2,123 matches
-
denumirea de romei ("Ρωμάιοι"): acești "romani" îmbrățișaseră deja creștinismul după introducerea sa în imperiul Roman de către Constantin cel Mare (325 e.n.), adoptând latina ca limbă religioasă; în schimb, după creștinarea bulgarilor, limba bisericească și de stat a fost cea slavonă. Aristocrația minoritară, dar dominantă militar, a proto-bulgarilor irano-turcici, parțial și de origine hunică, provenită din regiuni apropiate de munții Ural și Volga, puternic influențați de cultura persană și de substratul lingvistic scitic, adică iranic, conducea un stat plurietnic întins pe teritorii
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
revoluționat portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăți și falsului puritanism. Și-a conturat o estetică proprie cu perseverență și fermitate. s-a născut într-o familie de evrei austrieci care pe drept cuvânt poate fi considerată ca făcând parte din aristocrația intelectuală a Europei. Bunicul lui- Sigmund Freud, creatorul psihanalizei- a fost unul din cei mai străluciți oameni de știință ai secolului al XX-lea. Familia Freud s-a mutat din Moravia la Viena, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Ernst
Lucian Freud () [Corola-website/Science/309620_a_310949]
-
al lui Leon, se încoronase împărat la Cezareea, citadela lui Phokas, dar fusese învins de Bardas Skleros, cumnat al lui Ioan Tzimiskes și închis împreună cu familia sa într-o mânăstire din Insula Chios. Ca și predecesorul său, Tzimiskes aparținea înaltei aristocrații. Se înrudea cu familia Curcuas și prin mamă cu Phokas. Tzimiskes trebuia să rezolve situația din Balcani căci atitudinea prințului rus Sviatoslav devenea din ce in ce mai supărătoare și bulgarii păreau să dorească alianța cu el, în războiul comun contra Bizanțului. Eforturile împăratului
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de Bogdan I al Moldovei, ei s-au întors în Maramureș unde au primit
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
SA a îndeplinit aspirațiile multor muncitori atât pentru solidaritate socială cât și pentru mândrie naționalistă. Mulți membri SA credeau în promisiunile socialiste ale național-socialismului și se așteptau ca regimul nazist să acționeze puternic în economie, destrămând marile proprietăți funciare ale aristocrației. Faptul că regimul nu făcut acest lucru a deziluzionat pe cei ce așteptau o revoluție economică și nu doar politică. Nimeni din SA nu vorbea mai mult despre "o continuare a revoluției germane," cum a spus un important membru SA
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
va ridica la luptă împotriva armatei." În ciuda acestei ostilități între Cămășile Brune și armată, Blomberg și alți ofițeri vedeau în SA o sursă de recruți pentru o armată lărgită și revitalizată. Röhm, însă, dorea să elimine cu totul generalii din aristocrația prusacă, transformând SA în nucleul unei noi armate germane. Întrucât armata era limitată de Tratatul de la Versailles la o sută de mii de soldați, conducătorii acesteia puteau doar să privească îngrijorați cum numărul de membri ai SA a depășit trei
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
care Fellini trece de la filmul italian neorealist la filmele de artă dinspre finalul carierei sale. Filmat la Roma în anii 1950, acolo unde Marcello (interpretat de Marcello Mastroianni) dezvăluie partea mai senzațională a știrilor, vedetelor de cinematograf, viziunilor religioase și aristocrației decadente.Filmul dezvăluie șapte zile și șapte nopți din viața unui reporter. Marcello trăiește cu Emma (Yvonne Furneaux), femeia care îl iubește și care își dorește o nuntă tradițională, dar este foarte posesivă și nu este capabilă să îi înțeleagă
La dolce vita () [Corola-website/Science/309689_a_311018]
-
României. Cei mai mulți dintre berindei au rămas însă pe teritoriul principalităților kievean și Pereiaslavl, unde au funcționat ca trupe de cavalerie în regiunea cursului inferior al fluviului Nipru. În decursul secolului al XII-lea berindeii au fost asimilați, păstrându-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului Kievean Rus, și orașe întemeiate de ei au început să înflorească. Cavaleria berindeilor a continuat să rămână activă împotriva raidurilor întreprinse de cumani. În 1177, o oaste cumană aliată cu
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
sale, el a fost atras de oamenii simpli din care se trăgea și el și a pictat frecvent oameni de la țară, atât ucraineni cât și ruși. Pe lângă țărani, Repin i-a pictat și pe reprezentanții elitei imperiale, ai intelighenției și aristocrației, inclusiv Nicolae al II-lea al Rusiei. Repin s-a alăturat Asociației Pictorilor Ambulanți (Peredvijniki), aflată la acea vreme în conflict cu formalismul teoretic al Academiei oficiale. Faima sa a venit odată cu pictura "Edecarii de pe Volga", o lucrare care portretiza
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, puterea reală având-o însă ministrul de externe Béla Kun. Din cei 26 de comisari ai poporului, 18 erau evrei. Primele acte ale guvernării au fost naționalizarea industriei, abolirea titlurilor și privilegiilor aristocrației și separea statului de Biserică. În pofida sfatului dat de Lenin, Béla Kun a refuzat să împartă pământ țăranilor, îndepărtându-și din această cauză o mare parte din suportul popular. Armata, condusă de ofițeri ai vechiului regim, a fost dezamagită de
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
credință lui Constantin, a început o activitate febrilă pentru convingerea diferiților comandanți de regimente să refuze depunerea jurământului de credință către Nicolae. Aceste eforturi aveau să culmineze cu evenimentele din 14 decembrie. Liderii societății, dintre care mulți făceau parte din aristocrația imperială, l-au ales pe Serghei Trubețkoi ca dictator interimar. În dimineața zilei de 14 decembrie, un grup de ofițeri, care comandau cam 3.000 de soldați, s-au adunat în Piața Senatului, unde și-au făcut public refuzul depunerii
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
din Novgorod. Istoriografia sovietică a continuat în multe privințe teoria ruso-țaristă a „reunificării”, adăugând dimensiunea luptei de clasă. Astfel, Hmelnițki nu era glorificat doar pentru „reunificarea” Ucrainei cu Rusiea, dar și pentru organizarea luptei de clasă a ucrainenilor oprimați de aristocrații polonezi.
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
temeau de viitoarele acțiuni ale lui Ioan ca rege. Temerile lor se vor dovedi a fi justificate. După ascensiunea oficială la tron pe 1481, Ioan al II-lea a luat o serie de măsuri pentru a limita puterea importantă a aristocrației sale, și pentru a-și acorda mai multe prerogative. În scurt timp, nobilii au început să conspire; Ioan doar a așteptat. Scrisori de nemulțumire și rugăminți de a interveni au fost schimbate între Ducele de Bragança și regina Isabela I
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
iulie 1139, imediat după Bătălia de la Ourique, și a murit pe 6 decembrie 1185 în Coimbra. La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
stat unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la diverse organe din societatea gentilică. În Manna exista aristocrația influentă - gentilică și militară; deja au apărut aici contradicții sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât și între conducătorii de la vârf și păturile largi sociale. Formarea și consolidarea statului Manna a avut loc în condițiile luptei îndârjite
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
europeană se dezvolta rapid, oferind noi oportunități pentru artiști. Curțile nobiliare și castelele au devenit locuri de o grandoare din ce în ce mai mare, în vreme ce orașe ca Parisul, Praga, Londra, orașele Italiei și ale Țărilor de Jos prosperau. Își doreau picturi nu doar aristocrația și clericii, ci și orășenii prosperi, și acesta în primul rând din motive de evlavie. În același timp, din ce în ce mai mulți oameni au devenit culți, cititori de carte, creând o cerere din ce în ce mai mare de publicații laice (non-religioase). Cele mai reușite dintre
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
unitar a populației împrăștiată în diferite regiuni. În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul raionului Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deși se limita la diverse organe din societatea gentilică. În Manna exista aristocrația influentă - gentilică și militară; deja au apărut aici contradicții sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât și între conducătorii de la vârf și păturile largi sociale. Formarea și consolidarea statului Manna a avut loc în condițiile luptei îndârjite
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos al Caucazului Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „"între iberi și Marea Caspică"”. Izvoarele scrise atestă diferențierea pe clase, în funcție de avere, existența în Albania epocii elenistice a populației libere, a pauperilor și aristocrației, a sclavilor bisericii si preoților păgâni. Albanii aveau monedă și monetărie proprie, armată și rege. În sec. I-II î.e.n. regii albani au devenit pentru scurt timp vasalii Imperiului Armeniei Mari, în vremea lui Tigranes al II-lea, cel Mare
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
campanie militară împotriva Șirvanului. Alianță Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urma de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
consacrate scriitorilor Nicolae Filimon și Grigore Alexandrescu. De fapt personajele din romanul " Scrinul negru" sunt foarte asemănătoare celor din romanul precedent, "Bietul Ioanide", doar că au intrat într-o fază nouă a evoluției lor istorice. Romanul prezintă de fapt soarta aristocrației românești de sânge și a marii burghezii în era proletară. În prefața cărții autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
de armată care ajunseseră la concluzia că Hitler conducea Germania la dezastru, dar numai puțini dintre ei au fost de acord să treacă la opoziție activă. Cei care au s-au implicat mai activ în rezistența antihitleristă a fost vechea aristocrație prusacă, care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia), nu a existat o mișcare
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
să formeze o rețea de comandanți ai armatei care să prevină declanșarea unui război împotriva puterilor occidentale. Față de anul 1938, sprijinul în rândurile ofițerilor pentru o acțiune în forță scăzuse în mod dramatic. Mulți ofițeri, în special cei din rândurile aristocrației funciare prusace, aveau o atitudine profund antipoloneză și erau de acord cu planurile lui Hitler pentru recuperarea orașului-port Danzig și a altor teritorii aflate în acel moment în stăpânirea Poloniei. Situația din 1939 era însă însă diferită în mod fundamental
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de către Samuel Brukenthal, viitorul guvernator al Transilvaniei. Proiectul de înființare a "Miliției Naționale Grănicerești", încheiat la data de 13 octombrie 1761, a fost aprobat la data de 16 aprilie 1762 de către împărăteasa Maria Terezia cu toată împotrivirea nobilimii și a aristocrației cărora, acestă măsură urma să îi lipsească de mii de iobagi, fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului 1763 au avut
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]