2,292 matches
-
în ea vom găsi modele." Vom găsi însă numai modele de limbă - la Odobescu, Eminescu, Arghezi, Galaction " susține în continuare autorul. Aceștia nu pot fi totuși prezentați și ca modele literare, deoarece străinătatea poate oferi, pentru fiecare dintre ei, "un arhetip". Nu sînt, cu alte cuvinte, scriitori originali, specifici pentru cultura română - modelul lor artistic putînd fi identificat aiurea. Concluzie subliniată în spiritul prefeței la Imagini și cărți din Franța: "Literatura română a rămas să aibă deocamdată numai o valoare de
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
o privire asupra diversității domeniului, asupra interdisciplinarității, și pentru a ilustra cum gândesc muzicologi aparținând unor generații diferite: Francisc László, Béla Bartók și muzica populară a românilor din Banat și Transilvania, Cluj-Napoca: Eikon, 2003; Despina Petecel Theodoru, De la mimesis la arhetip, București: Editura Muzicală, 2003; Antigona Rădulescu, Perspective semiotice în muzică. Aspecte ale narativității în Sonatele pentru pian de Beethoven. București, Editura Universității Naționale de Muzică, 2003. Observ în primul rând cum cartea profesorului clujean Francisc László (distinsă cu Premiul Uniunii
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
volum impresionant de muncă, de acumulare, de sinteză și de reformulare a lecturilor. Cititorul are la dispoziție un bufet de lecturi mai mult decât bogat, luxuriant, repartizat pe trei teme aparent diferite, între care se reliefează însă permanent interferențe: Mimesis, Arhetipul, Homo ludens. Unicitatea demersului Despinei Petecel Theodoru în muzicologia românească este subliniată de Ștefan Niculescu în al său “Cuvânt înainte”, prin acea aflare a “semnificației muzicii nu în interiorul fenomenului sonor, ci în afara lui, și anume în filosofie, religie, literatură, știință
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
land. Acolo unde un înger ne face semne de la mare depărtare, invitîndu-ne să intrăm: paradis în ruine, de închiriat. Clauze I. Femeile iau întotdeauna forma visului care le conține. II. De fiecare dată cînd bărbatul și femeia încearcă să reconstruiască Arhetipul, compun o ființă monstruoasă: perechea. III. Sînt un Adam care visează în paradis, însă întotdeauna mă trezesc cu coastele intacte. IV. Ultima oră: în lupta cu îngerul, am pierdut din nehotărîre. V. Orice frumusețe este formală. Augusto Monterroso (1921-2003) Dinozaurul
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Some Criminals Executed in this Land for Capital Crimes), dar și întregul șirag de povestiri despre colonizarea Vestului, perceput ca o aventură inițiatică, religioasă și mitică. Oricât de modeste i-ar fi fost resursele, crime fiction participa la construirea Marelui Arhetip American. Din acest trunchi s-a desprins o variantă narativă în care, amestecând romantismul și realismul, scriitorii se înfățișau drept emisarii forțelor „progresiste”, autodesemnate să stârpească Răul din societate. Exemplele lui George Lippard, care publică în 1844 The Quaker City
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
redebuteze, în 1981, bătrînul Vasile Lovinescu. Craii și morții a fost deja comentat - pertinent - în România literară de către Marius Miheț. Nu avem însă de-a face, cum pare a crede tînărul meu confrate, cu o „rescriere”, ci cu reîncărcarea unui arhetip comun. Cei patru crai mateini de la Răsărit renasc, metamorfozați negativ, în persoanele alter egoului Horia Stanciu, scriitor ignorat și gazetar famelic la o publicație a BOR, și ale vechilor prieteni și colegi din presa culturală a ceaușismului tîrziu: afemeiatul cinic
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
sau, mai ades, au furnizat false și ridicole explicații, analize sau interpretări ale acestei, și azi, noutăți tipologice. Care se leagă, încă de la începuturile secolului al XX-lea, de marea descoperire în psihologie și psihiatrie a unui C.G. Jung, autorul arhetipurilor, cel care, împreună cu un D.H. Lawrence, în roman, de exemplu, au propus o cu totul nouă viziune asupra posibilității, asupra mecanismului unui erou sau a unui personaj modern. Secondați de, se înțelege, și contemporani cu cel care descoperă, încă o dată
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
clasice sau ca o mărturie a unei călătorii alegorice. În orice caz, cititorul este cel care determină întotdeauna ce este un text. Î.: Fiecare cititor este un cititor individual, sau credeți în figura Cititorului în sens colectiv, adică a unui arhetip? R.: Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
derivă o viziune a întregii literaturi ca ansamblu al unor voci izvorâte dintr-un abis, acordate până la ștergerea eului propriu, individual, spre a lăsa locul Glasului generic: „voce plurală” neobosită, el reînnoiește la infinit tentativa de a traduce prin cuvânt arhetipurile experienței umane. Demonstrația întregului volum constă tocmai în revelarea modului în care funcționează, în literatură, un „pantraducționism” apt să creeze o simfonie. Socialmente, traducerea, „loc privilegiat al comunicării”, poate dobândi valențe strategic-regeneratoare, după cum reiese din exemplul tălmăcirii, de către Ștefan Aug.
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
a pus în mișcare un mecanism. Acest mecanism este terorismul intelectual." (pp. 5-6) Dar în ce constă acest mecanism? În ceva foarte simplu și eficient: în formarea unei mentalități dominante în virtutea căreia francezii împărtășesc convingerea că în lume există un arhetip al Răului și că el este același pentru toți. Se subînțelege că totul se obține printr-o propagandă mediatică în urma căreia oamenii capătă o optică monocordă, monotonă și monovalentă: gîndesc după același calapod și nu găsesc nimic rău în asta
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
care le răpîndește să fie induse într-un mod suficient de subtil ca francezii să fie convinși că și le-au ales singuri. Din momentul în care se înstăpînește, această optică nu numai că le spune francezilor că există un arhetip al Răului care este același pentru toți, dar în plus le spune că toți au datoria să i se opună profilactic. Și astfel, o dată întipărită ideea combaterii preventive a Răului, nu mai rămîne decît să fie identificate întruchipările lui. Pe
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
mă reprezintă cel mai complet și mai profund. Este o carte care m-a urmărit obsesiv vreme îndelungată și care s-a cerut scrisă cu orice preț, dintr-un impuls care a depășit nenumărate piedici și amânări. FEM reprezintă manifestarea arhetipului feminin în prima perioadă a vieții, arhetip care poate da acces la surprinzătoare posibilități de simțire și înțelegere. Odată cunoscute și câștigate, aceste posibilități ale ființei se pot manifesta și pe alte planuri și în perioadele ulterioare ale vieții. De
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
profund. Este o carte care m-a urmărit obsesiv vreme îndelungată și care s-a cerut scrisă cu orice preț, dintr-un impuls care a depășit nenumărate piedici și amânări. FEM reprezintă manifestarea arhetipului feminin în prima perioadă a vieții, arhetip care poate da acces la surprinzătoare posibilități de simțire și înțelegere. Odată cunoscute și câștigate, aceste posibilități ale ființei se pot manifesta și pe alte planuri și în perioadele ulterioare ale vieții. De aceea, cred că acest prim FEM va
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
aparat ca să se aprindă becul electric de deasupra lui Moise. Fără taxa aceasta, El zace în umbră. Marmura singură se zbate cu semiobscuritatea, aruncând reflexele ei. Artificiul, taxa pe lumină, dă Patriarhului ceva și mai măreț.. Ceva de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
de a-l citi pe Eliade cu ajutorul instrumentelor pe care le oferă el însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre fenomenalitatea naturală și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel imprevizibil de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a presupune că s-a întîlnit nu doar pe filieră biografică. Congenialitatea celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
că poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
fii urmaș la tron, ea a determinat uciderea celorlalți doi fii înaintenă scuți ai sultanului, ca și pe a vizirului Ibrahim -, dar le trecea cu vederea, căci pentru sultanulpoet Hürrem încarna cealaltă jumătate a sa, cea artistică. Era pentru el arhetipul feminin perpetuat încă de poemele preislamice, idealul căruia să i se poată supune. Ca să arate că îi era la fel de prețioasă precum cuceririle de războinic, o numea în epistole „Istanbulul meu, Karamanul meu, Bagdadul meu, Horasanul meu!” și îi trimitea nu
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
M. Turner, „St Gregory of Nyssa as a Spiritual Guide for Today”, în Eastern Churches Review, vol. VII, Nr. 1, Oxford, 1975, p. 23. footnote>. Fiind veșnic îndrăgostit de Frumusețea sublimă, sufletul dorește să se umple „de chipul însuși al Arhetipului și să-l vadă față către față”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 69. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Wagner venea oarecum dintr-o direcție opusă atitudinii lui Beethoven. Aparținând ultimei generații de compozitori romantici, Wagner evoluează ca și compozitor într-o atmosferă muzicală definibilă drept una organică, și în care figura lui Beethoven guverna în calitatea ei de arhetip și, implicit, de fetiș (cât de mult poate să spună în acest sens doar un titlu precum Pelerinajul la Beethoven) al artistului-geniu ca erou cultural de anvergură titanică și chiar mitologică, datorită valorii și importanței pe care o avea muzica
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu structura alterată și cu nenumărate intervenții în text, desi câștigase concursul de debut al Editurii Albatros. Nici cea de-a doua carte, Bibliotecă din Nord (1986) nu va apărea în condiții mai bune, deși, pe lângă miza poetica - Bibliotecă fiind arhetipul literaturii sale -, poetul se bucurase inițial nu numai de „firma” Editurii Cartea Românească, ci și de faptul că-l avea redactor pe Florin Mugur. Succesiv, cele două epopei îl determină să se privească în ochi și să-și reprime tendința
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
vers te schimba în zeu, Toată lumea știe că negrul sărac, Unchiul Tom amărîtul, tot mai strînge bumbac Să-ți facă rochie ție, Toată lumea știe. Toată lumea știe că holeră vine. Toată lumea știe că vine acum. Toată lumea știe: bărbat și femeie Șunt arhetipuri prefacute-n scrum. Toată lumea știe că pe patul de fetru Cu toți avem montat un manometru Pe care scrie Ce toată lumea știe. Toată lumea știe că ai avut necazuri, Toată lumea știe prin ce-ai trecut tu, De pe Calvar cu crucea-nsingerata Ai
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au o prezență difuză și delicată în textele lui Ilie Constantin. Într-o asemenea textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]