5,138 matches
-
evenimentelor de pe scena politică, dar și a afinităților politice ale locutorului, spațiu de reconstrucție a referențialului politic, prin prisma intereselor politice ale emitentului, suport al ideologiei, al valorilor și credințelor, instrument de manipulare, prin inculcarea de atitudini și valori noi auditoriului. Caracteristicile limbajului politic Limbajul politic nu reprezintă un ornament, o suprastructură, ci este constitutiv acțiunii politice, în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupările se definesc, capătă consistență și vizibilitate prin intermediul manifestărilor discursive. Numeroase acte politice sunt prin natura lor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Miza persuasivă și conținutul ideologic motivează apelul la strategii eufemistice și tendința de clișeizare 42. Funcțiile limbajului politic Lucrările de specialitate recunosc întâietatea funcției conative în cadrul comunicării politice, având în vedere că limbajul politic vizează în primul rând influențarea comportamentului auditoriului, modificarea opiniilor și atitudinilor acestuia, în sensul susținerii politice. Politica are nevoie de discurs pentru a-și face cunoscută ideologia, dar mai ales pentru a-și manifesta forța persuasivă. În această optică, limbajul politic devine suport de manifestare a ideologiei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
principal, din scopul urmărit: legitimarea puterii, justificarea accesului/menținerii la putere a locutorului. În literatura de specialitate, orice limbaj politic este considerat prin definiție ideologic și propagandistic, având ca finalitate susținerea unor interese individuale sau de grup, prin câștigarea adeziunii auditoriului. În opinia lui Olivier Reboul 65, miza principală a limbajului politic devine reconstrucția realității, prin prisma valorilor și credințelor împărtășite de emitentul politic sau de gruparea politică pe care o reprezintă și în concordanță cu scopul urmărit în comunicare. Revendicarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îndoctrinare, subliniind că, în vreme ce orice limbaj politic este ideologic și propagandistic, numai unele sunt și de îndoctrinare: "în timp ce limbajul propagandistic îndeplinește funcția incitativă, adaptându-se la modul de exprimare și la sensibilitățile receptorului, "vorbindu-i limba", limbajul de îndoctrinare desconsideră auditoriul și face abuz de funcția incitativă, impunând să fie învățat ca "limbă oficială""70. În rândurile care urmează trecem în revistă o parte dintre formele specifice de manifestare ale limbajului politic, evidențiind trăsăturile caracteristice fiecărei tipologii în parte. Limbaj democratic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
criteriul regimului politic în care este vehiculat, distingem între limbaje democratice și limbaje totalitare. Termenii au atât o valoare denominativă, descriptivă, cât și una evaluativă. Regimurile democratice se caracterizează prin multiplicarea limbajelor politice și prin profesionalizarea discursului politic, în funcție de profilul auditoriului, de situația de comunicare, de efectele urmărite la nivel de receptare, de statutul emitentului în plan politic etc. O formă a limbajului politic folosit în democrație este limbajul demagogic, caracterizat prin retorism excesiv și afectivitate pronunțată la nivelul expresiei verbale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
are limbajul în construcția utopiei totalitare. Dincolo de funcția instrumentală a limbajului, regimul totalitar exploatează funcția creatoare a acestuia. Definit drept "manifestarea discursivă a unei puteri absolute propagandă, ideologie, "ideocrație""72, limbajul totalitar manifestă un impact covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu există niciodată suprapunere totală, rămânând în permanență lucruri ascunse receptorului; tonalitatea imperativă, vizând suscitarea unei reacții din partea auditoriului, în sensul legitimării grupului de putere pe care îl reprezintă emitentul; substratul explicit polemic al discursului politic care traduce interesele și aspirațiile emitentului, confruntându-le în același timp cu acelea ale adversarilor politici. Performată între o serie de libertăți și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de artefacte apt să slujească intereselor omului politic și care nu solicită din partea auditoriului decât actualizarea semnificațiilor pe care practica discursivă le pune în legătură cu aceste semne. Utilizarea mijloacelor retorice și preferința pentru cuvântul cu încărcătură afectivă ridicată asigură un impact sporit la nivelul receptării, iar utilizarea miturilor politice facilitează asocierea unei dimensiuni evaluative. În
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în vigoare"104, limbajul juridic, ca și limbajul politic, presupune o resemantizare a evenimentelor, prin prisma efectelor urmărite la nivelul auditoriului. Ca și în cazul limbajului politic, dimensiunea pragmatică modelează sintaxa și semantica limbajului juridic, pentru că în aceste domenii, consecințele nu pot fi neglijate. Deosebirea este dată de cadrul normativ, în speță legislația în vigoare, care limitează și organizează în același
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Din această perspectivă, limbajul politic poate fi supus unor transformări (de conservare, complicare, simplificare, reordonare), care modifică natura relațiilor dintre unitățile constitutive: rearanjare, adiție, substituție, subtracție ș.a. Prefacerile întreprinse la nivelul expresiei verbale influențează formularea judecăților de valoare în rândul auditoriului, asigurând eficiența manifestărilor discursive, prin raportare la finalități. Într-o lucrare dedicată analizei discursului politic, Mirela Arsith apreciază: "trăsăturile fundamentale ale acestuia sunt compoziționalitatea, conectivitatea, o structură profundă determinată de raporturi logico-formale, sintactico-sintactice, sintactico-semantice și sintactico-pragmatice, toate acestea inițiind, la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
variate: evitarea unor expresii triviale; eludarea unor expresii insultătoare sau care ar putea fi interpretate astfel de către receptori; rezolvarea unor tabuuri religioase, deseori cu valoare onomastică. Ca procedeu discursiv, eufemismul are la bază o interdicție verbală menită să protejeze sensibilitatea auditoriului. În limbajul politic, apetența pentru eufemism se explică, pe de o parte, prin tendința de cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă parte, prin dorința de neutralizare a sensurilor peiorative și de evitare a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a formelor comunicării umane propune Luminița Iacob (1999) - după numărul de participanți: intrapersonală individul comunică cu el însuși, prin limbaj interior; interpersonal - între doi parteneri; în grup - când membrii grupului comunică față în față; publică; de masă - în care receptorul (auditoriul) este un public larg; - după sistemul de coduri: verbală - prin mijlocirea cuvântului; paraverbală - informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și care au semnificații comunicative; nonverbală - informația este codificată și transmisă printr-o diversitate
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a mai multora, când are formă colocvială, și are un evident caracter adresativ, beneficiind de o puternică susținere expresivă. în limbajul oral, comunicarea presupune o mai mare angajare prin alternarea rolurilor de emițător și receptor. Limbajul monologat se adresează unui auditoriu în fața căruia se realizează comunicarea și de la care se obține ca feedback doar reacția mimică, pantomimică sau sonoră a publicului. Când acest monolog se desfășoară în absența unui public, emițătorul susține un solilocviu, frecvent mai ales la copii, înaintea apariției
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
dedicat trup și suflet profesiei de dascăl, de îndrumător și de educator. Lecțiile sale se remarcau prin claritate, ptând fi lesne urmărite de studenți. Acorda importantă detaliilor care înlesneau înțelegerea părților mai dificile. Prin modul de a se prezenta în fața auditoriului, capta interesul acestuia, făcându-se stimat și iubit de studenți. Adesea îi povățuia pe studenți cum să abordeze meseria pentru care se pregăteau folosind dictonul “întâi omul și apoi inginerul”. În postura de colaborator al profesorului Ghinea am avut multe
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
în memoria unui calculator etc. O schimbare a suportului material modifică în mod radical un gen discursiv: o dezbatere politică televizată este un cu totul alt gen discursiv decît o dezbatere într-o sală, în care publicul este limitat la auditorii prezenți. Ceea ce numim "text" nu este deci un conținut fixat pe un suport, ci coincide cu modul său de existență material: mod de suport/transport și de stocare, adică de memorizare. O organizare textuală Orice gen discursiv este asociat unei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
campanie la radio va putea să vorbească cu o voce blîndă, amicală, adresîndu-se fiecăruia în parte. Mijlocul radiofonic face vorbirea să ajungă la oricine, și aceasta în intimitatea sa familială. Locutorul nu mai poate presupune o conivență între el și auditoriu pentru că va fi ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dă impresia că accede imediat la experiența unei femei cu care este îndemnată să se identifice. În cazul comunicării științifice, publicul nu este tratat ca un co-enunțiator obișnuit (care ar putea în orice moment să întrerupă enunțiatorul), ci ca un auditoriu universal, cel al savanților care asistă la desfășurarea unei argumentații presupuse a-și fi suficientă. Una dintre caracteristicile discursului științific este tocmai aceea de a pretinde că este întotdeauna adevărat, independent de situația particulară în care este enunțat. 3. Specificul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reprezintă o consecință a absenței contactului fizic. În locul unei enunțări între două persoane sau cu un public mai larg grupat în același loc (curs, conferință, spectacol), radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat; - caracterul static sau nu al interlocutorilor depinde, de asemenea, de mediu: radioul de mașină presupune un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite locutorilor să se deplaseze sau să facă altceva în timp ce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat; - caracterul static sau nu al interlocutorilor depinde, de asemenea, de mediu: radioul de mașină presupune un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite locutorilor să se deplaseze sau să facă altceva în timp ce vorbesc etc.; - posibilitatea sau imposibilitatea co-enunțiatorului de a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise sau radiofonice; - existența unui terț invizibil caracterizează anumite genuri discursive: în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate [...]. Oratorul enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa și nu altfel"23. Eficacitatea ethosului este determinată de faptul că el învăluie oarecum
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ethosului este determinată de faptul că el învăluie oarecum enunțarea fără să fie explicitat în enunț: Nu este vorba de afirmațiile măgulitoare pe care oratorul le poate face la adresa propriei persoane în cadrul discursului său, afirmații care, dimpotrivă, riscă să rănească auditoriul, ci de aparența pe care i-o conferă debitul, intonația, călduroasă sau severă, alegerea cuvintelor și a argumentelor... [...] În calitate de sursă a enunțării, el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pare să spună enunțiatorul. DD se caracterizează prin faptul că indică chiar cuvintele enunțiatorului citat; se spune că acesta le menționează. Oricum, nu poate fi pus semnul egalității între un eveniment de spunere efectiv (care prezintă o intonație, gesturi, un auditoriu care reacționează etc.;) și un enunț citat între ghilimele, plasat într-un context total diferit. Situația de enunțare citată este reconstituită de cel care o reproduce, iar această descriere subiectivă constituie cadrul interpretării discursului citat. DD nu poate fi deci
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
computerizate Există o multitudine de programe educaționale computerizate și pentru copii autiști. Sistemul lingvistic Laureat furnizează o serie de soft-uri ce au ca obiect de studiu: îmbunătățirea procesului cauză-efect, turn-taking, a vocabularului inițial și a conceptelor cognitive, a proceselor auditorii și de citire (www.llsys.com). Poate fi folosit de asemenea în evaluarea nivelului lingvistic funcțional al copiilor sau adulților cu tulburări de vorbire, de dezvoltare și chiar în cazul afaziei, a traumatismelor craniene. Folosirea computerele au și alte avantaje
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
recupera în totalitate, fiecare în parte fiind mai mare decât restul Ungariei. Savantul geograf, contele Teleki, în două rânduri prim-ministru al Ungariei (1920-1921,1939-1941) în epoca Horthy, fusese adeptul întregirii, adică adeptul reviziei teritoriale totale. Prin anii treizeci semnalase auditoriului său, format din colegi ofițeri cercetași, membri ai partidului său ori colegi din camera superioară, că, în eventualitatea unei revizii teritoriale, va fi nevoie de disponibilitate pentru compromis politic, în interesul "țărilor vecine, în interesul Europei și poate chiar în
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
instituții, având loc o anumită emancipare națională, pe lângă care timidele propuneri ungare - deseori însoțite de o practică cotidiană modestă - nu păreau atractive cu adevărat. Avocații români se deplasau cu plăcere mai degrabă la București pentru deliberări finale. Bethlen István creiona auditoriului său ideea că reanexarea teritoriilor de la marginea frontierei locuite de maghiari, autonomia Transilvaniei istorice - realizată sub administrație română, dar, mai degrabă, ungară -, precum și un personalunion româno-maghiar ar fi fost soluția potrivită pentru rezolvarea pașnică a problemei. Uneori invoca și concepția
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]