1,822 matches
-
spiritual” și, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic. Între 1848 și 1866, asesor și referent la Consistoriul episcopal, suplinește, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu și la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
1926-1928) și revista Familia noastră. 80. Anca Țurcan (1896-1976), poetă, publicistă, institutoare la Rădăuți, debutează la Voluntarul Bucovinean, în 1935, și colaborează cu poezii și articole pe teme de pedagogie la Freamătul literar și Junimea literară. 81. Dionisie Udișteanu (1900-1984), arhimandrit, profesor la Suceava, publică studii de istorie locală. 82. Iulian Vesper (1908-1986), poet, prozator, traducător, absolvent al Liceului "Hurmuzachi" din Rădăuți, licențiat în Litere la București, debutează la revista Muguri editată de liceenii din Rădăuți. Este redactor la Glasul Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rusească, sârbă sau greacă, la fel ca și arta din Principatele Române, era Încă fidelă tradiției ortodoxe. În această perioadă, domni ca Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat, mitropoliți ca Varlaam, Theodosie, Antim Ivireanu, episcopi ca Ștefan Mitrofan, stareți ca arhimandritul Ioan de Hurezi, Ilarion de Cozia și erudiți ca frații Greceanu, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino realizează În același timp o amplă și sistematică operă de reactualizare a tradiției bizantine În formele și substanța sa. Filonul bizantin și ortodox al artei
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
secolele XVI-XVII, introdus și În pictura românească: Scara lui Ioan Climax, Scara lui Iacob, Viața adevăratului călugăr, Arca creștinătății, Moartea lui Efrem Sărul, Buna Vestire, imnuri de nuntă, Fecioara Protectoare. În plus, acești pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiți, de exemplu arhimandritul Ioan sarețul mănăstirii și mare Învățat - au introdus În programul pictural imagini ale unor sfinți autohtoni (Nicodim de la Tismana, Grigore Decapolitul), ca și personaje din romanul religios Varlaam și Iosif - tradus În românește după 1650 - și viața Sfântului Constantin - patronul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
de care s-a vorbit atâta nu e decât un program artistic de a folosi, ca în pictură, orice coloare indiferent de proveniența ei, de altfel în tradiția bisericii, care exaltă materia înjosită, spre a zgudui spiritul. Starea sanitară a arhimandritului care și-a frânt piciorul său murdar este tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În Tablete din țara de Kuty, Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și în secolul următor, admirator integral al apusului luminat al Europei. De la această lumină spiritele românești preiluministe și iluministe se revendică de la primii lor pași: Dascălii Europei scria Ienăchiță Văcărescu în 1794 sunt oameni vrednici și de laudă. În 1798, arhimandritul Grigore, un luptător pentru introducerea limbii române în cântările bisericești, are următoarea imagine globală (și foarte laică) despre Europa, care-i inspiră elogii entuziaste: Oamenii Evropei au minte ascuțită, sunt nepregetători și viteji; și cum într-însa s-au născut
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
in: Lumea, II, 39, 24 septembrie 1964. 4. V. Alecsandri, Opere complete (București, 1876), III, p. 556. 5. Ianache Văcărescul, Istorie a prea puternicilor imperați othomani, in: Tesaur de monumente istorice pentru România (București, 1863,) II, p. 287. 6. Grigore Arhimandrit, Triod (București, 1798), cf. Ioan Bianu-Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche (București, 1910), II, p. 406. 7. șt. Bezdechi, Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanul, partea I (Cluj, 1944), p. 67. 8. paris Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
i-a păstrat o recunoștință deosebită pentru ospitalitatea cu care a fost întâmpinat de la început. Însăși denumirea de „abate”, la acea vreme făcea referire la o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor, fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora era aceea de a fi părinți sufletești cărora să li se poată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor de Mopsuestia până la Petru Gnafevs și Acachie - erau înfierați. Monahii daco-romani, în frunte cu arhimandritul Ioan Maxențiu, care a scris o Cărticică despre credință (Libellus fidei) au venit la Constantinopol pentru a impune și susține această teologie pe care o considerau indispensabilă. Pentru realizarea acestui demers, ei au fost încurajați de generalul Vitalian, un compatriot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
imagine provine din Istoria lausiacă a lui Paladie. De la părintele vieții monahale de obște, gândul lui Dionisie Exiguul s-a îndreptat către patriarhul monahilor. La cererea unei comunități de călugări, în frunte cu starețul Gaudențiu, el transpune din grecește lucrarea arhimandritului Marcel, Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură Înaintemergătorul, ca cel mai mare dintre prooroci și, totodată, ca o pildă unică de trăire monahală. Plecând de la aceia care „nu se rușinează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vrut să pornească. Împăratul s-a văzut nevoit să le așeze cu evlavie în biserica de aici anume construită. Cea de-a doua aflare a cinstitului cap a avut loc la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a fost preocupat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au reorganizat spațiul existent, întemeind astfel vestitul Seminar Teologic "Seminaria Veniamina", recunoscut prin erudiția excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi i-au conferit și cunoscutul renume de "Sorbona Moldovei". Între aceștia, au strălucit personalități eminente, precum: Melchisedec
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara că o primește. El încheia cu cuvintele: „Trăiască România, una și nedespărțită !”. După ședința istorică, arhimandritul Gurie a oficiat un Te Deum, urmat de o serie întreagă de serbări, banchete, felicitări; seara, Al. Marghiloman a oferit o masă membrilor Sfatului Țării și notabilităților orașului. Pe adresa Sfatului Țării și a primului-ministru au fost trimise numeroase telegrame
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sărbătorit pe străzile orașului și în Piața Unirii înfăptuirea actului național. În cuvântul Regelui Ferdinand, rostit în cadrul dejunului oficial de la Palat, dat în cinstea delegației basarabene - din care făceau parte I. Inculeț, D. Ciugureanu, Pan. Halippa, C. Stere, T. Ioncu, arhimandritul Gurie ș.a. - se preciza importanța momentului: „Înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului”. Urându-le bun venit, Regele declara: „V-ati alipit în timpuri grele pentru Țara Mamă ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea: A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”<footnote ARHIMANDRITUL IOANNIKIOS, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 408. footnote>. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de această dureroasă stare, ci își exprimau convingerea că dacă omul
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
life care”, în Journal of the American Medical Association, Nr. 284 (2000); DE SOUZENELLE, ANNICK, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
biblioteci, legată în special de epoca mai veche a literaturii noastre. Ioan Mihalache, mitropolitul Naniescu de mai târziu, s-a născut la 15 iulie 1820 în satul Răzălăi (Sorocaă. Rămas orfan, este luat spre a fi îngrijit de unchiul său, arhimandritul Teofilact din Mănăstirea Frumușica. În anul 1831, la vârsta de 11 ani, vine la Iași, stabilindu-se la biserica Sf. Spiridon. După 4 ani de ședere în Iași, unde asistase la punerea pietrei fundamentale a mitropoliei de către Veniamin Costache, în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
importante probleme politice și culturale ale Munteniei și Moldovei și să se intereseze îndeaproape de operele literare ale Școlii Ardelene. Datorită destoiniciei și culturii sale alese, Iosif Naniescu urcă treptele ierarhiei bisericești. După 1849 a servit ca ieromonah, protosinghel și arhimandrit la mănăstirile Șerbănești - Morunglavu din județul Vâlcea (1850- 1857), apoi la mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița (1857-1862) și la mănăstirea Sărindar din București (1863). Din anul 1864 până în 1866 este profesor de religie la Gimnaziul Gh. Lazăr și apoi la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Al. Macedonski dă multe cronici literare. Versurile le aparțin acum lui Iuliu I. Roșca, Petru Vulcan, Oreste, Alfred Moșoiu, N. Mihăescu-Nigrim, N. Vulovici; în anii următori li se alătură Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, N. Davidescu, Cridim (Christea N. Dimitrescu) ș.a. Arhimandritul Iuliu Scriban este, în 1911, autorul unei serii de considerații privind religia, intitulată Caractere creștine. Din Paris, între 1909 și 1915, Léo Claretie susține o „Cronică pariziană”; Eugen Porn și Vico Mantegazza trimit din Italia, primul „Scrisori romane” (1911-1912), cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai târziu va restaura lăcașul) și calitățile dovedite în administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Articolul 1 (1) Se clasează ca monumente istorice subcomponente ale ansamblului Mănăstirii Hurezi, cod Lista monumentelor istorice VL-II-a-A-09894, în categoria monument, grupa valorică A, Hambarul arhimandritului Ioan cu codul în Lista monumentelor istorice VL-II-m-A-09894.10 și Turnul incintei fortificate, cu codul în Lista monumentelor istorice VL-II-m-A-09894.11. ... (2) Zona de protecție a monumentului istoric este cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272699_a_274028]