1,950 matches
-
fusese chemat la Moscova. Hrușciov se impune în 1953, iar Beria este eliminat. Decizia lui Dej cuprinde în sine dubla caracteristică a comportamentului conducătorilor partidului român: teama care impune o fugă înainte și aroganța care legitimează această fugă înainte. O aroganță provocată de revolta împotriva unei dependențe prea mari față de Uniunea Sovietică și alimentată de o conștiință de clasă provincială. Fără îndoială, calculul și frica se află la originea deciziei de a-l elimina pe Lucrețiu Pătrășcanu. Pînă în 1944, Gheorghiu-Dej
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au acționat din plin cu o violență fără scrupule în anii cuceririi puterii. Ei au oferit dovada nivelului lor la scară occidentală, la scara lumii socialiste. Ceaușescu reprezintă nu numai militantismul de mare risc, ci conservatorismul făcut din prudență și aroganță, un fel de atașament febril față de ceea ce a fost cîștigat și trebuie protejat după douăzeci de ani de luptă. Analizele politice clarifică manevrele aparatcik-ului care, între 1965 și 1969, își elimină adversarii, în vederea construirii unui partid și a unei audiențe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
naționalitate. Însă, chiar aceeași ideologie totalitară construiește o globalitate stat-partid-națiune care blochează orice evoluție, deoarece finalitatea istoriei este totodată românească și comunistă. Naționalitățile resping în bloc românismul asimilator și comunismul uniformizant, revendicînd o alternativă în afara comunismului și românismului. Împotriva unei aroganțe a romanității se modulează amintirile puterii germane, memoria cuceritoare ungară și, într-o manieră subiacentă, complicitatea ungaro-germană. În schimb, ideologia ceaușistă definește ca fascistă această alianță, care a fost aceea a Germaniei naziste cu Ungaria horthistă. NAȚIUNEA: DE LA COMPETIȚIE LA
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cîmpul politic, de care vrea să se desprindă pentru că, în prezent, acesta asuprește și pentru că el a fost abătut de la calea dreaptă prin influențele străine dintre cele două războaie. Elitismul tragic al elitelor "noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie 1980, de riscul tiraniei care generează efervescența unui spirit jubilînd fără a avea un scop ultim. Scopurile ultime ale puterii ceaușiste, dincolo de păstrarea unui statut social privilegiat pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Paglia, doar în privința Madonei putem vorbi de "adevăratul feminism", în vreme ce alte feministe sînt eliminate. Există în fapt o multitudine de modele de feminism, iar a anunța un anumit model ca cel "adevărat", în vreme ce celelalte sînt false reprezintă un gest de aroganță și dogmatism; pentru că Paglia este cea care dă o definiție "adevăratului feminism", care îi dă permisiunea să ridiculizeze cu sălbăticie versiunile "falsului feminism". În mod asemănător, Paglia construiește o teorie cu privire la ceea ce este într-adevăr "masculin" și "feminin", noțiuni binare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dreptul, unele amintiri ale regizorului clujean ar putea părea, treimiiștilor, comice: un gîndac efemer la cîrma ideologică a anilor '60, un oarecare Florea (pe care, culmea!, l-am cunoscut în '74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-are nici o idee politică?" "Publicului!" a răspuns, corect, artistul. Dar și realizatorilor sastisiți, în epocă, de "capodopere" precum Omul cu arma, Arcul de trimf, În Valea Cucului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei condiții umane, sociale și spirituale pe care aroganța cuceritorilor și supușenia celor învinși au sufocat-o, el ne poartă în miezul filosofiei și istoriei lui Campanella cu ușurință, știind să expună pe înțelesul tuturor gândirea lui Tommaso fără s-o deformeze, fără s-o mutileze, transfigurând-o în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o cârciumă veche din care răsunau voci agitate și puse pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o înăbușea pe alta și rostea acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pucci sunt mânioși și obosiți: nu au niciun chef să se împotrivească fantomelor, drept care își pleacă capul și se oferă să fie arși de vii. Tommaso nu este de acord, se teme că, lăsând garda jos, dă apă la moară aroganței Inchiziției, îi roagă pe cei doi să simuleze că sunt demenți, îi imploră, dar în zadar. Detenția lui Tommaso nu dură mult. Și de data asta, ceva a lărgit în favoarea sa ochiurile mecanismului orb și absurd al Sfintei Inchiziții astfel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ales pe temniceri, care simțeau că nu au de-a face cu un om de rând, fiind copleșiți și totodată înspăimântați. Tommaso rezuma faptele petrecute cu o logică perfectă, dar fără să rostească nume. Era vina spaniolilor, a abuzurilor și aroganței lor. Avocatul Giambattista de Leonardis aflând de îngrozitoarele torturi la care fusese supus călugărul, îi luase apărarea; se dusese la președintele Tribunalului și susținuse cauza lui Tommaso, dar acesta se dovedise a fi inflexibil, asta și fiindcă dominicanul nu dorise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau să ți se facă greață de viermii care uneori noaptea mi se urcă până la buze și mi se pitesc pe după urechi. Vrei să mă emoționezi sau să mă înspăimânți? Ceri ajutor sau și asta e tot o formă de aroganță și de trufie? Ești cumva pregătit să iversăm rolurile? Au trecut o mie șase sute de zile de când sunt ținut în mocirlă ca o insectă puturoasă și acum îmi pretinzi să fiu cuviincios și recunoscător, și de ce nu, chiar servil față de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rudenie. Constatarea unei foarte mari diversități de tipuri de familie (monogamă, poligamă, matrilocală, patrilocală, neolocală etc.), a modurilor diferite de descendență, creștere a copiilor a contribuit într-o măsură considerabilă la consolidarea concepției relativismului cultural, la depășirea sau, oricum, micșorarea aroganței europo(americo)centrismului. Aceste efecte de descentrare culturală și etnică, de o serioasă revizuire a tezei superiorității unei culturi sau alteia, înseamnă pași hotărâți în realizarea umanismului teoretic și practic. Pe plan epistemic, studiile comparative pe tema familiei, a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1977: 83). În plus, multe state inclusiv fostele colonii europene după cel de-al Doilea Război Mondial s-au temut că drepturile omului ar putea fi folosite ca un pretext pentru intervenția în afacerile lor interne. Bull era îngrijorat că aroganța și condescendența occidentală referitoare la drepturile omului ar fi putut să afecteze structura delicată a societății internaționale. El observa de asemenea că tăcerea relativă asupra importanței drepturilor omului a produs o contrareacție puternică, și că statele din secolul XX s-
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
state este în cel mai bun caz precară, iar în cel mai rău caz inexistentă. Theory of International Politics a revigorat realismul, oferindu-le realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă încredere ce friza aroganța. Însă nu toți erau convinși, și criticile au cuprins mai multe fronturi. Cea mai moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de preocuparea sa anterioară legată de relațiile transnaționale și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
PSIHOLOGIA OMULUI ÎN PROVERBE Cuprins Argument 9 PARTEA ÎNTÂI Aspecte de psihologie umană surprinse În proverbe (Tiberiu Rudică, Daniela Costea) 13 Adevăr, sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această radiografiere de ordin psihologic deoarece credem că autenticitatea proverbelor și valoarea lor educativă sunt atribute care nu s-ar fi putut cristaliza În timp, dacă proverbele nu ar fi Încorporat aspecte tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cere, nu veți primi nimic, Iar dacă doar spre a vă umili, nu vă veți Înălța; Sau chiar dacă veți intra spre a implora fericirea pentru semenii voștri, nu veți fi auziți. E destul numai să intrați În acest templu nevăzut”. Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun-simț, bună creștere, bună-cuviințătc "Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun‑simț, bună creștere, bună‑cuviință" Când stai jos, nu vorbi de sus. (Când te știi „cu musca pe căciulă”, trebuie să ai cel puțin bunul-simț de a tăcea.) „Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
doar spre a vă umili, nu vă veți Înălța; Sau chiar dacă veți intra spre a implora fericirea pentru semenii voștri, nu veți fi auziți. E destul numai să intrați În acest templu nevăzut”. Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun-simț, bună creștere, bună-cuviințătc "Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun‑simț, bună creștere, bună‑cuviință" Când stai jos, nu vorbi de sus. (Când te știi „cu musca pe căciulă”, trebuie să ai cel puțin bunul-simț de a tăcea.) „Ceea ce nu interzice legea interzice pudoarea.” (Seneca) Îi dai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poți Întrece, În timp, maestrul, dar ar fi ridicolă pretenția de a-i da, la un moment dat, lecții sau sfaturi.) A se plimba ca vodă prin lobodă. (Este atitudinea caracteristică infatuatului, care este atât de mulțumit de sine, Încât aroganța sa exprimă o lipsă totală de griji.) Nu putem Însă trăi fără a ne raporta la semeni: „Chiar cel care ajută numai un singur om Își poate Împlini rostul vieții sale” (St. Zweig). Mâța blândă zgârie rău. (Pe moment, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
compromițătoare. Scopul poate așadar justifica mijloacele folosite, dar totuși nu orice scop.) Când este vorba Însă de educație, compromisul este periculos: „Învățăm copiii să se teamă și să se supună; avariția, orgoliul sau timiditatea părinților Îi Învață pe copii economia, aroganța sau supunerea. Îi mai stimulăm să fie imitatori, lucru spre care sunt și așa prea Înclinați; nimeni nu se gândește să-i facă originali, cutezători, independenți” (Vauvenargues). Adesea, În societate, surâsul este o datorie. (Zâmbetul binevoitor sau chiar prietenos este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
eul propriu este dispus să construiască În beneficiul societății sau să-l ajute În mod dezinteresat pe un altul, omul Își elevează condiția În lume; când, dimpotrivă, se complace În acte distructive sau denigratoare, când cultivă doar șiretenia, Înfumurarea și aroganța, când Își face un scop numai din obținerea unor plăceri senzuale sau a unor bunuri pământești, omul Își compromite existența, deoarece o obligă să-i servească doar lui, doar vanității sale. Μ Celebritatea este o dovadă că firea poate determina
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și mai ales să restabilească normalitatea timpului, iar Phil continuă să se trezească În aceeași zi, oricare ar fi progresele pe care le atinge cu iubita lui. Dar, pe măsură ce trece timpul și evenimentele se reiau identic, Phil se schimbă și aroganța lui față de alții scade. Începe să fie interesat de ei, le pune Întrebări despre viața lor, venindu-le În ajutor. Zilele continuă să se repete, dar Pagină nouă de dreapta + pagină albă după CONDUITE DE URMAT Pagină nouă de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai vizibil al romanului dar profetică. E foarte ușor să fii profet În satul tău, e aproape imposibil să fii crezut de occidentalul critic, ddezvrăjit, super-alfabetizat și extra-suspicios. A-ți asuma rolul de profet, aici, nu e o dovadă de aroganță, nici de pur spirit mercantil, ci un risc foarte mare. Așa după cum astăzi riști dacă scrii lizibil, riști dacă afirmi crezuri serioase, În iubire, În nemurire sau În nevoia de religie, riști cînd devii patetic și nu cool. Dacă Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anume, sau rămâneau acolo cu voința clară de a se impune ca străini însărcinați cu o misiune pe care nimeni nu o ignora. Iar sala, „suprainformată” grație propriei sale experiențe cotidiene, îi identifica imediat, privindu-i cu repulsie și ură. Aroganța unui delator care nu se sfiește să se arate va fi întotdeauna mai execrabilă decât disimularea celui ce rămâne în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență, se află amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]