4,609 matches
-
Prop P, CU TOATE ACESTEA Prop Q. Propoziția P, conținînd FĂRĂ ÎNDOIALĂ ("Fără îndoială, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor"), conturează un anumit univers (U1) cu anumite elemente ("redactorii", "difuzoarele"), în cadrul căruia va avea loc argumentarea. FĂRĂ ÎNDOIALĂ, marcînd componenta cea mai slabă, indică și faptul că argumentarea nu se orientează spre o concluzie C ([P1']) = "Și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Fără îndoială, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor"), conturează un anumit univers (U1) cu anumite elemente ("redactorii", "difuzoarele"), în cadrul căruia va avea loc argumentarea. FĂRĂ ÎNDOIALĂ, marcînd componenta cea mai slabă, indică și faptul că argumentarea nu se orientează spre o concluzie C ([P1']) = "Și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare", ci spre o concluzie non-C ([P2]). Acest
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare", ci spre o concluzie non-C ([P2]). Acest fapt implică folosirea sintagmei CU TOATE ACESTEA după FĂRĂ ÎNDOIALĂ, pentru a redresa argumentarea prin introducerea unui argument explicit în favoarea unei non-C. Cele două propoziții, P și Q, sînt validate în spațiul locutorului-enunțător, dar propoziția Q creează și un nou univers (U2) a cărui valoare ilocuționară superioară este dată de CU TOATE ACESTEA. Prin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
non-C cu cele din q. Sau a stabilirii unei concluzii C negată de o concluzie non-C. e) Respectarea faptului că p este prezentat ca un argument pentru concluzia C într-un univers U1, dar care nu este cauza care determină argumentarea prin care q provoacă o concluzie non-C superioară precedentei; fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe această concluzie non-C. Fie următorul pătrat argumentativ: Studiul orientării argumentative din acest cuvînt înainte ne permite să subliniem importanța conceperii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este posibilă o continuare a listei meseriilor care ar constitui o alternativă: pompierii, clovnii, detectivii și agenții secreți nu au de ce să se supere că au fost aleși. În plus, prin ironie, instituția poate scăpa de o posibilă sancționare a argumentării. Rezultă că [această instituție] "se poate adăposti oricînd în spatele unei valori argumentative, cu scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
schimbarea orientării argumentative, asigurată de conectorul DAR. Observăm logica argumentativă a paragrafului studiind raporturile sale cu paragraful precedent și jocul intern al celor trei operatori DAR [P10] ASTFEL [P12] IAR [P13]. După cum notează O. Ducrot (1980) în studiile sale despre argumentare, DAR, plasat între două enunțuri, indică faptul că primul (Prop P = [P8]) are un scop argumentativ (Concl C = [P9]) opus celui de-al doilea (Prop Q = [P10]/[P11]) și că locutorul nu și-l asumă personal decît pe cel din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
urmă (Concl non-C = [P12]) pentru un motiv bine stabilit ([P13]). Acest lucru denotă că prop Q nu este, prin excelență, mai puternică decît prop P: "De fapt, singura constantă este că locutorul declară că nu ține seama de primul în argumentarea pe care o construiește și că se bazează doar pe cel de-al doilea forța argumentativă superioară acordată acestuia nu este decît o justificare a deciziei" (O. Ducrot, 1980, p. 9). În cuvîntul înainte, nu este vorba despre o opoziție
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
decît o justificare a deciziei" (O. Ducrot, 1980, p. 9). În cuvîntul înainte, nu este vorba despre o opoziție clară între P și Q, ci mai degrabă despre o complementaritate (cf. valorii lui "și", "în egală măsură"), chiar dacă aceasta orientează argumentarea într-o direcție precisă și diferită de cea din al doilea paragraf ("perenitatea fondului de carte ne interesează în mod deosebit"; emfaza gramaticală susține decizia). De acum înainte, DAR operează o redresare argumentativă, avînd o valoare concesivă în măsura în care poate fi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru editor, de a prezenta publicului fondurile de care dispune. Oare prezentarea este neutră? Cu siguranță nu, după cum am văzut, limba nu este niciodată doar informativă. B. Combettes și R. Tomassone observă că, în textul informativ, sînt frecvente alunecările spre argumentare: Bineînțeles, în principiu, este posibil să informezi fără să argumentezi; în realitate, prezentarea este adesea furnizare de informații și, în același timp, explicare, de unde rezultă justificarea, probarea, tot ceea ce trimite la strategii argumentative: este dificil să fixăm limita între a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cu seriozitate, cu competență științifică, cu prestigiul unei tradiții în care alegerile editoriale susțin și popularizează, în toate disciplinele, o dezbatere deschisă, contradictorie și complexă. Prin urmare, organizarea textuală a demersului este alcătuită dintr-o descriere relativ "obiectivă" în care argumentarea este un principiu derivat ce apare în valorile vehiculate. Două trăsături caracteristice ale textualității descriptive sînt prezentate constant în acest ansamblu publicitar: pe de o parte, expansiunea predicativă a proprietăților-calităților sau a părților din carte; pe de altă parte, structura
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
degrabă, într-un du-te-vino neîncetat și necesar între prezența textului în paratext și ecoul paratextului în text: nu unul fără celălalt, ci unul cu celălalt. Index de noțiuni Anaforă 98, 113, 149, 150 Ancorare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Argumentare/argumentativ 16, 73, 94, 97, 118, 170, 174 Asimilare (operațiune de) 86 Aspectualizare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Atribuire (operațiune de) 85, 131 Catalog 93, 98, 100 Concentrare 45, 46 Conectori 31, 32, 38, 109, 110, 115, 117, 146
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu ținem seama de prezența sa continuă în posteritate. Tocmai acel sistem de argumentare al bătrînului tahitian va fi regăsit, de-a lungul secolelor și pînă în contemporaneitatea imediată, în formularea sa esențială, prin afirmarea principiilor celor mai simple, în același discurs protestatar, diversificat ca expresie, dar în continuă dezvoltare. Întreținînd respectul sau cultul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Un Maestru carismatic, un "prof" inspirat pun stăpânire în chip de-a dreptul "totalitar", psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Sub impactul cumulat al postmodernismului și al omniprezenței netului, credem că se impune regândirea procesului educațional din perspectiva a ceea ce s-anumit gândire slabă și etică slabă. Gândirea slabă stă sub semnul provizoratului, a unor fundamente acceptate ca fiind relative, argumentarea răspunzând unor nevoi circumstanțiale și în condiții nu foarte constrângătoare. Gândirea slabă, ca să-l citez pe Richard Rorty, stă sub semnul contingentului: "[...] de vreme ce adevărul e o proprietate a propozițiilor, de vreme ce propozițiile sunt dependente, în existența lor, de vocabulare și de vreme ce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
operelor lui Matthias Claudius proiectată în 1798 (așadar înainte de misiva către Fichte) și retrasă apoi din cauza polemicii cu privire la ateism (Atheismusstreit) din 1799. Jacobi combate ca o formă de "nihilism", dar și de "ateism", modul în care Dumnezeu este reintrodus în argumentarea filozofică, de la Spinoza până la Fichte și Schelling: El devine obiect al argumentării, așadar al unei cunoașteri discursive, dialectice, raționale, și încetează de a mai fi Absolutul pur și neamestecat la care numai o aprehendare directă de tip intuitiv poate ajunge
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și retrasă apoi din cauza polemicii cu privire la ateism (Atheismusstreit) din 1799. Jacobi combate ca o formă de "nihilism", dar și de "ateism", modul în care Dumnezeu este reintrodus în argumentarea filozofică, de la Spinoza până la Fichte și Schelling: El devine obiect al argumentării, așadar al unei cunoașteri discursive, dialectice, raționale, și încetează de a mai fi Absolutul pur și neamestecat la care numai o aprehendare directă de tip intuitiv poate ajunge. Pentru Jacobi, o asemenea aprehendare este realizată de Vernunft, adică de rațiune
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
imperiul decât era un patrician roman să-l apere; dar cetățeanul roman erudit și rafinat, curios și deziluzionat, ca împăratul Hadrian, de exemplu, Cezarul cu iubire față de Tivoli, reprezenta o comoară mai bogată de achiziție umană 74. Astfel, Bourget contracarează argumentările aduse dintotdeauna împotriva punctului de vedere al decadenței, potrivit cărora acesta ar fi sortit eșecului și nu ar avea nici un viitor. El neutralizează evaluarea negativă a fenomenului și expune motivele care permit să fie inclus în valorile estetice pe care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
scrierile din perioada existențialistă. În Ființa și neantul (1943) ale cărei intuiții sunt pregătite și însoțite de o copioasă producție literară, în cadrul căreia se distinge prin atmosfera nihilistă evocată romanul filozofic Greața (1938) nimicul și negativitatea se află în centrul argumentării, având o funcție determinantă în efortul de a defini libertatea radicală a existenței umane. Aceasta din urmă, în măsura în care este liberă, nu poate fi condiționată de vreo determinare, concept sau definiție; aceasta este în esență ceea ce va alege să fie și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul argumentării se află figurile lui Plotin și Augustin, Camus se ocupase de gnoză și îi dedicase în întregime al doilea capitol al lucrării 190. Chiar dacă în această lucrare el nu a ajuns încă nici la perspectiva, nici la originalitatea scrierilor care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lucrării 190. Chiar dacă în această lucrare el nu a ajuns încă nici la perspectiva, nici la originalitatea scrierilor care l-au făcut celebru, nefiind așadar posibil să stabilim conexiuni precise, putem cu toate acestea pune în evidență modul în care argumentarea sa asupra gnozei se desfășoară prin "teme" și "soluții", și urmează o abordare problematică ce urmărește să surprindă structura unei astfel de gândiri. Acest lucru semnalează un interes nu doar istoric, ci și tipologic, în lumina căruia nu putem elimina
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Modernitatea se caracterizează prin reducerea progresivă a fundamentului teoretic tradițional al legitimității și prin exigența corespunzătoare de a-l produce în mod autonom, etiamsi Deus non daretur, așadar prin intermediul "ficțiunii" nonexistenței lui Dumnezeu și a utilizării în loc de aceasta a unei argumentări raționale independente de preceptele teologiei. Fundamentul teologic tradițional este atunci secularizat și neutralizat în mod treptat, conform principiului proferat deja de Alberico Gentile: Silete, theologi, in munere alieno! Sanctuarele teologiei sunt prădate, iar conținutul lor este transferat în gândirea politică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca orizont pentru un diagnostic critic al prezentului, și de a furniza o primă elaborare filozofică a aparținut unor gânditori precum Alberto Caracciolo și Luigi Pareyson, precum și școlilor respective de gândire. În operele amândurora, chiar dacă din perspective teoretice și cu argumentări diferite, analiza nihilismului ocupă o poziție centrală. Nihilismul este înțeles de amândoi ca o experiență decisivă a secolului XX. Aceasta trebuie gândită așadar până la capăt, în toate manifestările și consecințele sale, având convingerea însă că asimilarea teoretică a fenomenului deschide
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
regândirea conceptului de experiență pe care acesta îl impune redeschide posibilitatea metafizicii, care, în structura sa clasică, așadar în caracterul său esențial, nu este altceva decât explicația filozofică coerentă a ființei a ceea ce devine. Componentele și, în același timp, pașii argumentării metafizice sunt trei la număr: experiența, principiul de non-contradicție și ideea a ceea ce este "altceva" sau "ulterior" în raport cu experiența. Acum, prima definiție a structurii metafizicii este dată de gândirea greacă, mai ales de Parmenide, care a formulat primul principiul de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gândește ca non-ființare, ca nimic, uitând avertismentul lui Parmenide care spune: "Tu nu vei separa ființa de ființă" (fr. 4). Aceasta este contradicția de fond în care Occidentul rămâne în mod inconștient în măsura în care crede în existența devenirii. Dar să ascultăm argumentarea lui Severino, așa cum o formulează el însuși: Pentru metafizică, lucrurile "sunt". "Ființa" lor este faptul lor de a nu fi un nimic. În măsura în care sunt, li se spune "ființări" sau "ființe". Dar ființarea, ca atare, este cea care poate să nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]