2,327 matches
-
a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia etapă cuprinde poezia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Floare albastră!" Geniul își află fericirea în "nori și-n ceruri nalte", în cunoașterea absolută și nu poate fi fericit în lumea terestră. Sunt așadar două posibilități de împlinire: în spațiul terestru prin iubire și în spațiul absolut, prin înălțimile astrale. Poetul folosește verbe la timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe la viitor și la modul conjunctiv, care semnifică dorința: "vom ședea", "să astup", verbe la imperativ, pentru adresarea directă ("nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
introduce într-o atmosferă fantastică, repetabilă oricând, în care se conturează portretul fetei de împărat, de o autentică unicitate terestră. Ea reprezintă Pământul, dar unele comparații "Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele", sugerează predispoziția ei spre înălțimi astrale și face posibilă legătura Cer-Pământ. La apariția Luceafărului, fata meditează, se simte atrasă de un flux inexplicabil care devine aspirație "și-astfel dorința-i gata". La rândul lui, Luceafărul confirmă reciprocitatea atracției dar, la nivel exterior ("Și cât de viu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu vizează "un ideal, gândit ca etern și pur, static în perfecțiunea lui astrală" (Elena Zaharia Filipaș). Suflete tari În timp ce protagonistul Gelu Ruscanu din Jocul ielelor era obsedat de dreptatea absolută, Andrei Pietraru din piesa Suflete tari aspiră iluzoriu spre iubirea absolută. De data aceasta, drama se consumă la nivelul propriei subiectivități și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după dânsul". Vitoria Lipan este o eroină tragică, fiind asemănată cu Antigona ce înfruntă pe Creon (Perpessicius). Ea este voluntară, face un act de justiție, este "un Hamlet feminin"; are demnitate, caracter, inteligență, posedă atributele eroului homeric. Există o civilizație astrală în universul romanesc, unde faptele umane se raportează la mersul stelelor, iar mișcarea sufletească urmează ritmul naturii. Având o mentalitate arhaică, face o călătorie în scopuri justițiare, intră adânc în peisajul cu drumuri șerpuitoare, în care întâlnim simbolul labirintului, într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene tereste ars influențează și chiar determină toate condițiile vieții umane și în același timp consecințe ale mișcării astrale, legînd astfel mediul direct de ambianța cosmică aceste schimtări periodice și sezoniere obligă spiritul primitiv să facă pasul evolutiv care duce de la explicația animistă la cea mitică. Evoluția aceasta culturală este însoțită pe plan social de transformarea triburilor de pastori
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
față de dorințele pămîntești și exaltarea imaginativă a acestora.) Evoluția care sfîrșește prin a ridica simbolizarea sezonieră la nivelul planului moral nu poate fi înțeleasă în toată necesitatea ei inevitabilă decît observînd că soarele centrul simbolizării (fiind fenomenul predominant al manifestărilor astrale și al consecințelor acestora), nu determină doar ciclul anotimpurilor prin care domnește asupra vegetației; în plus, soarele GUVERNEAZĂ CICLUL ZI-NOAPTE, CEEA CE ÎI CONFERĂ FUNCȚIA DE ILUMINARE ȘI SPECIFICITATEA DE A SIMBOLIZA SPIRITUL, FUNCȚIA ILUMI-NANTĂ A PSIHISMULUI UMAN. Fazele succesive ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obiectivă a legii naturii, a armoniei, a sensului imanent al vieții. Trăsătura distinctivă a acestei prime faze constă în faptul că spaima este insuficient de spiritualizată. Viața cosmică nu impresionează încă prin natura ei obiectivă. Atenția se îndreaptă spre evoluțiile astrale numai din cauza influenței lor asupra vieții pămîntești (anotimpurile anului) și a consecințelor acestora asupra vieții trupești a omului (ciclul sămînță-recoltă). Soarele este ridicat la rangul de divinitate grație binefacerii reale aduse de el: fecundarea pămîntului. În acest context, soarele este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea fată de necunoscut, care trebuie combătută de spiritul clarificator. Armonia mișcărilor astrelor inspiră teama metafizică față de ceea ce nu poate fi cunoscut de la bun început și incită totodată spiritul să caute legile care guvernează armonia manifestă. În această privință, armonia astrală stabilită cu regularitate devine simbolul armoniei psihice care trebuie instituită. Astrul zilei și cel al nopții devin simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii existenței, care implică dimensiunea ei pe verticală temă a religiozității autentice a miturilor -, se pierde pînă la a nu mai fi capabilă să se trezească nici prin contemplarea armoniei astrale și nici măcar prin culpabilitatea esențială a individului față de dizarmoriile propriei sale vieți. Culpabilitatea esențială și autentic individualizată (care, ca să fie autentică, trebuie să fie subconștient imanentă fiecărui individ) se manifestă pe planul religios al raportului cu divinitatea sau mai curînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
preștiința mitică și evoluția ei: pe de o parte mișcarea aștrilor și a soarelui, am putea spune "teoria" mitică a soarelui și a luminii, iar pe de altă parte simbolizarea esenței (soarele interior) și spiritul uman (lumina interioară) cu ajutorul soarelui astral și a luminii lui. Or, în ceea ce privește primul fapt, în întreaga istorie de pînă acum a științei, soarele și lumina și-au păstrat această importanță primordială. Nu numai știința sub prima ei formă: astronomia) s-a născut din viața mitică de îndată ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fondează. Însăși concepția tradițională a științei, gîndirea carteziană, este repusă în cauză, ca fiind fondată pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Francis Bacon (cancelar al Angliei), Pico de la Mirandola, Rabelais sau Marsilio Ficino, amestecul moștenirii platonice redescoperite cu elemente de astronomie, astrologie, cu alte forme de alchimie a spiritului, transformă profund civilizația europeană și legitimează această expresie celebră de Renaștere. Ciclurile astrale, căutarea cvadraturii cercului, întoarcerea vîrstei de aur, resurecția Atlantidei și descoperirea unei noi insule, a Utopiei, sunt coordonatele esențiale ale reflecției umane vreme de aproape două secole. Machiavelli, preluînd tezele maestrului său Polybiu, reproduce modelul lui Platon și prefigurează transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus, simbol al apei adânci în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor doi tovarăși neașteptați: poetul și șarpele sau, conform interpretării noastre, autorul și visul său fixat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
român? Nu cumva suntem legitimați să credem că, în modul cel mai obscur cu putință, neamul acesta al nostru, atât de maculat de istorie, vede în Eminescu pe cineva care îl răscumpără de păcate; că acest tânăr mitic cu chip astral, că tânărul acesta etern și genial, atât de intransigent și de pur, neînstare de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru prima dată când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adevăratul învingător. Sfidat cum n-a fost niciodată, Mehmet, deși îi recunoaște adversarului vocația ereditară de Paleolog, poruncește călăilor să-i deschidă venele de la genunchi. Jean Ange, muribund, se roagă lui Dumnezeu să-i îngăduie întoarcerea în chip de corp astral pe ruinele zidurilor, pentru a culege floarea întunecată ce va răsări din trupul iubitei sale Anna Notaras. Romanul amanților din Bizanț este perfect acreditat de fundalul istoric, de detaliile vieții de zi cu zi în veacul al XV-lea, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de povestit și În această poemă. Ce face Cătălina dacă nu să Însuflețească o materie amorfă, o fierăraie astrală, o caroserie din foc și gheața, care la chemarea ei Începe să vibreze, să se Însuflețească ba să Înceapă a-și pune Întrebări existențiale, să nu-i mai placă cosmosul și să tînjească la mundanul atît de păgubitor al muritorilor
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o preafrumoasă fată de Împărat”. Deci nu una oarecare, ci o „persona” investită cu semnele puterii, cu semnele imperiale ale strălucirii. Ea este singura și este Îndrăgostită de un astru. Avem de a face cu două entități una umană, cealaltă astrală. Una este blocată În pură determinare (Cătălină), cealaltă (Luceafărul) este apeirontică, fără hotare, fără margini. Eul imperial suferă. Dar este o suferință delicată, fără mari gesturi corosive asupra sistemului endocrin, dar este o suferință constantă, repetitivă și mai ales nocturnă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Aducînd-o pe tărîmul reveriei, al zborului al decorporabilității operatorul insertează o falie, o ruptură În Însuși nivelul ascensionalului, o captare, o vrăjire a pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
transformator energetic relațional. Trei operatori care sunt În același timp figuri, tropi dar și Înlesnitori magici. Încă din strofa a treia apare „fereastra” care desparte două lumi, dar care este totodată și un tunel care unește cele două lumi, cea astrală și cea pămînteană. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. “ea pasul și-1 Îndreaptă / lîngă fereastra unde-n colț / Luceafărul așteaptă” Fereastra este un loc minim de Întâlnire, este prima poartă care face legătura Între cele două lumi. Este un element
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
principalul accident necesar generării unui lucru prin modelul imaginii mentale este dorința omului ... manipularea magică are loc prin sunet, rugăciuni, descîntece, prin gesturi ... folosirea sunetelor (phonai) a materiilor (hylai) și figurilor (schemata) pentru influențarea noeticului sensibil.”. Eroul părăsește lumea sa astrală ... imperiul său, casa sa, locul și matricea referențială, atunci cînd se află pe celălalt tărîm el nu mai are referențialitate, este suspendat, numai dorința și mistica sa Îl țin concentrat, de ceva de imaginea iubitei, ea fiind singura care Îi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
el reprezintă În constelația intimității imaginea spațiului fericit, centrul paradiziac. Pajul Îi oferă fetei de Împărat un spațiu intim, acel dolce farniente intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed În care să poată procreea. Este spațiul belșugului În opoziție cu cel astral, amorf, fără finalitate ... sterpului i se opune la nivelul simbolismului imaginar umedul ... centrul care este reprezentat de ungher se opune vastității stelare, cosmosului. Pajul Îi propune fetei o „noțiune de centru” care integrează rapid elementul masculin cu cel feminin. Centrul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia Leului peste măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume" (Nicolae Manolescu). Uvertura Călătoriei de seară este asigurată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și al revistei "Contact International" (din 1990). Debutează publicistic în "Convorbiri literare" (1971) și editorial cu volumul de poezii Sideralia (1979). Publică poezii, eseuri, proză scurtă în numeroase reviste din România. Cărți de poezie: Sideralia, Editura Litera, București, 1979; Farmacii astrale, Editura Junimea, Iași, 1981; Astrul cojilor de ou, Editura Casa de Cultură Vaslui, 1982; Falii 1, Editura 1983; Tihna scoicilor, Editura Junimea, Iași, 1984; Falii 2, Editura 1985; Cabinetul doctorului Apollon, Editura Cartea Românească, București, 1986; Căruța cu nebuni, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2008; Ros lucis. Opera poetică. Prefață de Ioan Holban, postfață de Daniel Corbu, anthologie de poeme și selecție de texte critice de Liviu Pendefunda, Princeps Edit, Iași, 2009; Poema monadelor și a trupului (Falii 8), Editura Timpul, Iași, 2010; Farmacii astrale 2 Chintesențe dintr'un aludel. Robia timpului, Editura Princeps Edit, Iași, 2010; Poema sufletelor și a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011; Crucea întrandafirată, Editura Sfera, 2011; Poema spiritului sau decalogul, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]