17,970 matches
-
Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii Înguști, ca niște fise. — Cred că trebuie să știți. Numele meu de familie e scris pe ușă. Diels Își aprinse țigara cu un gest dibaci, zâmbi din nou, deși nu atât de jovial ca Înainte. — E mai mult pentru protocol. Colaborăm cu cei de la omucideri. Asta până când stabilim exact cu ce caz avem de-a face, vă asigur, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un motiv ca să nu ne putem Înțelege. Să descoperim interese comune, să stabilim niște beneficii mutuale. Aici, În atmosfera asta relaxantă. Potrivindu-și țigara Între degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a făcut o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat, m-am abținut să-l presez. Poate că nu-ți dai seama, Sascha, dar mai există cinematografe și În afară de Apollo. — Pe bune? Mi-am aprins o țigară. Existau locuri, mă informă Anton, care erau imune la aspectele delicate ale limbii, care difuzau filme pentru care dispozitivele de fixare nu erau cele mai importante. El personal credea că cerințele estetice referitoare la asemenea filme erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ai niște chibrituri? Nu la asta mă refeream. I-am Înmânat cutia. Ce s-a Întâmplat cu Klaus și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își ridică mâna. Dacă da, m-ar interesa să aflu dacă ceilalți stăteau chiar lângă Froehlich și Gielke - toți acei oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rapide. Buzele la rândul lor au fost mâzgălite În treacăt. Mă pregăteam să retrag rujul În teaca lui, când am auzit o voce pe coridor, urmată de un sunet afundat, care Îmi dădea de Înțeles că persoana căreia Îi aparținea aprinsese lumina. Acum auzeam că vocea se apropie de baie. Cât se poate de recptiv, m-am prefăcut brusc ocupat, lepădând prosopul și Încercând să-mi Îndes trusa de machiaj În buzunare - când mi-am dat seama că n-aveam nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu complica lucrurile, persoanei de la capătul liniei o să-i spun În continuare Felix Karp. Dându-și demisia, a plecat la Copenhaga pentru a rezolva o „problemă personală“ cu Cancelarul Sănătății. Având impresia că-l aud cum se oprește ca să-și aprindă o țigară, am profitat de ocazie ca să-i povestesc ce se mai Întâmplase de când nu ne-am mai văzut. Când am terminat, inhală adânc și mă Întrebă dacă mai poate conta pe discreția mea. Sigur că da, I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea de excentrică) ia, desigur, ceva timp; și, cu siguranță, înseamnă și efort - dar, când vine vorba de sănătate și curățenie, de microbi și de secrețiile organismului ea nu se cruță pe sine și nici nu-i sacrifică pe alții. Aprinde lumânări pentru sufletele morților - alții uită de asta invariabil, dar ea își aduce aminte plină de religiozitate, fără a trebui măcar să-și facă însemnări pe calendar. Are devoțiunea în sânge. Pare a fi, susține ea, singura care, atunci când se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi petrec restul zilelor la balamuc, jucând handbal cu propriul meu căcat - da’ ce mă fac dacă-mi apare poza în ziarul Newark Evening? Ce mă fac dacă or să fulgere blitz-urile exact în momentul când polițiștii or s-aprindă lumina și-or să strige „Hei, ciumecilor, e razie!“ Și or să mă fotografieze - pe mine, care-s deja președintele Clubului Relațiilor Internaționale încă din anul doi de liceu! Pe mine, care am sărit peste două clase de gimnaziu. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-i calmeze crizele de isterie... Perdelele, însă... Perdelele sunt din dantelă sau cu altfel de „zorzoane“, ceea ce maică-mea numește în derâdere „gustul goiș“. De Crăciun, când școlile sunt închise și pot ieși la patinaj seara, după ce s-au aprins luminile, văd beculețele care clipesc în brazii din spatele perdelelor creștine. Nu pe strada noastră - Doamne ferește! -, nici pe Leslie Street, sau Schley Street și nici măcar în Piața Fabian, dar, pe măsură ce mă apropii de periferia Irvington-ului, încep să zăresc ici-colo câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta? Ești dezgustător! Iubire? Zi-i mai bine p-o-f-t-e. Zi-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine p-o-f-t-e. Zi-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O fată ce se jucase pe genunchii lui Wendel Willkie la Hobe Sound, în Florida, în 1942 (în timp ce taică-meu se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tânără pe care am cunoscut-o la două luni după întoarcerea mea la Chicago mi-a completat educația la acest capitol cu o răzbunare. La drept vorbind, se cuvine să adaug că unul dintre motivele pentru care mi s-au aprins călcâiele după această făptură misterioasă și pentru care m-am lăsat captivat de toate aventurile ei eșuate, incluse deja în impresionanta poveste a vieții ei de până atunci, a fost dorința de a-mi continua educația, de a băga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ține În siguranță cu planurile lui vreme de trei zile. La sfârșitul acestora, va ști destul de limpede cum să trateze cu Stein și domnul Eckman. De Îndată ce termină Înghețata și desertul și achită nota, se opri lângă masa lui ca să-și aprindă un trabuc și astfel se trezi În fața străinului și văzu că acesta adormise iarăși Între două feluri de mâncare. Între friptura de vițel au Talleyrand și venirea tartei de Înghețată trebuie să fi căzut victimă a ceea ce părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puterea ei; o putea frânge. N-a fost un moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o femeie și tot mai puține fete proaste precum Coral Musker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii ieșiră brusc din umbră la izbucnirea flăcării, căldura Îi arse fața, și ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se execută imediat. Se Întoarse foarte Încet cu fața și În aceste secunde Își făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venirii Înainte ca ei să știe că-i acolo, pentru că atunci nu avea cum să se petreacă asasinatul fulgerător al unui străin neidentificat. Nu vor putea face altceva decât să redeschidă procesul. Își deschise geamantanul și scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]