2,077 matches
-
care Îl degajă acesta reprezintă o dovadă de sfințenie. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, de exemplu - scria În 1630 Petru Movilă -, avea „trupul neputrezicios” și „cu mir Înmiresmat” <endnote id="(753, p. 52 ; vezi și nota 31)"/>. Comentând literatura apocaliptică medievală, orientală și europeană, Ioan Petru Culianu conchide că „principala opoziție dintre bine și rău, dintre Paradis și Iad, este puternic olfactivă, fiind exprimată prin opoziția senzorială dintre mireasmă și miasmă” <endnote id="(61, p. 223)"/>. Este, de exemplu, opoziția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să le publicați sau nu. Punctul meu de vedere este acesta și cred că oricine citește poemele își poate da seama de exactitatea lui. Atît vă pot spune, ca să închei, că nici unul din noi nu ar fi putut publica asemenea apocaliptice și halucinante poeme. Nu mi-ați scris unde vă duceți peste vară. Noi nicăieri din pricina sănătății noastre șubrede. Nici eu, nici soția mea care vă transmite cele cuvenite, aducîndu-și aminte cu plăcere de zilele petrecute împreună la Bacău, nu ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și pătura socială care suferă Îndeosebi de pe urma acestei calamități, e majoritatea populației israelite pauperizate ce nu Își poate reveni din tragedia ultimilor ani prin care a trecut și pe care această nouă nenorocire a adus’o la adevărata disperare”. Descrierile apocaliptice ale problemelor foarte mari cu care se confrunta marea majoritate a evreilor hușeni, continuau astfel: „Micii comercianți, care formează majoritatea, meseriașii din toate ramurile, stau de luni de zile fără ocupație, cea mai mare parte fiind sfătuită să se adreseze
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bunurile civilizației!”. Observația cenzorului constase În următoarele: „Se face o comparație nejustă Între comunism și fascism care poate fi interpretată În legătură cu revoluția culturală care se desfășoară În țara noastră”. Câtă dreptate avea Horia Lovinescu...! Altă descoperire de proporții apocaliptice În viziunea decriptorilor de cuvinte Întortocheate la sub-punctul „c”: „Același Mirescu spune mai departe: <<...la toate magazinele de confecții se vor găsi aripioare, chimbale, tobe și muzicuțe iar pentru cei aleși tromboane. Va fi domnia tromboniștilor (subl. În orig.)>>”. Și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dar n-o mai are de mult și singurul element de noblețe din filmele lui recente e efortul unora dintre actori, cum ar fi Rodica Tapalagă în Sistemul nervos (2005), de a ține la un loc, prin propria umanitate, Dracula-parcul apocaliptic și inuman care se autoaneantizează în jurul lor. în al doilea rînd, mă îndoiesc serios că Daneliuc vede cu adevărat Romînia de azi. Baba care se plînge că a fost violată, literele care se desprind din sloganul de pe combinat (și bineînțeles
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și plimbați din loc în loc, precum țiganii cu ale lor corturi. Aceasta era politica de stat generală, ca oamenii să nu prindă rădăcini, să nu aibă prieteni și legături prietenești de durată, ca să nu uneltească împotriva orânduirii comuniste... Era vremea apocaliptică a persecuțiilor și a exterminării elitelor țării, pentru ca astfel masele rămase fără conducătorii politici și spirituali să urmeze și să se supună noii orânduiri sub oblăduirea Moscovei. Izolați în acele locuri munceam cu îndârjire în profesia aleasă și nu prea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2000 - că nu va ajunge, dar nici nu va trece peste această dată”. Cu mintea mea de copil îmi făceam socoteala că la acea dată voi fi bătrân la 84 de ani, că nu voi mai ajunge la acel sfârșit apocaliptic al omenirii! Astfel, în ziua când intram în anul 2000 era să mor, nu apocaliptic, ci de mâna unor brute oarecum îndobitocite de alcool, așa i am văzut eu atunci, care având o mașină, cine știe cum procurată, își puteau permite să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea de copil îmi făceam socoteala că la acea dată voi fi bătrân la 84 de ani, că nu voi mai ajunge la acel sfârșit apocaliptic al omenirii! Astfel, în ziua când intram în anul 2000 era să mor, nu apocaliptic, ci de mâna unor brute oarecum îndobitocite de alcool, așa i am văzut eu atunci, care având o mașină, cine știe cum procurată, își puteau permite să mă omoare pentru că întâmplător alunecasem în fața mașinii lor, grăbit să le dau ajutor ca să-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fragment pe care l-am împărțit în trei, avem o privire de ansamblu, altfel foarte concentrată asupra epocii. Această perspectivă se plasează deopotrivă sub semnul bruiajului ca expresie nocivă a modernității și al unei distopii ca deformare într-o viziune apocaliptică a aceleiași modernități. Zgomotul con- stituie el însuși expresia distorsiunilor și tensiunilor din cadrul societății moderne, devine pe rând cauză și efect, generator de anxietate, produs al unei intemperanțe pro- prii omului recent. Ca și cauză însă, efectul pe care-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un model artistic, cel al caricaturii, la care vom mai reveni, spunând doar că reflexul este și unul al comediei clasice, comediatul își marchează aici teritoriul. Cel de-al treilea fragment duce deformarea până la ultimele consecințe propunându-ne un tablou apocaliptic al unei umanități transformate într-un vast spital de nebuni. Generalizarea comportamentului isteric era privită ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de patriotism de revolta boxerilor este întors pe dos într-un anticlimax, compromiterea cul- turii de rapiță. Excesul derivă abia din această mișcare care aruncă totul în derizoriu. Monstruozitatea nu este cea a tabloului apocaliptic, ci aceea a mecanismului discursiv. Ce anume provoacă în Nae o astfel de disponibilitate pen- tru abnorm ? Cum reușește să extragă atâta negativitate din evenimente disparate ? În mod cert, presa îi oferă materialul, substanța acestei paroxistice înscrieri în nega- tiv
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un modus vivendi pe care discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc al unor viziuni apocaliptice, al unor combustii religioase care fac din ființe mărunte precum Kirilov profeți ai apocalipsei. Viziunea are carac- terul unui montaj cinematografic, a unui bricolaj clișeistic, diverse cadre mediatice decupate sunt reasamblate de o manieră manipulativă. Demonii caragialieni nu au încă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
siste- matic al violenței Statului asupra cetățenilor. Ordinea totalitară elimină acele mobilități democratice care nu converg ideologic, care nu se încadrează în limita propusă de Stat. În acest caz, tirania reprezintă o formă de exces dirijat, etatizat. Jubilația de sensibilitate apocaliptică con- stă în perspectiva unui dezastru delicios cu înghețarea oricărei mobilități într-un instantaneu violent și eficace. Acest mărunt funcționar are preț de o clipă viziunea unei soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca succesiune vertiginoasă de calamități, gravitatea sa este contrafăcută pentru că acest lanț de calamități nu modifică paradoxal existența sa colaterală oricărei istorii. În același timp, realitatea este mereu în altă parte, Nae nu prezintă decât un fictiv și necreditabil scenariu apocaliptic ca orizont de posibilitate în încercarea de a da consistență propriei sale realități, și nu în cele din urmă propriei sale existențe ca existență întru distrugere. „Individul este unic în măsura în care forțează vadul istoriei, grăbind derularea acesteia, în încercarea deznădăjduită de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Emil Cioran modalitatea de legitimare istorică a unei identități precare. În mod cert, Nae nu este capabil să intervină efectiv în mersul istoriei, dar o poate face fictiv prin interpretarea pe care o dă eve- nimentelor integrându-le unui scenariu apocaliptic. Există însă și o formulă pozitivă a accelerării istoriei prin care personajele lui Caragiale, spre exemplu, Nae Cața vencu, preiau un mandat iluminist și anume credința în progres așa cum, în lectura Mihaelei Czsobor-Lupp, neîncrederea în istorie produce o accelerare inversă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
distrusa în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca intr-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o privești, din casă sau de-afară. Mie-mi place ploaia și-și, dacă sunt bine îmbrăcat îmi face plăcere să mă plimb prin ploaie îmi răcorește "capul" și "gândurile", dar vijeliile de pe Rio de la Plata, cu tunete și fulgere apocaliptice, e frumos să le privești de după perdea (mai ales că în atare situații ambasada rămânea fără curent, în perioada neanderthaliană, când siguranțele erau prinse cu chibritul și trebuia să fiu "prezent" la "intervenții"). Așadar, când nu era potop, cei șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pare a fi atins de Planeta nebunilor (1979) și cu osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor” al lui Edgar Allan Poe, pentru ca apoi să se desfă șoare o vastă viziune profetică, apocaliptică, adresând un avertisment umanității în ultimul ceas sub iminența pieirii ei, nu în ordinea demografică, statistică, dar în cea propriu-zis umană. Morala vestitei fabule a lui La Fontaine îi dădea câștig de cauză furnicii doar prin antifrază, în mod ironic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
altuia, cântat de Frățilă : „Lătrau caii, lătrau caii...”, deschizând abrupt, alarmant, aprehensiunea unui sfârșit de lume : cai care latră, caii, toți caii, ce larmă sinistru vestitoare ! Această intervertire de atribute (dacă vor începe câinii, toți câinii, să necheze?) are ceva apocaliptic. Dragostea e totuși mai tare. În linia trubadurescă, dar cu sens inversat, divinizând femeia nu ca regină sau „Doamnă”, ci ca sclavă, am auzit adesea, cântată de Frățilă în prezența poetului emoționat, o poezie mai veche, ușor modificată în transpunerea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe mămica. Parcă se sfârșise lumea!. Da, Netuța avea în fața ochilor toate eforturile mămicii noastre pentru creștera copiilor ei . Oare câte lacrimi a vărsat neamul românesc în acele timpuri apocaliptice ? Lacrimile neamului meu mi se par a fi niște diamante, care, la șlefuit au fost sparte și aruncate la rebuturi. Oare nu s-ar putea retopi și recristaliza aceste rebuturi?. Mi se pare că tatăl fiilor lui Netuța a spart
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și inconștiență! M-am surprins observându-l ca și cum ar fi fost un străin pentru mine, o ființă ireală, venită de pe altă planetă. Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din nou bani, i-am telefonat ca să-i mulțumesc. Am vorbit aproape o oră la telefon - mi-a spus că pământul nu-i mai suportă pe oameni și că-i va arunca de pe suprafața lui ca pe niște insecte. Imagine apocaliptică la care nu mă gândisem până acum. Pământul ca înger care îndură multe de la „paraziții” lui laborioși, o imagine străveche. Biserica începe să militeze din ce în ce mai concret împotriva poluării planetei. În același timp, cu ipocrizie, își investește banii în industria de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
distrusă în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
puteam rămâne deoparte de zbuciumul generației mele. Deși nici zeii, necum oamenii, nu pot ști ce va fi mai târziu, e sigur că dacă neamul românesc nu este sortit pieirii în cumplita învălmășeală a acestui mijloc de veac de prăbușiri apocaliptice, lupta noastră va însemna îndemnul rezistenței viitoare, jertfa noastră va fi pilda altor sacrificii pe altarul neamului și credința noastră va lumina zorii altor vremuri. Vladimir Dumitrescu București 16 Dec. 1944 - 29 Ianuarie 1945 [312] Poezii din închisorile politice Vladimir
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]