6,475 matches
-
și regenerarea Lumii - se regăsește în ritualurile orgiastice agrare. Și aici, orgia este o întoarcere în Noaptea cosmică, în preformal, în "Ape", cu scopul de a asigura regenerarea totală a Vieții și, prin urmare, fertilitatea Pământului și bogăția recoltelor. Simbolismul Arborelui cosmic și cultele vegetației Miturile și riturile legate de Pămîntul-Mamă exprimă deci, în primul rând, ideile de fecunditate și de bogăție, care sânt de natură religioasă, pentru că numeroasele aspecte ale fertilității universale dezvăluie de fapt taina zămislirii, a creației Vieții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fi ca să putem pătrunde taina Vieții. Cosmosul este fără îndoială un organism viu, care se reînnoiește periodic, iar taina apariției Vieții este legată de reînnoirea ritmică a Cosmosului. Așa se explică de ce Cosmosul a fost închipuit sub forma unui arbore uriaș: modul de a fi al Cosmosului, și în primul rând capacitatea sa de a se regenera la nesfârșit, sânt redate simbolic de viața arborelui. Trebuie spus totuși că nu este vorba doar de o transpunere de imagini de la scară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reînnoirea ritmică a Cosmosului. Așa se explică de ce Cosmosul a fost închipuit sub forma unui arbore uriaș: modul de a fi al Cosmosului, și în primul rând capacitatea sa de a se regenera la nesfârșit, sânt redate simbolic de viața arborelui. Trebuie spus totuși că nu este vorba doar de o transpunere de imagini de la scară microcosmică la scară macrocosmică. Arborele, ca "obiect natural", nu putea sugera totalitatea Vieții cosmice: la nivelul experienței profane, modul său de a fi nu cuprinde
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi al Cosmosului, și în primul rând capacitatea sa de a se regenera la nesfârșit, sânt redate simbolic de viața arborelui. Trebuie spus totuși că nu este vorba doar de o transpunere de imagini de la scară microcosmică la scară macrocosmică. Arborele, ca "obiect natural", nu putea sugera totalitatea Vieții cosmice: la nivelul experienței profane, modul său de a fi nu cuprinde modul de a fi al Cosmosului, în toată complexitatea sa. La nivelul experienței profane, viața vegetală nu cuprinde decât un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ideile de regenerare, de tinerețe veșnică, de sănătate și de nemurire; ideea religioasă a realității absolute este exprimată simbolic printre atâtea alte imagini, sub forma unui "fruct miraculos" care îi poate face pe oameni nemuritori, atotștiutori și atotputernici, asemenea zeilor. Arborele nu a fost ales doar pentru a simboliza Cosmosul, ci și viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. Pe lângă Arborii cosmici, ca Yggdrasil din mitologia germanică, istoria religiilor cuprinde Arbori ai Vieții (de pildă în Mesopotamia), ai Nemuririi (Asia, Vechiul Testament), ai Înțelepciunii (Vechiul Testament
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. Pe lângă Arborii cosmici, ca Yggdrasil din mitologia germanică, istoria religiilor cuprinde Arbori ai Vieții (de pildă în Mesopotamia), ai Nemuririi (Asia, Vechiul Testament), ai Înțelepciunii (Vechiul Testament), ai Tinereții (Mesopotamia, India, Iran) etc.28 Cu alte cuvinte, arborele poate exprima tot ceea ce omul religios socotește real și sacru prin excelență, tot ceea ce știe el că zeilor le-a fost dat de la început și ceea ce nu le este dat decât arareori făpturilor alese, eroi sau semizei. Miturile privitoare la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin excelență, tot ceea ce știe el că zeilor le-a fost dat de la început și ceea ce nu le este dat decât arareori făpturilor alese, eroi sau semizei. Miturile privitoare la căutarea nemuririi ori a tinereții veșnice vorbesc, așadar, despre un arbore cu fructe de aur sau cu frunze fermecate, care crește "într-un ținut îndepărtat" (în realitate, în lumea de dincolo) și care este păzit de monștri (grifoni, balauri, șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile cele mai profunde ale Lumii sânt dezvăluite de sacralitate. Cosmosul nu se înfățișează ca un "cifru" decât dintr-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în miniatură. Peșterile sânt adăposturi tainice, lăcașuri ale Nemuritorilor taoiști, loc de inițiere. Ele alcătuiesc o lume paradiziacă și de aceea se pătrunde greu înăuntru (simbolismul "porții strîmte", asupra căruia vom reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și să dezvolte o idee religioasă și mai veche, și anume aceea a locului desăvârșit, complet - care cuprindea un munte și o apă - și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privilegiat, o lume închisă, sanctificată, unde băieții și fetele se întîlneau periodic pentru a se împărtăși din tainele Vieții și ale fecundității cosmice. Taoiștii au preluat această schemă cosmologică arhaică - muntele și apa - și au îmbogățit-o (munte, apă, peșteră, arbore), dar au redus-o la scara cea mai mică, închipuind un univers paradiziac în miniatură, încărcat de puteri mistice, pentru că era departe de lumea profană, în preajma căruia taoiștii se retrăgeau ca să mediteze. Sanctitatea lumii închise este redată și de bazinele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ajungă la universal. Datorită simbolurilor, omul iese din starea sa particulară și "se deschide" spre general și universal. Simbolurile trezesc experiența individuală și o preschimbă în act spiritual, în stăpânire metafizică a Lumii. Aflat în fața unui copac oarecare, simbol al Arborelui Lumii și imagine a Vieții cosmice, un om al societăților premoderne poate ajunge la cea mai înaltă spiritualitate: înțelegînd simbolul, el reușește să trăiască universalul. Viziunea religioasă a Lumii și ideologia care o oglindește îi îngăduie să folosească această experiență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
om al societăților premoderne poate ajunge la cea mai înaltă spiritualitate: înțelegînd simbolul, el reușește să trăiască universalul. Viziunea religioasă a Lumii și ideologia care o oglindește îi îngăduie să folosească această experiență individuală, să o "deschidă" spre universal. Imaginea Arborelui este încă destul de frecventă în universul imaginar al omului modern areligios, reprezentând un cifru al vieții sale profunde, al dramei care se petrece în inconștientul său și care privește integritatea vieții sale psihomentale, așadar propria sa existență. Atâta vreme însă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
destul de frecventă în universul imaginar al omului modern areligios, reprezentând un cifru al vieții sale profunde, al dramei care se petrece în inconștientul său și care privește integritatea vieții sale psihomentale, așadar propria sa existență. Atâta vreme însă cât simbolul Arborelui nu trezește conștiința totală a omului "deschizînd-o" către universal, nu se poate spune că și-a îndeplinit funcția până la capăt. Omul nu a fost decât în parte "izbăvit" din starea individuală, ceea ce l-a făcut, de pildă, să intre într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate și nepăsare în piatră, în arbore, în om, în toată materia. A trăi, este a te strecura prin legile naturii ca printre niște curse complicate și nevăzute, spre a-ți păstra, în forma dată ție, cele câteva zeci de kilograme de materie, pe care ți le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al adaptării, sunt defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției căîntîmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința una-nimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției căîntîmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința una-nimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cele mai naive manifestări ale concepției căîntîmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința una-nimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sub această atingere, "orizontul" spre care tinde acesta. Un orizont a cărui figură nu este alta decât linia imaginară care unește cerul cu pământul. Natura imaginară a acestei linii se verifică ușor: este ales un anumit reper la orizont, un arbore, un om, o casă, și se merge până acolo. Odată ajuns la punctul luat drept reper, orizontul s-a deplasat. Asemenea linii imaginare sunt înseși rândurile din a căror suprapunere se alcătuiește cartea, orizontul atins al lecturii. Cititorul nu-și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care lucra pe cont propriu și care obișnuia să înșire pe un maidan vreo două octave de sticle de whisky goale, după care, când se aduna lumea, dansa, muzical, pe marginea lor. (Așadar, o să mă credeți pe cuvânt că în arborele nostru genealogic figurează câțiva trăsniți.) Părinții noștri, Les și Bessie Glass, aveau un repertoriu convențional, dar (credem noi) reușit de cântece și dansuri și flecăreală în teatrele de revistă și în music-hall-uri, ajungând aproape cap de afiș în Australia (unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
suflând păr bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit un bubuit, un mârâit prelung și, de deasupra capului ei, o bufniță și-a luat zborul. Până și transpirația de pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un stejar străvechi. Nu mă dor vorbele tale, Dar glasul frunzelor, vântului, Râsetele copiilor sunt mai puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]