2,248 matches
-
care "Traian a pornit împotriva geto-dacilor și se apropia de Tapae... i s-a adus o ciupercă mare, pe care era scris cu litere latine că atât ceilalți aliați, cât și burii sfătuiesc să se întoarcă și să facă pace". Arheologul și istoricul român Constantin Daicoviciu consideră că pe vremea lui Burebista, "scrisul era folosit pentru însemne religioase, politice, cu litere grecești", iar în vremea lui Decebal s-a trecut la caracterele latine. Constantin Daicoviciu consideră însemnările de pe unele balustrade ale
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de accidentat, dar așa decurge valea Nistrului și bătrânul fluviu nu are altceva ce face, decât să se împace cu acele condiții ce i se oferă. De la Dubăsari, devine larg de tot și-și mână valurile impetuos, cu multă vigoare. Arheologii cât și istoricii constată că pe aceste locuri au trăit băștinași cu mult mai înainte, primii oameni stabilinduse aici cu sute de ani în urmă. Au fost și ei atacați de nomazii de câmpie, dar nu s-au lăsat prădați
Harmațca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305121_a_306450]
-
Mereni este o localitate-centru de comună în raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Arheologii susțin că primii oameni pe moșia Merenilor de azi s-au așezat cu traiul cu mai bine de 6 milenii în urmă, adică prin mileniul IV î.Hr. Pe la mijlocul mileniului II î.Hr. aici a fost o așezare umană, care a existat
Mereni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305131_a_306460]
-
cenușă. S-au depistat aici cioburi de vase de lut, case de animale, unelte de piatră ș. a. obiecte. Siliștea ține, după E. Sava, de Cultura Nouă a epocii tîrzii a bronzului (sec. XIII î. Hr.). Cam acelaș lucru constată și savantul arheolog Ion Hîncu. Dar vatra aceasta a fost părăsită, afirmă el, probabil de răul nomazilor de cîmpie. Abia după cucerirea Daciei de către romani, adică în a. 106 e. n., pe aceste locuri starea de lucruri s-a schimbat. S-a format o
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
de muncă - 2850, pensionari - 738. Patrimoniul arheologic a făcut obiectul cercetărilor savanților de la Academia de Științe a Moldovei (AȘM) în anii 1992, 2014, 2015 și 2016, când au fost organizate șantiere arheologice. Pe șantierele arheologice de la Crihana Veche au lucrat arheologi de la Chișinău, Iași, Galați, Brăila și Lvov. În noiembrie 2016 Muzeului Brăilei „Carol I”, în colaborare cu Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, a organizat Conferința publică cu tema „Patrimoniul cultural-istoric al comunei Crihana Veche, Raionul Cahul, Republica Moldova
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care se află la cîteva zeci de kilometri unele de altele. Savanții arheologi atribuie localității o vîrstă de mare vechime, purtîndu-ne undeva prin sec.II-IV e.n. Anume de pe atunci pe malurile rîului Camenca, în partea de sud a satului, ar fi existat vatra unei așezări omenești timpurii. Cioburile de oale strînse aici ar
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
cu mari plantații de vii, iar între sat și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește. Mai la vale încântă privirea satul podgorean Sărata-Galbenă. Savantul Ion Hâncu, în lucrarea sa "Vetre strămoșești din republica Moldova", scrie că „Arheologii au identificat la Mereșeni urmele unui sat întemeiat după cucerirea Daciei de armatele Imperiului Roman în anul 106. Locuitorii acestuia cultivau pământul, creșteau vite, își înălțau case, întrețineau relații comerciale intense cu orașele din vecinătate. Satul și-a încheiat existența
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
popoare. Trezindu-se sub tăvălugul nimicitor al năvălitorilor, ei erau siliți să-și adăpostească familiile în adâncimea codrilor și reveneau la casele lor doar după ce veneticii părăseau localitatea. Pe moșia satului este o movilă din pământ care, după părerea regretatului arheolog și istoric, Ion Hâncu, reprezintă un mormânt al cetelor de nomazi ce au hoinărit prin aceste locuri în sec. III. Movila funerară se află la 4 km Vest de Susleni, la hotarul dintre moșia satului și cea a Berezlogilor, în stânga
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
km de Bălți, 34 de centrul raional, Râșcani, și 135 km față de Chișinău. Cele mai vechi urme ale prezenței omului pe teritoriul Corlătenilor datează din anul 3000 î.e.n. Din acea perioada s-au identificat rămășițe a 2 sate descoperite de arheologi. Pe vetrele satelor au fost găsite urme de case arse, grămezi de lut ars, vase de argilă de culoare roșie din eneoletic (mileniile IV-III î.e.n.). Un din vetre se află la 3,2 km sud-est de la extremitatea de sud a
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
dealul dinspre Bălcăuți: 264 m deasupra nivelului mării. Are șosea bună spre Bălcăuți și, pe lîngă Mihăileni, spre traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți. Dar să revenim la istorie, cu toate că ea pentru Groznița e mică și foarte săracă în documente scrise. Arheologii însă citesc istoria și din altfel de documente. În împrejurimile Grozniței, de exemplu, atenția lor a fost atrasă de movilele mari, înalte de 8-10 m, de pămînt - peste 20 la număr, ridicate cu mult înainte de apariția satului, cu multe veacuri
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Republica Moldova. La 1930 se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. Notă Statistică: Lângă satul Buzdugeni, pe malul stâncos al r. Racovăț, este o peșteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoșii noștri îndepărtați. Arheologii au efectuat săpături în peșteră și au depistat oase de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafața lor zgârieturi și părți șlefuite, care indică întrebuințarea lor ca unelte de muncă. Aproape de
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
stabilit cu traiul, iar numele pe care îl vor purta mai multe secole în rînd provenea de la florile numite Alce - ulterior - Alcedar. Pe parcursul sec. XX în perimetrul moșiei satului Alcedar s-au descoperit vestigii ale unor așezări omenești deosebit de vechi. Arheologii care au efectuat săpături lîngă această vatră strămoșească au confirmat vechimea activității multiseculare pe aceste locuri. Aici s-au găsit monede bizantine din sec. VI-VII. Faptul este o mărturie a legăturilor economice cu țările civilizate ale lumii de atunci
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
sec. VI-VII. Faptul este o mărturie a legăturilor economice cu țările civilizate ale lumii de atunci. Istoricii sovietici moldoveni s-au grăbit să declare: Alcedarul e o așezare a slavilor, a vechilor ruși! Săpături au efectuat în 1950-1963 grupul arheologului G. B. Fiodorov și interesul lui a fost să demonstreze anume această ipoteză. E un fals, pentru că urmele acestor așezări duc spre perioada tracică din secolul VIII-VI î. Hr., la fel ca și cele 3 sate părăsite din sec. II-IV
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
religioase decât cu ocazia marilor sărbători, dar la cerere, se poate deschide pentru vizitatori. În 1930, săpături arheologice efectuate în Atena, au condus la descoperirea în vechea Agoră a orașului, la baza dealului Thesion, a ruinelor unei clădiri vechi (Metroon). Arheologul H. Thompson, de la Școala Americană de Studii Clasice din Atena, a afirmat că această clădire ar fi servit drept sinagogă pe la sfârșitul sec. 4 DC (396 - 400), bazându-și teoria pe o bucată mică de marmură găsită în cursul săpăturilor
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
a fost descoperită în 1829 în Egina, în apropierea fostului port militar. Inițial, sinagoga a fost descoperită de istoricul german Ludwig Ross, de la curtea împăratului Otto. Podeaua a fost acoperită pentru a fi protejată, fiind studiată ulterior de mai mulți arheologi, printre care Thiersch în 1901, Furtwängler în 1904, E. Sukenik în 1928, și în fine, Dr. G. Welter în 1932. Alte studii au fost efectuate de către Serviciul Arheologic Național. În baza calității mozaicului utilizat la realizarea pardoselii, se presupune că
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
diverse feluri de ierburi parfumate la ceremoniile religioase. Adeseori înmuiau lemnurile aromate în apă și ulei, după care lichidul era aplicat pe piele. În antichitate, apele parfumate erau de mare valoare, găsim referințe de parfum și în Biblie. Din hieroglife arheologii au descifrat că parfumul juca un rol important în viața egiptenilor. De asemenea era un produs foarte scump în acea vreme. Regina Hatseptut a organizat expediții în căutarea ingredientelor parfumate din care se făceau apele parfumate. Mai târziu urme de
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori. Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite într-o parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
(în ucraineană "Бричани", în rusă "Бричаны") este un oraș, reședința raionului din Republica Moldova. Localitatea are 8765 locuitori și o suprafață de 5,13 km². Arheologii au identificat pe teritoriul orașului vetre a două sate existente în mileniile IV-II î.Hr. Pe locul vetrelor au fost colectate materiale arheologice care ne pot oferi informații despre viața locuitorilor. Unul din sate se afla în sud-vestul orașului pe colina
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
fi circulat în paralel, o perioadă, cert este că în preajma anului 1396 încă mai era folosit și Ponsiona. În această perioadă, vestigiile arheologice sînt și mai numeroase, ele aparțin complexului cultural Dridu și reprezintă deja pe străromâni și români. Unii arheologi susțin teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea protoromână. S-au descoperit monede emise în vremea împăraților bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie și olărie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a fost făcută în timpul lucrărilor de modernizare din zona Gării Vechi din Constanța, când vechile șine au fost demontate. În urma excavărilor, a fost scos la iveală capul statuar al zeiței Fortuna. Descoperirea determinat întreruperea lucrărilor și sosirea unui grup de arheologi ca să evalueze tezaurul. Aceștia au efectuat o serie de săpături prin care au mai fost găsite 23 statuete, reprezentând divinități greco-romane, asiatice, egiptene și locale, grupate pe o platformă zidită. Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Ipoteza prin care se identifică statuia ca fiind dedicată cultului zeului Glykon a fost lansată de cercetătorul Alexandru Culcer, într-un studiu publicat în "Apullum", anuarul muzeului județean din Alba Iulia. În rândul arheologilor și istoricilor există păreri împărțite cu privire la statueta descoperită la Constanța. "Descoperirea tomitană a suscitat un viu interes, datorită aspectului insolit al monumentului. Până în prezent, ipoteza identificării șarpelui tomitan cu Glykon a fost acceptată de cea mai mare parte a cercetărilor
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
Gheorghe Corneliu Lazarovici (n. 13 septembrie 1941) este un arheolog român. A urmat cursurile primare, profesionale și liceale la Reșița; în 1968 a absolvit cursurile secției de istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar în 1979 a fost numit doctor în științe istorice, cu o teză în domeniul preistoriei. În urma
Gheorghe Lazarovici () [Corola-website/Science/306365_a_307694]
-
are doi copii: Sever (n. 3 august 1973) și Alice Ioana (n. 18 februarie 1975). Din 2001 este căsătorit cu Cornelia-Magda (Mantu) Lazarovici. Din 1968 pînă în 2004 a ocupat diferite funcții la Muzeul de istorie al Transilvaniei (Cluj-Napoca), de la arheolog și curator pînă la director general al muzeului (între 1993 și 1997). A predat cursuri de istorie și arheologie la diferite universități din Cluj-Napoca, Alba Iulia și Reșița. A organizat mai multe conferințe și a participat la înființarea mai multor
Gheorghe Lazarovici () [Corola-website/Science/306365_a_307694]
-
dispariția lor completă. Conform opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, „ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri a înmormântat pentru un secol orice inițiativă de cercetare”, „legenda” aceasta funcționând "ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc." Tot acesta observă că „subiectul a fost ocolit ca un ciumat”, din motivul că, "dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei." Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de mai bine de un
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de către mongoli, arta covoarelor persane a început să se dezvolte din nou în perioada domniei dinastiilor mongole Timuridă și Ilkhanidă. Odată cu trecerea timpului, materialele folosite la fabricarea covoarelor, cum ar fi lâna, mătasea și bumbacul, se degradează. Din acest motiv, arheologii nu au putut să facă descoperiri interesante ale unor vestigii mai vechi. Dar tot ceea ce a rămas din țeserea covoarelor din acele vremuri de demult se limitează la câteva fragmente de covoare prost conservate. Aceste fragmente nu sunt astăzi foarte
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]