1,924 matches
-
că armata poate să tragă și să se întîmple cine știe ce bătălii sângeroase. Tânărul Herdelea răspunse cu o modestie de erou pornind la război: ― O, doamnă, de mine n-ar fi nici o pagubă! 4 De-abia când soarele se apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasurile. Câteva căciuli și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase luni în urmă, când venea mișcat și înfricoșat să se intereseze de sosirea boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit cu glicine purpurii. Mama a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă hotărăsc să merg și să arunc o privire la decret. Drumul direct e blocat, așa că ocolesc pe ulițe și alei și ajung acolo la asfințit. Afișul e scris cu cerneală neagră. Caracterele nu se mai disting clar din cauză că au fost șterse de zăpadă. În timp ce citesc, gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui imperial, candidatele trebuie să fie manciuriene. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de frumos și aventură mi-a purtat pașii
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
vindeau forța de muncă pe un preț foarte mic, mai ales dacă luăm în considerație faptul că ziua de lucru era de 12 ore (fabrica lui M. Kogălniceanu) sau de 14 ore (fabrica lui Asachi), sau chiar de la răsăritul la asfințitul soarelui (saline). Beneficiile proprietarilor de întreprinderi sporeau într-o măsură și mai mare prin angajarea la lucru cu „bucata” și îndeosebi prin folosirea copiilor și a femeilor. Am văzut că la fabrica lui Foulcquier, aproape jumătate din numărul lucrătorilor erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este, asemenea domnișoarelor, în faza de ucenicie. A trecut deja de un promontoriu și navighează, cu toate pânzele în vânt, către maturitate. Însă nu există nicio îndoială că tocmai asta o frământă, o face vulnerabilă. În zare se profilează deja asfințitul... Iată de ce simte și acum nevoia să-și dovedească sieși că nu și-a pierdut nimic din prospețime, din farmec, că poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul său de flirt îi trimite imaginea valorizantă pe care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ci credințele, cele cărora nu ne putem sustrage. Nici o societate, nici a noastră, nici oricare alta nu s-ar putea vreodată dispensa de ele177. Fidelă principiilor sale de progres, sociologia a anunțat pe toate căile sfîrșitul ideologiilor. Ea a prevăzut asfințitul unei societăți post-industriale întemeiate în întregime pe știință și rațiune. Acesta va fi efectul conjugat al unui nivel ridicat de cultură, a stăpînirii naturii și a unei conștiințe luminate a oamenilor. Da, răspunde psihologia mulțimilor, un astfel de scop este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de seamă că o broască țestoasă se ține după vârful nuielei lui. Se uită și el la dânsa și parcă îi zicea inima ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să- i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi, iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de după 1989 au fost adunate în volumul Vremea hahalerelor (1998). SCRIERI: Sunt dator cu o durere, București, 1970; Spune-mi unde duce acest drum?, București, 1972; Neîmpăcați în mânie, București, 1974; Sentimentul puterii, București, 1976; Tornada, București, 1980; Întoarcerea spre asfințituri, București, 1985; În afara gloriei, Timișoara, 1994; Vremea hahalerelor, postfață Mircea Mihăieș, Timișoara, 1998; Mătușa mea Maria Theresia, Timișoara, 2003. Ediții: Țara Almăjului. Cercetări monografice, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Ion Marin Almăjan, „Sunt dator cu o durere”, RL, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
1974, 48; Marcel Corniș-Pop, Între documentar și ficțiunea istoriei, O, 1980, 34; Eugen Dorcescu, Un moment de referință, O, 1980, 34; Ungureanu, Imediata, I, 217-225; Radu Enescu, Virtuțile prozei scurte, F, 1985, 3; Mihai Ungheanu, Ion Marin Almăjan, „Întoarcerea spre asfințituri”, LCF, 1985, 32; Eugen Dorcescu, Măiestria artistică, O, 1985, 7; Alexandru Ruja, Vocea istoriei, O, 1986, 18; Artur Silvestri, Un posibil ciclu romanesc, LCF, 1989, 13; Olimpia Berca, Ion Marin Almăjan. O frescă a Banatului tradițional și modern, O, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
pierde identitatea. Intervine aici ceea ce exegeza a numit „homerismul” lui Creangă, adică tendința scriitorului de a da o aură mitică întâmplărilor prin exagerarea dimensiunilor lor. Sunt relevante în acest sens pasaje precum: „Atunci dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit; s apucă zdravăn cu mânile de torțile ceriului, cască o gură cât o șură și când chiuie o dată, se cutremură pământul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie; dracii ies afară din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de Filologie a Universității ieșene ,,Al. I. Cuza” (1970), este cercetător la Institutul de Filologie Română ,,A. Philippide” (secția de istorie literară) al Academiei Române din același oraș. A debutat cu versuri în ,,Iașul literar” (1965) și editorial, cu volumul Până la asfințit (1972), urmat de alte cărți de poezie: Tâlcuitorul (1977), Puck umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul ,,Timotei Cipariu” al Academiei Române). În articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
în antologii publicate în Bulgaria, SUA, Polonia, Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1982). Intrarea în poezie M. și-o face sub visate, irizate bolți de „poveste”: în Până la asfințit se lasă bănuit, anticipat (în reverii eliptice, metafore țintind spre sine), ca într-un delicat filigran, conturul unui destin pe cale de a-și urzi ,,desenul”. Spații ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa, Trei poeți: Aura Mușat, Mircea Dinescu, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l amintească la perfecție. Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un sătuc vecin cu Stilo. A sosit acolo în asfințitul unei zile a anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să-i pese de mustrările sau amenințările cu pedepse ale Starețului; ridica doar o privire uimită și nu scotea o vorbă, întrebător ca și cum ar fi fost în așteptarea unui eveniment hotărâtor pentru a se lămuri pe sine și pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane ce fac uz de formule diavolești și cheamă morții din morminte. Dar cum reușește el să plece după asfințit? Cu ajutorul și ocrotirea spiritelor maligne. Înseamnă că are legături directe cu Satana? NU cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să ne ducă în ispită. Abraham când și când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi, șacali și vulpi. Pe-atunci oamenii trăiau unul lângă celălalt, împărțind mâncarea și bucuriile, zorii și asfințiturile. S-ar putea să fii nebun, eretic ești cu siguranță. Continui să sfidezi puterea lui Dumnezeu și pe reprezentanții săi cu nerușinarea și orbirea celui ce nu-și dă seama că blestemă. Cel ce spune adevărul nu blestemă nicicând. Adevărul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]