3,559 matches
-
cu obiectivul esențial de a crea locuri de muncă. Așa au fost demarate acțiuni de renovare a satului, a clădirilor vechi, de utilizare a energiilor regenerabile (biomasa), de tratare a apelor uzate, diversificarea producției agricole (inclusiv piscicultura). Toate proiectele se articulau într-o rețea ce reunea ca parteneri asociații, autorități publice, producători, rețea concertată de Ökospeicher (asociație a voluntarilor ce lucra în zonă, dar era în relație cu voluntari din toată Europa). Sănătatea Este importantă cultura vieții sănătoase, este important studiul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
atenția asupra importanței unei vieți sănătoase. Sănătatea este o valoare socioculturală, un capital, un bine suprem etc., dar logicile instituțiilor medicale, ale medicilor, ale pacienților, ale farmaciștilor, ale direcțiilor de sănătate publică sunt diverse. Sociologii caută să vadă cum se articulează logicile cu comportamentele. În Carta conferinței de la Ottawa (1986), OMS definea promovarea sănătății ca sporirea gradului de auto-determinare a sănătății de către fiecare persoană. Sănătatea se bazează pe abordarea "afirmativă", dar și pe resurse economice, sociale și individuale concrete. Promovarea sănătății
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cadrelor didactice și elevilor. Dacă așezămintele școlare, corpul profesoral, elevii devin din ce în ce mai eterogeni, poate fi eficientă descentralizarea deciziei către unități mai mici, unde intercunoașterea permite luarea în considerare, "cel puțin intuitivă", a diferențelor. O "soluție" adecvată ar fi să se articuleze centralizarea și descentralizarea, să se realizeze un compromis realist între tradiția națională a învățământului și emergența comunităților locale. Dacă școlile nu mai sunt numerotate (școala nr.1, școala nr. 2 etc.) ci au nume, identitate, problema evaluării lor pune alte
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
foarte concentrată raportare la problematica implicată de conceptul de ideologie, teoreticianul britanic argumentează că baza analizei acestuia trebuie să plece de la angajarea unor teze considerate esențiale 374. Astfel, într-o primă etapă, ideologia trebuie să fie deconectată de la problemele ce articulează sfera de interes a filosofiei științei, întrucât acest concept nu trebuie văzut ca ceva care limtează condiția cunoașterii științifice, așa cum s-a întâmplat în tradiție pozitivistă. Este respinsă, în această manieră, "(...) orice definiție a ideologiei ca falsitate, ca non-știință sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
artefacte care au consecințe politice și culturale); și [la] producerea anumitor atitudini ale producătorilor cunoașterii cu privire la natura întregii întreprinderi a cunoașterii (precum este credința că ea "progresează")"470. Decurge de aici, așadar, că preocuparea fundamentală a acestui demers interdisciplinar, care articulează retoric unitatea dintre dimensiunea normativă și aceea empirică, dintre coordonata particulară și cea universală, nu vizează nimic altceva decât modul în care cunoașterea însăși este organizată socio-politic. Este, astfel, redimensionată orientarea epistemologiei, încât aceasta să poată depăși ceea ce Fuller numește
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
obiect lipsit de validitate al discursului teoriei sociale. Din punct de vedere teoretic, ca și din punct de vedere practic, nu mai putem vorbi despre "societate", atâta vreme cât, de la nivel local și global, asupra acestei forme comunitare se exercită presiuni care articulează influențe observabile la adresa grupurilor și indivizilor. Vorbind despre "imposibilitatea societății"489, gândirea postmodernă trebuie să găsească o modalitate de a redimensiona socialul și elementele sale, iar în acest punct rolul ideologiei ca integrare-identitate se vădește din nou. Într-un astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
iar în acest punct rolul ideologiei ca integrare-identitate se vădește din nou. Într-un astfel de context, constatăm că societatea nu poate funcționa ca o totalitate completă 490, așa cum lăsa a se înțelege gândirea modernă. Dimpotrivă, în lumea postmodernă socialul articulează societatea ca pe un spațiu al diferențelor. Deși există teoreticieni care conferă ideologiei rolul de a integra aceste diferențe într-o formă sintetică omogenă chestiune pe care o voi discuta pe parcursul subcapitolului următor înseși schimbările configurate de evoluțiile sociale ale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un proces dialectic, deoarece astfel de evenimente locale se pot deplasa într-o direcție opusă relațiilor la distanță care le-au dat formă"503. Așadar, caracterul procesului socio-istoric al globalizării, deși dialectic, este unul contingent. Prin această modalitate de a articula structura internă a globalizării, ultimele teoretizări ale acestui proces reușesc să evite tendința istoricistă pe care o presupune orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Contingența procesului globalizării este dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se opune, în fapt, acestora. Este vorba despre naționalism. Așa cum am menționat deja, una dintre principalele forțe ce par să consolideze astăzi importanța statului-națiune este existența, în potență, a naționalismului. Alături de monopolul pe care îl deține asupra sensului violenței, statul-națiune articulează realitatea unei identități sociale, dar și personale, la nivelul indivizilor. Se poate susține, de aceea, că tendințelor globalizante ale sistemului global multicentric li se opun tendințele ideologice ale sistemului etatocentric. Este vorba despre un fenomen relativ recent, dând seama, în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ci și pe cele care pot fi numite, într-un sens mai larg, ontologice. Să ne întoarcem la modernitate, pentru a constata că, deși nașterea sa nu depinde în mod necesar de limite spațio-temporale, o cultură particulară de tipul celor articulate într-un astfel context devine, cu timpul, circumscrisă acestora. În interiorul acestor limite, cultura națională creează și delimitează, în același timp, un anumit tip de identitate comunitară. În momentul când o societate națională, conștientă de sine, se autonomizează în granițele unui
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
semnificației socio-culturale a ideologiei, ci cu un eșec al gândirii de tip utopic de a se raporta la realitatea socio-istorică prezentă care ne arată că, dată fiind logica multicauzală a procesului globalizării, identitățile particulare sunt prevalente prin raportare la cea articulată de o prezumtivă și dificil de susținut teorie a unei culturi globale cu un conținut omogen. Din perspectiva critică la adresa culturii globale omogene, pe care o asum aici, aceasta funcționează doar ca un surogat ideologic pentru instituirea unei identități colective
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de acesta sunt susținute în continuare de vocile importante ale teoriei sociale și politice contemporane 553. În această galerie a proiecțiilor relative la viitor se înscrie și perspectiva filosofică a lui Richard Rorty, pentru care narațiunea istorică și speculația utopică articulează, dintr-o perspectivă democratică, bazele deliberării politice în lumea de astăzi 554. În mod evident, asemenea situări ale filosofiei și teoriei socio-politice contemporane trebuie luate în calcul ca modalități de a răspunde la provocările postmodernității. Reafirmând intenția mea de a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
diametrului antero-posterior al toracelui și a celui transversal. Aparent punctul fix față de care se realizează această mișcare este la nivelul articulațiilor costovertebrale, dar se consideră că de fapt coastele sunt elementul dur, care formează un fel de mâner de găleată, articulându-se relativ mobil atât cu vertebrele cât și cu sternul. Mișcarea efectivă a coastelor atunci când mușchii intercostali externi se contractă depinde de stabilitatea relativă a coastelor adiacente. In mod particular coastele superioare sunt susținute de umeri, astfel încât contracția mușchilor intercostali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este de mică anvergură. Standardizarea denumirilor geografice a fost pusă de acord, în general, cu normarea lingvistică la zi (DOOM 2, 2005 și GALR 2005). Autorii Gazetteer-ului precizează, în acest sens, că toponimele simple cu formă de masculin nu se articulează (Mureș, Olt, Negoiu, Postăvaru, Pietrosu), cele feminine avînd la sfîrșit un -a care este, de fapt, un deictic, nu un articol (Craiova, Constanța, Dunărea, Tisa); toponimele compuse masculine au la primul termen articolul -l (eliminat în scrierea de acum cîteva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
între toponimul Mehadia și numele antice Ad-Mediam, Me-ad-diam. Alții pun la baza acestuia un radical slav sau maghiar, urmat de sufixul -adia; unul dac, *mede; magh. méh, „albină“ + -id + -ia; sl. muha, meha, „muscă“. Nici unul dintre aceștia nu și-a articulat suficient, din punct de vedere lingvistic și istoric, ipotezele. O aderență mai mare din partea specialiștilor a dobîndit părerea potrivit căreia Mehadia ar proveni din antroponimul Mihàl(y) + sufixul top magh. -d și sufixul top magh. -iî, obișnuit și la romîni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diametrului antero-posterior al toracelui și a celui transversal. Aparent punctul fix față de care se realizează această mișcare este la nivelul articulațiilor costovertebrale, dar se consideră că de fapt coastele sunt elementul dur, care formează un fel de mâner de găleată, articulându-se relativ mobil atât cu vertebrele cât și cu sternul. Mișcarea efectivă a coastelor atunci când mușchii intercostali externi se contractă depinde de stabilitatea relativă a coastelor adiacente. In mod particular coastele superioare sunt susținute de umeri, astfel încât contracția mușchilor intercostali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mai vârtos puteau și oamenii Să-nsemne prin cuvinte osebite Și lucrurile cele osebite.” Lucrețiu afirmă două lucruri esențiale: 1) analogia fundamentală a mijloacelor de exprimare la om și la animale; 2) achiziția și dezvoltarea graduală și lentă a limbajului articulat prin eforturile conjuncturale ale omului și prin reelaborarea succesivă de către fiecare generație. Primul care a elaborat o doctrină coerentă asupra originii limbajului a fost De Brosses, căruia îi aparține dezvoltarea științifică a concepției lui Lucrețiu: „Sistemul care a determinat din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-e. (germ. Wort, engl. word) și are la bază ideea de exhalare a aerului prin căile respiratorii, ceea ce explică pe vor(rom. a fară, lat. foris, „în exterior”, sl. d-vor „curte”) din sl. go-vor „grai”, lat. for „a articula cuvinte”. Ideea emiterii de sunete articulate prin expirație este evidentă în sl. slovo (s-lovo), lat. laus „elogiu pronunțat”, vgr. κλέος „slavă”, λόγος și ρημα „cuvânt, vorbire”; lat. lingua (rom. limbă, sl. język), sl. reč „vorbire”. Se conturează astfel alternanța l
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
are la bază ideea de exhalare a aerului prin căile respiratorii, ceea ce explică pe vor(rom. a fară, lat. foris, „în exterior”, sl. d-vor „curte”) din sl. go-vor „grai”, lat. for „a articula cuvinte”. Ideea emiterii de sunete articulate prin expirație este evidentă în sl. slovo (s-lovo), lat. laus „elogiu pronunțat”, vgr. κλέος „slavă”, λόγος și ρημα „cuvânt, vorbire”; lat. lingua (rom. limbă, sl. język), sl. reč „vorbire”. Se conturează astfel alternanța l/r în exprimarea curgerii: lat. fluo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o entitate veche și una nouă. Esența deosebirii dintre noile entități și cea din care ele derivă este dată de noțiunile de formă și forme ale limbii. Forma limbii este „acea permanență și uniformitate în activitatea spiritului care impulsionează sunetul articulat la exprimarea gândului” (p. 71) în timp ce formele întruchipează aspectul sonor împreună cu structura gramaticală, cele două alcătuind, împreună cu alte componente ale structurii psihice, un tot indestructibil: „viața fiecărei limbi se fundamentează pe poziția lăuntrică a poporului față de arta întrupării gândului în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nedefinit și definit pe seama contextului. Astfel, dom, stena, okno sunt forme atât pentru (o) casă, (un) perete, (o) fereastră, cât și pentru casa, peretele, fereastra, iar pluralele domá, sténî, ókna corespund atât pluralelor nearticulate case, pereți, ferestre cât și pluralelor articulate casele, pereții, ferestrele. Este de remarcat totuși faptul că rusa a introdus opoziția nedefinit-definit la atributele acordate, acestea putând avea atât formă scurtă, cu sens nedefinit, cât și formă lungă, derivată de la una dintre seriile pronumelor demonstrative: krasiv, krasiva, krasivo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în coloana inter-mediolaterală a măduvei dorsolombare, nucleii parasimpatici au sediu craniosacrat. De la nivelul centrilor medulari pornesc căile eferente motorii formate dintr-un singur neuron în cazul fibrelor somatice și din doi neuroni în cazul căii vegetative. Aceștia din urmă se articulează extranevraxial fie în ganglionii latero- sau prevertebrali, fie în plexurile ganglionare situate la diferite distanțe de organele efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care, comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat, este inervată de fibrele preganglionare ale splanhnicului. Articulația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extranevraxială, caracteristică sistemului nervos eferent are loc în apropierea măduvei spinării, la distanță de organele efectoare în cazul neuronilor simpatici și în apropierea acestora (para visceral) când este vorba de filetele parasimpatice. Acest fapt permite fibrelor nervoase preganglionare să se articuleze cu un număr mai mare de neuroni postganglionari în cazul simpaticului decât al parasimpaticului. Ranson (1918), de exemplu, a constatat în ganglionul cervical superior că o singură fibră preganglionară face sinapsă cu 32 de neuroni postganglionari. Așa se explică, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul căii eferente simpatice în care primul neuron este scurt, iar cel de al doilea este lung. Spre deosebire de căile nervoase simpatice ale căror articulații ganglionare se realizează la distanță de organul efector, fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi și se articulează sinaptic cu cel de-al doilea neuron în ganglionii situați în apropierea sau la nivelul structurii efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat este inervată de un singur neuron reprezentat de fibrele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glanda medulosuprarenală care comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat este inervată de un singur neuron reprezentat de fibrele preganglionare ale splanhnicului (fig. 4). Fibrele preganglionare simpatice își au originea în coloana intermediolaterală a măduvei spinării toraco-lombare și se articulează sinaptic cu cel de al doilea neuron al căii la nivelul celor 22 ganglioni ai lanțului laterovertebral simpatic și plexurilor ganglionare prevertebrale. La rândul lor, fibrele postganglionare simpatice sunt larg distribuite segmentului cefalic și viscerelor toraco-abdomino-pelvine. Multe din fibrele simpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]