1,947 matches
-
descrierea naturii logico-semantice1 și pragmasemantice a conectorilor/tipurilor de conectivitate care intră în metisaj 2. 2. CONECTORII CONDIȚIONALI 2.1. Dacă (în utilizarea sa propriu-zis condițională 3) instituie, intre cele două propoziții conectate, un raport de implicație logico-semantică, la nivelul aserțiunii*: Dacă A,B B dacă A Implicația funcționează, de cele mai multe ori, în plan factual, ca în: (1) Dacă vrei cu tot dinadinsul, te pun la curent (dar o să-ți pară rău), dar și în plan metadiscursiv, argumentativ: (2) Dacă luminile
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sau (4) Dacă sunt întrebat, sau/ori dacă văd că lucrurile se complică, spun tot ce știu; dacă nu - să vedem. Condiționalul dacă nu este factiv (și nici contrafactiv 6) și nu are caracter presupozițional: implicația este postulată în momentul aserțiunii, acceptarea acesteia din urmă nefiind condiționată de vreun consens al colocutorilor asupra unei relații oarecare între propozițiile conectate; ca dovadă, putem accepta ca enunț valid (și, deci, îl putem eventual contesta ca afirmație adevărată, fără a-i contesta însă dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
oricare din condițiile enumerate, iar acestea par a epuiza lista ipotezelor posibile, ceea ce contrazice expectația interlocutorilor, în ambele lecțiuni. Așa stând lucrurile, structurile condiționale în cauză devin asemănătoare 7, din punct de vedere logico-semantic și pragmatic, celor concesive (în care aserțiunea contrazice presupoziția, universul asertiv infirmând parțial universul opiniilor prealabile aserțiunii). Aceasta este una dintre sursele procesului de hibridizare în care intră structurile "condiționalului indiferenței": convertirea condiționalului disjunctiv la o formă metisată de concesiv, pentru care selectează două dintre procedeele sale
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
ipotezelor posibile, ceea ce contrazice expectația interlocutorilor, în ambele lecțiuni. Așa stând lucrurile, structurile condiționale în cauză devin asemănătoare 7, din punct de vedere logico-semantic și pragmatic, celor concesive (în care aserțiunea contrazice presupoziția, universul asertiv infirmând parțial universul opiniilor prealabile aserțiunii). Aceasta este una dintre sursele procesului de hibridizare în care intră structurile "condiționalului indiferenței": convertirea condiționalului disjunctiv la o formă metisată de concesiv, pentru care selectează două dintre procedeele sale de construcție: chiar dacă și fie. 3. CONECTORII CONCESIVI 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
formă metisată de concesiv, pentru care selectează două dintre procedeele sale de construcție: chiar dacă și fie. 3. CONECTORII CONCESIVI 3.1. Concesivele propriu-zise sunt, spre deosebire de condiționale, conectori presupoziționali, semantismul lor cuprinzând, pe lângă nivelul asertiv, și un nivel al opiniilor prealabile aserțiunii, ca o condiție a acceptabilității enunțului pe care îl construiesc; raportul de implicație este, în acest caz, prezent la nivel presupozițional și este contrazis de ceea ce se asertează 8: (13) Deși am făcút tot ce era de făcut, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
unei stări în raport cu o sumă de condiții conduce (pe baza imperativelor relevanței și ale economiei expresive) la sugestia (de tipul "implicatură generalizată"19) unei expectații de restricționare a condițiilor în care conținutul propozițional al regentei se actualizează, expectație contrazisă de aserțiune. Enunțului i se "pune în scenă" astfel un cadru "conflictual", prin postularea implicită a unor așteptări fictive din partea alocutorului, așteptări care să poată fi contrariate. Or, expresiile CI de care ne-am ocupat sunt promovate în discursul public, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
elementele conectate). Pentru analiza logică a unor astfel de conectori, vezi Vasiliu (1978), Manoliu-Manea (1993). 2 Ne vom ocupa numai de acei conectori dintr-o clasă de conectare pentru care fenomenele avute aici în vedere se verifică. * Utilizăm simbolurile: (α) - aserțiune, (π) - presupoziție 3 Nu intră aici în discuție cele două tipuri de dacă cu funcție de tematizare − cf. GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai înainte, în perioada interbelică, de o seamă de esteticieni germani, englezi, americani, polonezi (citați de Henryk Markiewicz în Conceptele științei literaturii), fără ca aserțiunile lor să aibă un răsunet internațional, precum cel stârnit ulterior de ideile lui René Wellek și Roger Garaudy. Pentru Stanislaw Ossowski, de exemplu, aparțin r. „toate acele valori artistice care constau într-un anumit raport de concordanță cu realitatea”, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
15. 53 Ibidem, p. 23. Iată un alt pasaj semnificativ: „Cineva care spune că numai experiența prezentă este reală nu enunță un fapt empiric, comparabil cu faptul că dl S. îmbracă întotdeauna un costum maro. Iar cel care obiectează față de aserțiunea că numai prezentul este real cu «Desigur că trecutul și viitorul sunt tot atât de reale» nu nimerește ținta. Ambele enunțuri nu au nici o semnificație“ (p. 25). 54 Vezi Ibidem, p. 48. 55 „Rațiunea pe care am dat-o pentru crampă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la apariția disfuncției endoteliale cât și la accentuarea statusului protrombotic al pacienților dislipidemici, având în consecință un risc coronarian crescut. Cardiomiopatia diabetică. Există astăzi un cumul de dovezi că diabetul determină apariția unui proces cardiomiopatic independent de afectarea coronariană. Această aserțiune este susținută și de dovezile epidemiologice care arată că la pacienții cu diabet IC este mult mai frecventă în condiții similare de extensie a afectării miocardice (33). Caracteristicile morfopatologice ale cardiomiopatiei diabetice sunt prezența fibrozei interstițiale și a hipertrofiei miocitare
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
consultativ 289". Secțiunea a III-a Parlamentul European, instituție fundamentală a Uniunii Europene Capitolul 1 Localizarea parlamentului în sistemul instituțiilor Uniunii Europene Parlamentul european este considerat, de multe ori, a fi instituția echivalentă, la nivel comunitar, a parlamentelor naționale. Această aserțiune duce la o interpretare sui generis a organizării instituțiilor comunitare, în interiorul cărora Parlamentul european este o instituție unică, implicată activ și total în elaborarea de acte parlamentare de decizie. Pentru a evidenția trăsăturile specifice ale Parlamentului european raportate la mecanismul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
unei instituții fundamentale, care are darul de a apropia Uniunea Europeană de cetățenii ei, într-un efort permanent de limitare a deficitului democratic. Parlamentul european este considerat, de multe ori, a fi instituția echivalentă, la nivel comunitar, a parlamentelor naționale. Această aserțiune duce la o interpretare sui generis a organizării instituțiilor comunitare, în interiorul cărora Parlamentul european este o instituție unică, implicată activ și total în elaborarea de acte parlamentare de decizie. Ridicând problema "modelului parlamentar", a fost evidențiat că este importantă conceptualizarea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și neproblematică, abandonarea ideii conform căreia piața funcționează de la sine atâta timp cât resursele sunt limitate și actorii utilitariști au reprezentat schimbări teoretice fundamentale. Instituțiile (În primul rând drepturile de proprietate) creează economia de piață, și nu invers; a devenit deja o aserțiune evidentă ideea că, În lipsa unor instituții formale funcționale cum ar fi definirea și impunerea drepturilor de proprietate, regulile concurenței și falimentului, nu poate exista economie de piață și, mai important, nici nu apar boom-urile economice specifice acesteia. Este bine
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acest sens, instituțiile Își definesc o logică proprie și care nu este neapărat una utilitaristă. Considerente ce țin de legitimitatea anumitor practici, de raționalizarea societății moderne nu pot fi excluse dintre variabilele explicative. Existența practicilor ineficiente social este argumentul acestei aserțiuni. Teoria eludează problema oportunismului În interiorul organizației. Organizația este tratată ca actor colectiv maximizator ce acționează unitar În virtutea controlului exercitat de manager. Totuși, organizația este un sistem format din actori individuali, la rândul lor raționali și ale căror interese nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
umane a devenit crucial. Acesta asumă o responsabilitate socială, mai degrabă decât una a maximizării profitului. Managerii devin, În concepția lui Drucker (1973:319), „noua elită ce Înlocuiește preoțimea, aristocrația și chiar pe oamenii de știință”. În opoziție cu ultima aserțiune, am spune noi, managerii, ca și oamenii de știință, fac parte din societatea rațională, acționează În baza unei cunoașteri raționale, științifice, standardizate, pentru interesele unor principali legitimi. Managerii, prin intermediul organizațiilor pe care le conduc Îndeplinesc funcții sociale, fiind În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Estomparea distincției dintre public și privat ne determină să le tratăm similar, pentru obiectivele studiului de față, ca instanțe ale cooperării sociale având funcții sociale diferențiate, fie acestea de producție de bunuri, servicii sau administrative. Obiectivitatea funcției este totuși o aserțiune relativă. Searle, de pildă, accentuează caracterul social atribuit (construit) al funcției: ea există În virtutea unei intenționalități subiective care proiectează roluri sociale anumitor entități fizice sau simbolice. Acestea entități nu Îndeplinesc Într-un mod intrinsec vreo funcție, ci le sunt atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
noduri ale rețelei implicate În relații diferite (ce nu au relații directe); conceptul este echivalentul broker-ului, doar că cel din urmă se referă la actori, iar primul la relații. În The Problem of Social Cost (1960), Coase avansează o aserțiune care a dobândit rangul de teoremă: În condițiile În care costurile tranzacționale ar fi zero, instituțiile (reguli, norme) ar fi inutile, Întrucât drepturile de proprietate ar fi În mod natural alocate În mod optimal, prin tranzacții Între indivizi. Măsurată de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la original. Este inimaginabil cum MASS-MEDIA reușește să întrețină această violență zilnic, exploatând atât evenimente politice (pe care le-a creat în mare măsură, purtând vorba de la un politician la altul, într-un soi de bârfă "la vedere") completate cu aserțiuni ale unor "analiști" tot atât de vehement-violenți, cât și catastrofe "de familie" sau ale naturii. [CASE#373 ZIARE:Ziua Variable:DOCUMENT Paragraph:21] Credem că este una din cele mai inspirate imagini pentru unele din prea numeroasele emisiuni talk show din media
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și finitudinea. Nimic mai ambivalent decăt aserțiunile constante și variate privindu-l pe El: „D-zeu nu a încetat să mă băntuie și să mă tortureze, suferințele pe care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
ediția românească apare în 1986 la Editura Științifică și Enciclopedică), Gaston Bachelard vine spre critica și teoria literară dinspre științele exacte, este licențiat în matematici, profesor de fizică și chimie. Într-un capitol din cartea amintită, supraraționalismul, pornind de la o aserțiune a lui Dostoievschi: Rațiunea cunoaște numai ceea ce a reușit să învețe", susține necesitatea unei revoluții spirituale care să oblige rațiunea să-și depășească încremenirea: "A întoarce atunci raționalismul dinspre trecutul spre viitorul spiritului, dinspre amintire spre tentativă, dinspre elementar spre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un bun start și la vreme al activității economice. Preocupat a fi cît mai explicit, avînd proprietatea termenilor, la afirmațiile eronate, adeseori false și/ sau tandențioase ale foii lui C.A. Rosetti, "Românul", răspunde cu definiții clare și documentate. În contra aserțiunii Românului "de patru ani partida liberală n-a făcut împrumuturi, n-a pus nici un impozit", face cîteva precizări: "Ce este un împrumut? E un contract în scris sau verbal cu care primești de la cineva bani sau orice alte valori, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în momentul ce tranzacția va fi consumată, aceste bilete reprezintă un împrumut de 26.260.000. Dar e dobînda mare, dar e mică, împrumutul rămîne împrumut chiar dac-ar fi fără de nici o dobîndă. E însă îndeajuns acest singur caz pentru ca aserțiunea generală a "Românului" "partita liberale n-a făcut nici un împrumut" să fie falsă. Acum să ne întrebăm ce este un impozit? Impozit se numesc sumele ce le plătește cetățeanul pentru a subveni la sarcinile publice. S-au urcat taxele poștale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
urcat taxele judecătorești, s-a impus o taxă de 5 la sută asupra salariilor, s-a sporit prețul biletelor drumului de fier etc.; aceste taxe sînt sume plătite de cetățeni pentru a subveni la sarcinile publice, deci impozite. Prin urmare aserțiunea "Românului" că "partita" n-a impus dări noi e falsă, căci ajunge un singur exemplu în contrariu spre a o răsturna" (Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice..., "Timpul", 29 martie 1880). Nici de împrumuturi, nici de impozite și varii taxe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
stil mai stringent și am urmărit pas cu pas pe Eminescu în trecerile lui pe drumurile idealismului postkantian". Sînt rînduri lămuritoare asupra însușirii numeroaselor observații ale unui așa-zis specialist. Ion Filipciuc anulează (cu documente), în introducerea la Frunză verde, aserțiunile lui Nicolae Georgescu din Prefața la Exegeza eminesciană asupra morții lui I.E. Torouțiu. Ultimul susține: "Mai întîi am aflat că I.E. Torouțiu a avut o moarte groaznică: s-a sinucis, împreună cu soția, în 1953, în urma unei percheziții efectuate de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prezentat, intenționat în chip exagerat de mine, nu se află un sîmbure de adevăr". Un adevăr și o situație care în contextul actual al globalizării capitaliste a devenit o realitate mondială. În fond, cum le subliniază sociologul studenților de atunci, aserțiune ce nu și-a pierdut valabilitatea: valoarea unui om nu depinde de faptul că are sau nu calități de conducător. Rămîne de lămurit care este totuși aportul pozitiv al științei pentru "viața" practică și personală? Mai exact, vocația științei. "În
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]