3,722 matches
-
simțea. Dar cel mai furios era pe el însuși pentru că o dezamăgise. Dar trebuia să înțeleagă cât de greu îi este să se întoarcă la acele momente: la flăcări, la fumul care îi intra pe nas și îi lua cu asalt plămânii lui prețioși... Stai puțin! Fumul... Lincoln Rhyme se lumină: - Foc. - Foc? - Cred că despre asta a vorbit cel mai mult. Parcă era obsedat. A menționat și un număr celebru. Era vorba despre... Da, Oglinda în Flăcări. Asta era. Flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut să lovească roata din fața lui. Două avioane de luptă trecură razant de-a lungul malului, curentul iscat de elicele lor măturînd colibele de bambus de pe șampane și scoțînd la iveală sute de chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
studiourile din Shanghai. Fără nici o Îndoială, reală era Întinderea de noroi spre care tatăl lui ajutase să fie tîrÎți marinarii răniți și unde șezuseră șase ore lîngă ofițerul mort. Era ca și cum japonezii ar fi fost ei Înșiși surpinși de viteza asaltului lor, Încît fuseseră obligați să se oprească un timp, Înainte de a-și Înțelege victoria. La cîteva ore de la atacul de la Pearl Harbor, armatele japoneze care Încercuiau Shanghai-ul luaseră În stăpînire Așezarea Internațională. Marinarii care capturaseră vasul american Wake și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombardierelor de luptă care decolau de pe portavioanele japoneze, scene pe care i se părea că și le amintește din propriile vise din dormitorul lui de la hotelul Palace, din ajunul războiului. Întins pe pat alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze pe Jim cu această uluitoare faptă de arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă adînc, de parcă subiectul aviației militare era mult peste Înțelegerea acestui băiețaș englez. De fapt, Jim recunoștea aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sul spălăcit atîrna Între lămpile de trăsură din alamă. Jim ascultă liniștea din interiorul casei, apoi Își ascunsese bicicleta În frunzele nemăturate de lîngă trepte. La a treia Încercare, se cățără pe zidul garajului În stil Tudor și luă cu asalt acoperișul ascuțit. Se lăsă jos În frunzișul des al grădinii, care se agăța de casă ca un vis Întunecat care nu voia să se risipească. Ținînd În mînă o țiglă desprinsă de pe acoperișul garajului, Jim porni prin iarba Înaltă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
redusă la o singură masă pe zi. Submarine americane blocau estuarul rîului Yangtze și uriașele armate japoneze din China Începură să se retragă spre coastă, de-abia fiind În stare să se hrănească pe ele Însele. Perspectiva Înfrîngerii acestora și asaltul iminent asupra insulelor japoneze Îl făceau pe Jim tot mai agitat. MÎnca orice găsea, dîndu-și seama de numărul tot mai mare de morți de beri-beri și malarie. Jim admira avioanele Mustang și Superfortress, dar uneori dorea ca americanii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Horia, care locuiește În centrul orașului, deasupra magazinului Unic; casa lui e tapetată și pardosită cu mii de cărți, trăiești alături de el visul că vei pleca În Iran și Maroc, și pe urmă la Roma cu o bursă la Cinecitta. Asaltul tău asupra orașului caracatiță Începe, este violent și de nestăpânit. Te trezești la căpătâi cu două cărți care te incită și mai tare: Pe culmile disperării și Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria. Trăncănești În dreapta și În stânga despre presupusele tale voiaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal, deși lupta mi s-a exacerbat, spiritul mi s-a înseninat în fond. Și nicio clipă nu-mi mai trece prin cap că aș fi nebun. Căci dacă iau cu asalt, poate cu riscul vieții, mori de vânt ca și cum ar fi uriași, o fac pe deplin conștient că sunt mori de vânt. Dar cum ceilalți, cei care se consideră întregi la minte, le cred uriași, trebuie să-i dezamăgesc în privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână bandajată. În fiecare zi își desfăcea pansamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani care vrea de bună voie să se ducă neapărat acolo unde se luptă și - lucru pe care l-ar putea bănui sau chiar cunoaște din cărți - unde moartea face ravagii. Bănuielile se perindă una după alta: să fi fost asaltul unor torente afective ce dădeau pe dinafară, cheful de a acționa de capul meu, dorința de a crește mai repede, de a ajunge adult, bărbat între bărbați? Probabil că pentru ajutorul de la Luftwaffe ar fi fost cu putință să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții. „Măsurați libertatea la sol!“, așa suna ordinul. Iată ce anume trebuia să facă bărbat din mine: instrucția intensivă cu tunul. Tir asupra țintelor mișcătoare. Marșuri nocturne cu echipament de asalt. Genuflexiuni cu carabina ținută în față. Din când în când mai aveam parte, drept recompensă, de despăduchere într-o baracă sanitară anume amenajată. După asta aveam voie să facem duș, toată grupa în pielea goală, iar apoi, în cinematograful unității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de marș; spre sfârșit, fiecare era considerat apt pentru lupta de apărare. Într-un târziu, ne-am trezit cu niște tancuri sub plase de camuflaj - ce-i drept, nu Königstiger, doar trei sau patru Panther-e de vânătoare cu tunuri de asalt fără turele rotative, pentru a căror folosire nu aveam pregătirea necesară. Cu toate astea, a trebuit să eliberăm baraca, iar acum eram așezați pe tancuri ca echipaj auxiliar, înarmați ca la început cu carabine, unii cu arme de asalt. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de asalt fără turele rotative, pentru a căror folosire nu aveam pregătirea necesară. Cu toate astea, a trebuit să eliberăm baraca, iar acum eram așezați pe tancuri ca echipaj auxiliar, înarmați ca la început cu carabine, unii cu arme de asalt. Din câte se zvonea, frontul trecea prin dreptul Sagan-ului, un mic oraș din Silezia, care fusese, ce-i drept, recucerit, dar pentru care se dădeau în continuare lupte. De acolo, așa se spunea, trebuia lansat un atac care să slăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dreapta. Fiecare dintre ei era o țintă. Cu toate astea, eu nu mi-am ridicat pistolul automat de fabricație italienească în poziție de tragere, după cum nici caporalul meu nu avea de gând să apere satul Peterlein cu arma lui de asalt. Ne-am topit fără un sunet. Chiar dacă Ivan ar fi tras, la ordin sau ca din obișnuință, din partea noastră nu ar fi venit nici un răspuns. Asta nu s-a întâmplat din dragoste de oameni, nu am avut nici un merit. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieșiseră dintr-o bucată de pădure câteva tancuri. Mici ca niște jucării, stăteau acolo și trăgeau. Circulația care se blocase pe șosea îi permitea inamicului să-și regleze tirul cât mai precis. Loviturile se apropiau din ce în ce mai mult. Blindatele noastre de asalt - Panther-e de vânătoare cu țeava pe direcția de mers - trebuiau să se întoarcă într-o parte ca să ajungă în poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat să beie vopseluri. Aș fi ajutat și io dă bunăvoie, care să-i dau c-o leucă În moalile capului, da mă jur că o bulisem să nu mă dentifice târlanu, cu toate că dădea roată locu cu iel În toiu asaltului. Da tre să recunoaștem că gagiii sunt grozav dă delicați și cine promite că, dacă io mă bag, am și baftă? Taman atunci a căzut la drum Renovales și s-a pornit debandada. Doi caftangii a ajunsără până la cuhne; al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu s-a ferit de primejdiile vaporului purtat pe ape de propriul său abur. A debarcat la Samerang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tina? Ești... Apoi se auzi o bufnitură Înfundată care trebuie să fi fost o explozie. Se priviră reciproc, Încercând să-și dea seama ce Însemna zgomotul acela, dar, În clipa următoare, habitatul Începu iarăși să se clatine sub un nou asalt de lovituri, iar Norman, luat pe nepregătite, fu azvârlit Într-o parte, HYPERLINK "lovindu-.se"lovindu-se de muchia tăioasă a ușii peretelui despărțitor, și privirea i se Întunecă. Îl văzu pe Harry izbindu-se de perete, lângă el. Ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez Năvalnice gânduri mă iau cu asalt Și-mi poartă iubirea mai sus spre înalt S-aud infinitul cum trece tăcând Rămân risipită-ntre cer și pământ
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
Silindu-mă să-ți explic nu fac decît să-mi dau seama cît sînt de imbecil. Doar cuvintele pot justifica orice.” „-Ți-e frică și ție”-exclamă tînărul V. oarecum bucuros. „-Știi că moartea înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul memoriei asupra amneziei vieții. Bucuriile perverse, răutățile aducătoare de satisfacție, fericirea învăluită în mantia arzîndei gelozii, toate devin materie veșnică, simultană. Te înrobesc și te condamnă definitiv.” Celălalt își aprinde o țigară. Fumează un timp privind în gol apoi, rănindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În sfîrșit, după ce tunurile din Navarone tăceau, mai punea cîte-un punct pe-un i scăpat cu viață, cîte-o virgulă cristalină, monitorul, care vreo doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați, mai gravi, mai În vîrstă. Pentru Caius am avut constant o simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea cumulată, strînsă, topită În șuvoiul informațional captează necontenit atenția individului, fixîndu-l inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele acestui ritm devastator, iar autorul, În loc să unifice secvențele realității În limpezimea textului, capitulează În fața lor devenind el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oxidate de criză, de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un ax și o manetă de sub tabloul de bord, pînă la urmă se va ivi În cameră un soi de ceas-automobil-magnetofon de asalt, montezi capacele, Învîrți din nou, la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]