10,368 matches
-
pa-re zugrăvit direct pe bolta cerească. Am admirat impunăoarea bazilică din Saillac. Fusesem la Rocamadour, situat pe lo- cul al doi-lea în clasamentul siturilor franceze. Ba și la spectaculosul Castel al Mierlelor fusesem. Acum, iată-mă la Curemonte, localitate atestată documentar în anul 860, în Cartulaire de St. Rodolphe de Turenne. Trei eve- nimente mai importante din istoria Franței au marcat existența aces- tui sat. Evident, și evoluția. Raymond de Curemonte a participat la prima Cruciadă (1096), alături de suzeranul său
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ai Acțiunii franceze 285, al căror regalism depășit provoacă o heterodoxie religioasă ce va determina excomunicarea sa în 1928. Avansarea naționalismului de Stat într-o Franță republicană de voie sau de nevoie se va produce așadar în ciuda rezistenței maurrasiene, fapt atestat și de atracția pe care o exercită după 1870 profesia de ofițer asupra mediilor pînă atunci refractare acesteia. În sfîrșit, în același timp în care prestigiul meseriei militare intră în declin după înfrîngerea din 1871, absolvenții de la Saint-Cyr ai colegiilor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Genghis-Han, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980, pp. 87-135 - nota trad.]. La început.,. Comportamente magico-religioase ale paleantropilor La fel, miturile, legendele și riturile în legătură cu urcarea la cer sau "zborul magic" (aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim) sunt universal atestate, în toate continentele, din Australia și America de Sud până în zonele arctice 43. Or, aceste mituri sunt solidare cu experiențele onirice și extatice, specifice șamanismului, și arhaismul lor este indubitabil. Tot atât de răspândite sunt miturile și simbolurile curcubeului și ale replicii sale terestre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
amintit că eschimoșii își conservă proviziile de carne în apa înghețată a lacurilor și a râurilor 1. Totuși, după cum recunoaște însuși H. Pohlhausen, această explicație empirică nu exclude intenționalitatea religioasă a anumitor depozite, într-adevăr sacrificiul prin scufundare este larg atestat, și în epoci diferite, din Europa Septentrională până în India 2. Lacul de la Stellmoor era probabil considerat "loc sacru" de către vânătorii din mezolitic. Rust a cules din zăcământ numeroase obiecte: săgeți din lemn, unelte din os, topoare cioplite din coarne de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultură, nu vedem de ce primii oameni neolitici din Orientul Apropiat ar fi făcut excepție, cu atât mai mult cu cât în această regiune simbolismul cosmologic al arhitecturii va cunoaște cea mai bogată dezvoltare, împărțirea locuinței între cele două sexe (obicei atestat deja în paleolitic, § 6) avea, probabil, o semnificație cosmologică. Diviziunile de care fac dovadă satele cultivatorilor corespund în general unei dihotomii în același timp clasificatoare și rituală: Cer și Pământ, masculin și feminin etc., și aparțin totodată la două grupe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul. Tema, atestată și în alte tradiții, este susceptibilă să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare, împărtășește substanța acesteia, dar, după "demonizarea" lui Tiamat, se mai poate oare vorbi de substanță divină? Cosmosul participă deci la o dublă natură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regele personifică zeul în bătălia împotriva lui Tiamat și în hieros gamos cu o hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sale. Pe de altă parte, moartea implica direct pe unul dintre cei mai populari zei egipteni: Osiris. 28. Ascensiunea Faraonului la Cer în măsura în care se pot reconstrui, cele mai vechi credințe privitoare la existența post-mortem se aseamănă cu două tradiții amplu atestate în lume: lăcașul morților era fie subteran, fie celest, mai exact stelar. După moarte, sufletele se uneau cu stelele și le împărtășeau eternitatea. Cerul era imaginat ca o Zeiță-Mamă, iar moartea echivalată cu o nouă naștere, altfel zis, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu epoca textelor Brahmana; cf. cap. [X. 64 Cf. J. Yoyote, "Le Jugement des morts dans l'Egypte ancienne", p. 45. Să precizăm că judecata morților și noțiunea unei justiții celeste "intervenind după moartea fiecăruia, om sau rege", sunt clar atestate începând cu Dinastia a IX-a; J. Yoyote, ibid., p. 64. 65 Dar, progresiv, rolul formulelor magice devine suprem mai ales în mediile populare. 66 Alte culegeri funerare - Cartea despre ceea ce este în lumea de dincolo, Cartea Porților etc. - Descriu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Marea Zeiță, un proto-Siva în poziție "yogică". Valoarea rituală a arborilor, a șerpilor, a lingam-use mai pot menționa acel "Grand Bath" de la Mohenjo-Daro care reamintește "piscinele" templelor hinduse din zilele noastre, arborele pipai t folosirea turbanului (necunoscut în textele vedice, atestat numai după epoca Brahmanelor), podoabe de nas, pieptenul din fildeș etc.36 Procesul istoric care a asigurat transmisia unei părți a moștenirii harappiene și absorbirea ei în hinduism este insuficient cunoscut. Cercetătorii discută încă pricinile decadenței și ruinei finale a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în mâinile femeilor-preotese sau ale zeițelor - ori pusă pe creștetele lor. Ținând seama de tăișul ei dublu, Evans o considera o emblemă simbolizând unirea principiilor complementare, masculin și feminin. Coloanele și stâlpii împărtășesc probabil simbolismul cosmologic al lui axis mundi, atestat încă din preistorie (cf. §12). Micile coloane având păsări în vârf sunt susceptibile de interpretări diverse, pentru că pasărea poate sa reprezinte tot atât de bine sufletul, cât și epifania unei zeițe. In orice caz, coloanele și stâlpii înlocuiesc zeița, "căci coloanele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeul furtunii și zeul-Soare mi-au încredințat țara și casa. Zeii mi-au dat mie, Regelui, ani mulți. Acești ani nu au limită"3. Regele este "iubit" de un mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar se știe că suveranul era uns
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau lupte pentru suveranitatea lumii (cf. Tiamat, Leviathan, Typhon etc.). EI reprezintă de pe acum anumite trăsături care-i caracterizează pe dragonii poveștilor folclorice: lui Illuyanka îi lipsește inteligența și este lacom 1]. Zeul furtunii, învins într-o primă luptă, temă atestată și în alte părți, sfârșește prin a triumfa nu grație eroismului său, ci ajutorului unei ființe omenești (Hupașiya sau fiul pe care 1-a avut cu o muritoare). Este adevărat că, în cele două versiuni, acest personaj uman este în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
intermitență, dar mai ales păstori. Acest sfârșit al unei civilizații constituie totuși începutul unei noi ere. Invadarea Siriei și a Palestinei de către amoriți (MAR. TU în sumeriană, Amurru în akkadiană) nu e decât un episod al unei mișcări mai vaste, atestate cam în aceeași epocă, în Mesopotamia și în Egipt. Sunt atacuri în lanț efectuate de către nomazi impetuoși și "sălbatici"21, rostogolindu-se, val după val, din deșertul sirian, fascinați și exasperați în același timp de opulența orașelor și a ogoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
termen specific, în indo-euro-peana comună, desemnând "sacrul". Pe de altă parte, în iraniană, în latină și în greacă dispunem de doi termeni: av. spenta/yaozdăta (cf., de asemenea, got. Hails/weih); lat. sacer/sanctus; gr. hieroslhâgios. "Studiul fiecăruia din cuplurile atestate. ne face să presupunem, în preistorie, o noțiune cu față dublă: pozitivă, "ceea ce este încărcat cu prezență divină" și negativă "ceea ce este interzis atingerii oamenilor"."7 De asemenea, după Benveniste, nu exista un termen comun pentru a desemna "sacrificiul". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
2S Vezi referințele grupate de A. Coomaraswamy, "Angel and Titan", p. 391, nota. 29 Mahăbhărata, 21,6 și 25,4. În alte pasaje din Mahăbhărata regele Varuna este socotit printre cei mai importanți naga, și c citat alături de șerpii mitici atestați deja în sursele vedice; cf. G. Johnsen, "Varuna and Dhrtarășțra", p. 260 sq. atenția. Acest aspect constituie într-adevăr una dintre caracteristicile gândirii religioase indiene, cu multă vreme înainte de a deveni obiect al filosofici sistematice. Ambivalența și unirea contrariilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victorios, generos etc. El este proclamat prietenul și ocrotitorul altor zei; în primul rând el este prietenul lui Indra. El este numit Regele Soma, fără îndoială datorită importanței sale rituale. Identificarea sa cu luna, necunoscută în Avesta, nu este limpede atestată decât în epoca postvedică. Numeroase detalii legate de tescuirea plantei sunt descrise atât în termeni cosmici cât și biologici: zgomotul surd produs de piatra inferioară a râșniței este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavad-Gltă, deci cam prin secolul al IV-lea î. Hr.), Vișnu este exaltat ca un zeu suprem de structură monoteistă. Vom insista mai departe asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fi aparent incompatibile: "absolut" și "relativ", "Spiritual" și "material", "personal" "impersonal" etc. În Brihadăranyaka Up. (II, 3,3), Brahman este perceput sub două form corporală (și muritoare) și nemuritoare. Upanișadele medii 41 dezvoltă în mod mai sistemat această tendință - atestată deja în Rig Veda - de a reduce totalitatea cosmică și constiin la un unic principiu. Kaâha Up. (în special III, 11 sq.) prezintă o ontologie cosmologică desti de originală: Spiritul universal (purusd) stă deasupra; dedesubt e "nonmanifestatul" (avyakta care pare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descoperă că nu numai senzațiile și percepțiile, dar și activitatea psiho-mentală face parte din categoria fenomenelor "naturale". (Această descoperire, schițată în Maitri Upanisad, va fi elaborată mai ales de "filosofiile" Sămkhya și Yoga.) Pe de alta parte, se precizează tendința (atestată deja în Rig Veda, X, 90, 3) de a se vedea în Spirit și Natură (prakrti) două modalități ale Ființei Primordiale, Unul/Tot42. Prin urmare, Cosmosul și Viața reprezintă activitatea conjugată a acestor două modalități ale Ființei Primordiale. Esențialmente, eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înțelege sensul și necesitatea experienței finale, epopteia. Oricum, mărturiile privind aceste hiera ascunse în recipiente indică nu mânuirea, ci arătarea lor solemnă. E deci probabil, așa după cum susțin G. H. Pringsheim, Nilsson și Mylonas, că synthema se referă la ceremonii atestate mult mai târziu, în epoca elenistică, în onoarea zeiței Demeter (cf. G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 300 sq., și n. 39). S-a presupus că mystii participau la o masă sacramentală, ceea ce e plauzibil, în acest caz, masa avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sângeroase, nu este sigur că le-ar fi respins pe 47 Dawn and Twilight, p. 81. 48 E vorba, în acest caz, de un motiv cosmogonic "dualist", destul de cunoscut în folclorul Europei Orientale, al Asiei Centrale și al Siberiei, dar atestat, de asemenea, în zurvanism; cf. M. Eliade, "Le Diable et le Bon Dieu" (De Zalmoxis î Gengis-Khan, pp. 84 sq.) [trad. Românească, pp. 87 sq. - Nota trad. J. 49 Cf. G. Gnoli, "Note su Yasht VIII", pp. 95 sq. 50
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o cetate și ajunge înaintea lui Brahman care-1 întreabă: "Cine ești?"61 Nici o aluzie la Podul Cinvat în Hădoxt Nask. Totuși Zarathustra vorbește pe larg despre aceasta (§ 103). E vorba de o concepție indo-iraniană, cunoscută de alte popoare indo-euro-pene, și atestată și în alte părți în istoria religiilor. Descrierea clasică 62 relatează cum sosește dăenă împreună cu câinii ei și însoțește sufletul celui bun până la Podul Cinvat, peste Hara 55 H. S. Nyberg, Die Religionen d. alten Irans, p. 310; G. Widengren
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totodată, la evoluția generală a cunoașterii. Originalitatea istorică a "modernilor", care i-a opus de fiecare dată "anticilor", este considerată drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei eroine particulare, cum ar fi Ioana d'Arc, Sfântă Geneviève sau Jeanne Hachette, care, toate, incarnează o idee patriotică de luptă și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră cu trandafiri. Importantă și bogăția simbolisticii feminine în reprezentările Patriei este deosebit de dezvoltată în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]