de aur, argint și pietre prețioase, alături de cruci, potire, cădelnițe, chivoturi; icoanele sunt luate pentru ramele de aur și argint, sunt jefuite veșmintele liturgice, cărțile cu legături de fildeș. Măcelul și prăduirea ating apogeul. Apocalipsa nu iartă nici Mânăstirea Pantocratorului, de vreme ce altarul și icoanele ard sub ceaunul ienicerilor. Semnele escatologiei se adeveresc. Toată piața Coloanei lui Arcadius se umple de capetele demnitarilor greci momiți cu promisiunea de a forma noul guvern și asasinați. Mehmet, proclamându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
par a fi singurii chemați să-i scrie romanul, în detrimentul sau falimentul teoriei, al discursului rațional, dar și al forțelor realiste, luciferiene ce bântuie climatul și viața Abraxei, poligon unde se dă "o acerbă și neîntreruptă luptă pentru existența materiei, apocalipsă consumându-se mult în adâncul infinit al lui aici ... ". Petru Cimpoeșu, spre disperarea cititorului de Balzac și G. Călinescu, refuză premeditat să dea o identitate în spațiu și în timp țării, provinciei și orașului în care evoluează personajele. Aflăm doar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Holban), Editura Cronica, Iași, 2009; Faldurile nopții (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Junimea, Iași, 2012. Alte volume publicate: Șevaletul (roman), Editura Boema, Iași, 1995; Podul de piatră (povestiri, cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un fel de a spune că palimpsestul poetic reface, trudit, aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în apocalipsă. Referentul este, și aici, mai degrabă livresc decât biografic: textul prelucrează nu atât senzații proprii, cât resurse livrești dintre cele mai diverse, de la Noul și Vechiul Testament la cărțile marilor mistici (în special San Juan de la Cruz ori Tereza de Avila
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dans al dorinței de căutare" (subl. aut.). Cuvântul (perceput de multe ori, în manieră argheziană, ca un amețitor pharmakon) își expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi agresivi, tinctură de iod peste/ răni neînchise, peste carnea mea jupuită./ Se apropie ora, ora-i propice,/ plumbul clocotește-n cuptoare, mercurul/ în eprubete pulsează, athanorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul soldat cu "somnul plin de spasme", asaltat de păsările aruncate prin vântul-abis și cu gleznele prelungi, transparente linse de animalele uscate de vânt; coborârea Îngerului negru, teribilul vestitor al apocalipsei ("strigându-mi cu gură de ură că nu, dar nu, că nimic nu se mai poate face, că dacă Totul a fost viu, iată, acum nimic nu mai este viu, că o nouă pace va fi acum și un nou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui poeta vates ce anunță, uneori mimat profetic, alteori de-a dreptul disperat sau patetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflex pentru extincția proprie, singura care îl interesează cu adevărat: "imediat vor defila prin fața mea/ clapele pianului,/ mașinii de scris, nu vor să-mi spună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ mai bine decât în fața televizorului mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei tale. Sau ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Daniel Monsieur Le Best Daniel! este, într-adevăr, cât se poate de fericit... Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Eseu despre textul poetic II, 1986; Florin Mugur, Schițe despre fericire, 1987; Traian T. Coșovei, Pornind de la un vers, 1990; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Radu G. Țeposu, Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, 2000; Ion Bogdan Lefter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de proză: Nevasta lui Hans, Editura Moldova, Iași, 1996; Tălpi, Editura Polirom, Iași, 2004; Mașa și Extraterestrul, Editura Polirom, Iași, 2005; Ambasadorul invizibil, Editura Polirom, Iași, 2010. Cărți de pamflete, eseuri și portrete literare: Urechea de cârpă, Editura Boema, 1992; Apocalipsa de carton, Editura Institutul European, Iași, 1995; Capete de rând, Editura Paralela 45, Pitești, 2006; Portrete fără ramă, Editura Tracus Arte, București, 2012. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Clubului European. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1980
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa mea se destramă pentru a se recompune"... Referințe critice (selectiv): Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Al. Andriescu, în "Convorbiri literare", nr. 4, martie 1994; Mircea A. Diaconu, în "România literară", nr. 20, 1994; Radu Andriescu, în "Timpul", nr. 2, 2000; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii '90, 2000; Ion
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]