1,838 matches
-
din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul neerlandez Jan Oort
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul neerlandez Jan Oort pentru a explica această contradicție aparentă: cometele sunt distruse după mai multe treceri prin Sistemul Solar interior. Astfel, dacă toate ar fi existat după mai multe miliarde de ani (adică după începutul Sistemului Solar), niciuna n-ar
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Acesta, situat la limitele sferei de influență gravitaționale a Soarelui, ar fi supus unor perturbații de origine stelară, susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi de zece ori mai mare decât acesta. Principalul model al „norului intern” a fost propus în 1981 de astronomul J.G Hills, de la Laboratorul din Los Alamos, care i-a dat numele său. A pus în evidență acest nor când a calculat că trecerea unei stele în proximitatea Sistemului nostru Solar a fi putut provoca extincții ale unor specii
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi au acreditat cercetările lui Hills și le-au studiat. Este cazul lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași structură în plus a Norului lui Oort în 1982, apoi Mark E. Bailey în 1983. În 1986, Bailey a stabilit
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în mod constant perturbate de mediul lor înconjurător. O parte neneglijabilă părăsește Sistemul Solar
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în mod constant perturbate de mediul lor înconjurător. O parte neneglijabilă părăsește Sistemul Solar sau se deplasează în sistemul intern. Acest nor ar fi trebuit, prin urmare, să se
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
a face parte din Norul lui Oort. Unele comete celebre ating distanțe atât de îndepărtate încât ele pot fi candidate serioase la titlul de corpuri din Norul lui Hills. Cometa Lovejoy, descoperită în emisfera sudică, la 15 martie 2007, de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
serioase la titlul de corpuri din Norul lui Hills. Cometa Lovejoy, descoperită în emisfera sudică, la 15 martie 2007, de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la ua. Cometa McNaught, descoperită la 7 august 2006 în Australia, de către Robert
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la ua. Cometa McNaught, descoperită la 7 august 2006 în Australia, de către Robert H. McNaught, care devine una dintre cometele cele mai strălucitoare ale acestor ultime decenii, posedă o orbită mergând până la
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
2006 în Australia, de către Robert H. McNaught, care devine una dintre cometele cele mai strălucitoare ale acestor ultime decenii, posedă o orbită mergând până la ua. În sfârșit, una dintre aceste comete celebre cea mai îndepărtată este cometa West, descoperită de astronomul danez Richard M. West, la Observatorul La Silla din Chile, la data de 10 august 1975, care merge până la ua. Obiectul Sedna a fost descoperit de către Michael E. Brown, Chadwick Trujillo și David L. Rabinowitz la 14 noiembrie 2003. Totuși
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
(10 septembrie 1857 - 12 August 1900) a fost un astronom american. Keeler a lucrat la Observatorul Lick începând din 1888, dar a plecat după ce a fost numit director al Observatorului Allegheny al Universității din Pittsburgh în 1891. El s-a întors la Observatorul Lick ca director al acestuia în 1898
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
au fost făcute cu un spectrograf atașat la telescopul cu refracție Fitz-Clark de 13-inch de la Observatorul Allegheny. Observațiile sale cu telescopul Crossley de la Observatorul Lick au ajutat să se stabilească importanța telescoapelor de reflexie optice mari, și au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick. Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
FRS () a fost un astronom amator englez. El este cel mai bine cunoscut pentru observațiile sale asupra stelei variabile Algol (Beta Persei) în 1782. , numit după străbunicul său Sir John Goodricke, 1617-1670 (a vedea de ), s-a născut în Groningen în Olanda, dar a trăit
John Goodricke () [Corola-website/Science/337283_a_338612]
-
numită "Algol" pe terenul acesteia. Asteroidul este numit pentru John Goodricke. Universitatea din York are un Colegiu Goodricke numit după John Goodricke. În 2012, o organizație non-profit numită după John Goodricke a fost înființată în Armenia de către un grup de astronomi amatori.
John Goodricke () [Corola-website/Science/337283_a_338612]
-
Vesto Melvin Slipher () a fost un astronom american care a efectuat primele măsurători ale vitezelor radiale pentru galaxii, oferind baza empirică pentru expansiunea universului. Slipher a fost născut în , și a finalizat doctoratul său la , în 1909. El și-a petrecut întreaga carieră la din Flagstaff, Arizona
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
petrecut întreaga carieră la din Flagstaff, Arizona, unde a fost promovat director adjunct în 1915, director de activități din 1916, și în cele din urmă director din 1926 până la pensionarea sa, în 1952. Fratele lui a fost, de asemenea, un astronom și director la Observatorul Lowell. Slipher a folosit spectroscopia pentru a investiga perioadele de rotație a planetelor și compoziția atmosferelor planetare. În 1912, el a fost primul care a observat deplasarea de linii spectrale a galaxiilor, făcându-l descoperitorul deplasării
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
este un asteroid troian al lui Jupiter. A fost descoperit la 17 octombrie 1930 de către astronomul Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
Eliptica din Săgetătorul, care deținea mai înainte acest record. Ea conține circa un miliard de stele, adică echivalentul a 1 % din Calea Lactee, sub o formă mai degrabă eliptica, dar neregulata. A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă de astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
unor istorici, scopul real al reformei calendaristice a fost acela de a stabili Nowruz la echinocțiul vernal. Astfel, vizirul și figura politică strălucitoare Nezam-ol-Molk l-a convins pe șahul Malek să reformeze calendarul iranian. El a numit un grup de astronomi condus de Omar Khayyam, care a organizat un observator astronomic în capitala Isfahan. În urma observațiilor și a calculelor precise, grupul de astronomi a plasat începutul calendarului iranian cu șase luni înainte de Hijra. Mai mult decât atât, acesta au împărțit anul
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
strălucitoare Nezam-ol-Molk l-a convins pe șahul Malek să reformeze calendarul iranian. El a numit un grup de astronomi condus de Omar Khayyam, care a organizat un observator astronomic în capitala Isfahan. În urma observațiilor și a calculelor precise, grupul de astronomi a plasat începutul calendarului iranian cu șase luni înainte de Hijra. Mai mult decât atât, acesta au împărțit anul în 12 luni egale, a câte 30 de zile fiecare, iar apoi au introdus celelalte 5 sau 6 zile rămase între 30
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
Fizician, matematician, astronom și filosof italian, Galileo a jucat un rol esențial în istorie, numele lui fiind asociat cu ‘’Revolutia Științifică’’. Gânditorul italian este cel care stabileste pentru întâia oară legea gravitației universale. Însă un eveniment ce va schimba întreaga ‘’imagine astronomică” se
Galileo Galilei. Controverse, descoperiri și moștenirea lăsată by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/104658_a_105950]
-
trei fenomene de Super-Lună. Un astfel de eveniment a avut loc în luna octombrie, super-Luna din noaptea de 14 noiembrie este a doua, iar a treia super-Lună va avea loc la 14 decembrie. Fenomenul de super-Lună îi poate frustra pe astronomii amatori și nu numai care doresc să observe alte obiecte cosmice mai îndepărtate, care din cauza creșterii strălucirii Selenei devin mai greu sau chiar imposibil de văzut. "Super-Luna din 14 decembrie va fi remarcabilă dintr-un motiv diferit," anunța NASA. Va
SUPER LUNA 2016. Cinci lucruri inedite despre fenomenul spectaculos () [Corola-website/Journalistic/104780_a_106072]
-
în termeni științifici cum are loc refracția luminii în fibrele de nailon, exact ca-n tubul catolic al televizoarelor în culori. A urmat un val de reclamații furioase din partea telespectatorilor dezamăgiți că metoda n-a funcționat. În 1976 un reputat astronom britanic a explicat la Radio BBC 2 că din cauza unei alinieri istorice între planetele Pluto, Jupiter și Terra, gravitația pe pamant urmează să fie redusă în mod semnificativ. Astronomul le-a cerut ascultătorilor că fix la 9:47 să sară
FARSE DE 1 APRILIE. Cele mai tari PĂCĂLELI by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/104947_a_106239]