8,268 matches
-
boreală sau luminile nordice, în S - aurora australă sau luminile sudice) Activitatea solară În timpul erupției solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X, de unde radio și, în cazul erupțiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului și intră în atmosferă
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
milioane de ani; * ipoteza radioactivității - un gram de radiu produce 0,16 jouli/secundă și acest debit se succede la 2.500 de ani, până când radiul se transformă în plumb. Nu este posibil ca radioactivitatea să intervină în Soare, căci atomii radioactivi se consumă repede și-n plus o stea radioactivă ar fi în stare de dezechilibru; * ipoteza reacțiilor nucleare sau reacțiilor de transmutație - aceste reacții se produc în interiorul soarelui și eliberează acea energie imensă. Să luăm spre exemplu transmutația hidrogenului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
repede și-n plus o stea radioactivă ar fi în stare de dezechilibru; * ipoteza reacțiilor nucleare sau reacțiilor de transmutație - aceste reacții se produc în interiorul soarelui și eliberează acea energie imensă. Să luăm spre exemplu transmutația hidrogenului în heliu - 4 atomi de hidrogen intervin în formarea unui atom de heliu; masa atomică a unui atom de hidrogen este 1,008 și masa atomului de heliu nu este 4 x 1,008 = 4,032 ci doar 4,004, existând o pierdere de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ar fi în stare de dezechilibru; * ipoteza reacțiilor nucleare sau reacțiilor de transmutație - aceste reacții se produc în interiorul soarelui și eliberează acea energie imensă. Să luăm spre exemplu transmutația hidrogenului în heliu - 4 atomi de hidrogen intervin în formarea unui atom de heliu; masa atomică a unui atom de hidrogen este 1,008 și masa atomului de heliu nu este 4 x 1,008 = 4,032 ci doar 4,004, existând o pierdere de masă de 0,028, adică 0,7
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
reacțiilor nucleare sau reacțiilor de transmutație - aceste reacții se produc în interiorul soarelui și eliberează acea energie imensă. Să luăm spre exemplu transmutația hidrogenului în heliu - 4 atomi de hidrogen intervin în formarea unui atom de heliu; masa atomică a unui atom de hidrogen este 1,008 și masa atomului de heliu nu este 4 x 1,008 = 4,032 ci doar 4,004, existând o pierdere de masă de 0,028, adică 0,7%. Energia corespunzătoare acestei mase este eliberată prin
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
se produc în interiorul soarelui și eliberează acea energie imensă. Să luăm spre exemplu transmutația hidrogenului în heliu - 4 atomi de hidrogen intervin în formarea unui atom de heliu; masa atomică a unui atom de hidrogen este 1,008 și masa atomului de heliu nu este 4 x 1,008 = 4,032 ci doar 4,004, existând o pierdere de masă de 0,028, adică 0,7%. Energia corespunzătoare acestei mase este eliberată prin reacții de transmutație și este de cel puțin
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
din materiale semiconductoare, de obicei siliciu. Unele sunt realizate din galiu, arseniu, care sunt tot semiconductoare, transformând direct energia solară în energie electrică prin generare de electroni liberi. În cristatele respective (energia luminoasa incidentă ,,smulge" electroni din învelișurile electronice ale atomilor). Astfel de celule au randamentul mai scăzut, dar sunt funcționale la temperaturi mult mai ridicate, motiv pentru care se folosesc la alimentarea cu energie a sateliților, mai expuși radiației solare. Cei mai mulți sateliți artificiali funcționează cu ajutorul panourilor solare, asemenea calculatoarelor și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
lichid Oamenii cred adesea că solidele sunt mai dense și mai grele decât lichidele, dar apa e diferită. Dacă îngheață, apa se extinde și devine mai puțin densă, motiv pentru care gheața plutește. Molecula de apă e alcătuită din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen, formula ei chimică fiind H2O. Când îngheață, moleculele apei pierd energie și formează o structură hexagonală ordonată de cristal. Cu toții ne-am obișnuit să credem ca lichidele nu au nici o formă proprie. Forma naturală
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este viața” sau care sunt proprietățile viului, ci vom încerca să aflăm și să explicăm, atat cât este posibil, fenomenele care dau esența vieții. CAPITOLUL I MOLECULARĂ I.1. STRUCTURA ATOMICĂ ȘI MOLECULARĂ A MATERIEI Sistemele vii sunt alcătuite din atomi, ioni, micromolecule și macromolecule care au proprietăți ce pot fi descrise cu ajutorul legilor din fizică și chimie Biosistemele, alcătuite din aceste elemente, care nu sunt vii, posedă proprietăți care sunt total diferite de cele ale componentelor sale cum sunt :metabolismul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
organismele vii, este necesară cunoașterea și caracterizarea componenților atomici și moleculari. De asemenea pentru înțelegerea formării structurilor biologice din componentele lor atomice și moleculare este necesară cunoașterea diferitelor tipuri de interacțiuni ce duc la fenomene specific biologice. I.1.1. Atomi. Molecule. Particule elementare Teoria atomistă a structurii materiei a fost sugerată încă de Democrit (460 î.H) care a presupus că materia este formată din corpusculi denumiți atomi, particule indivizibile. El consideră că atomii sunt într-o continuă mișcare care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
tipuri de interacțiuni ce duc la fenomene specific biologice. I.1.1. Atomi. Molecule. Particule elementare Teoria atomistă a structurii materiei a fost sugerată încă de Democrit (460 î.H) care a presupus că materia este formată din corpusculi denumiți atomi, particule indivizibile. El consideră că atomii sunt într-o continuă mișcare care se desfășoară conform unor legi care le asigură integrarea în sisteme din ce în ce mai complexe. O serie de studii și date experimentale din domeniul fizicii și chimiei începând din secolul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fenomene specific biologice. I.1.1. Atomi. Molecule. Particule elementare Teoria atomistă a structurii materiei a fost sugerată încă de Democrit (460 î.H) care a presupus că materia este formată din corpusculi denumiți atomi, particule indivizibile. El consideră că atomii sunt într-o continuă mișcare care se desfășoară conform unor legi care le asigură integrarea în sisteme din ce în ce mai complexe. O serie de studii și date experimentale din domeniul fizicii și chimiei începând din secolul al XIX-lea, cum sunt studiul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
experimentale din domeniul fizicii și chimiei începând din secolul al XIX-lea, cum sunt studiul electrolizei, descărcările în gaze rarefiate, descoperirea radioactivității, spectrele atomice (optice și de raze X), efectul fotoelectric, experiența lui Rutherford în secolul XX, au arătat că atomii reprezintă sisteme complexe. Ca urmare, concepția indivizibilității atomului, a trebuit să fie abandonată. S-a ajuns la concluzia că atomul nu este unitar și indivizibil, ci este un sistem scindabil în corpusculi încărcați cu electricitate negativă și pozitivă. S-a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
secolul al XIX-lea, cum sunt studiul electrolizei, descărcările în gaze rarefiate, descoperirea radioactivității, spectrele atomice (optice și de raze X), efectul fotoelectric, experiența lui Rutherford în secolul XX, au arătat că atomii reprezintă sisteme complexe. Ca urmare, concepția indivizibilității atomului, a trebuit să fie abandonată. S-a ajuns la concluzia că atomul nu este unitar și indivizibil, ci este un sistem scindabil în corpusculi încărcați cu electricitate negativă și pozitivă. S-a pus în evidență astfel că atomul este format
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
descoperirea radioactivității, spectrele atomice (optice și de raze X), efectul fotoelectric, experiența lui Rutherford în secolul XX, au arătat că atomii reprezintă sisteme complexe. Ca urmare, concepția indivizibilității atomului, a trebuit să fie abandonată. S-a ajuns la concluzia că atomul nu este unitar și indivizibil, ci este un sistem scindabil în corpusculi încărcați cu electricitate negativă și pozitivă. S-a pus în evidență astfel că atomul este format din nucleu și electroni. Dacă electronul se mai consideră încă o particulă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concepția indivizibilității atomului, a trebuit să fie abandonată. S-a ajuns la concluzia că atomul nu este unitar și indivizibil, ci este un sistem scindabil în corpusculi încărcați cu electricitate negativă și pozitivă. S-a pus în evidență astfel că atomul este format din nucleu și electroni. Dacă electronul se mai consideră încă o particulă elementară, indivizibilă, nucleul s-a dovedit că are o structură foarte complexă. Acesta, la rândul său, este format din alte particule indivizibile, elementare, cu proprități specifice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din alte particule indivizibile, elementare, cu proprități specifice. Tehnica energiilor înalte a arătat că domeniul particulelor elementare se lărgește din ce în ce mai mult, astfel că astăzi se cunosc mai multe particule elementare decat elementele chimice cuprinse în sistemul periodic al lui Mendeleev. Atomii, în urma unor interacțiuni, se unesc în structuri moleculare cu proprietăți bine definite, structuri care stau la baza formării sistemelor vii. In natură, pornind de la Universul cosmic până la microuniversul particulelor elementare, se disting 7 nivele de organizare a materiei, cărora le
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
definite, structuri care stau la baza formării sistemelor vii. In natură, pornind de la Universul cosmic până la microuniversul particulelor elementare, se disting 7 nivele de organizare a materiei, cărora le corespund si interacțiuni (forțe) specifice. I.1.2. Noțiuni de structura atomului Prima încercare de a explica structura atomului îi aparține lui J.J.Thomson In anul 1903 J.J.Thomson formulează primul model atomic care presupunea că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sistemelor vii. In natură, pornind de la Universul cosmic până la microuniversul particulelor elementare, se disting 7 nivele de organizare a materiei, cărora le corespund si interacțiuni (forțe) specifice. I.1.2. Noțiuni de structura atomului Prima încercare de a explica structura atomului îi aparține lui J.J.Thomson In anul 1903 J.J.Thomson formulează primul model atomic care presupunea că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Prima încercare de a explica structura atomului îi aparține lui J.J.Thomson In anul 1903 J.J.Thomson formulează primul model atomic care presupunea că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
In anul 1903 J.J.Thomson formulează primul model atomic care presupunea că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc electronii întocmai
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc electronii întocmai cum planetele se rotesc în jurul Soarelui. Dimensiunile nucleului sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc electronii întocmai cum planetele se rotesc în jurul Soarelui. Dimensiunile nucleului sunt foarte mici în comparație cu cele ale atomului. Acest model nu a putut explica o serie de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc electronii întocmai cum planetele se rotesc în jurul Soarelui. Dimensiunile nucleului sunt foarte mici în comparație cu cele ale atomului. Acest model nu a putut explica o serie de proprietăți cum ar fi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]