2,756 matches
-
istoria e o datorie pentru omenire, a o adăugi cu ce ai aflat e o obligațiune pentru fiecare, rămânând ca cei care pot scrie să adune ce au aflat de la cine poate numai vorbi", remarca N. Iorga, motivându-și gestul autobiografic. Este spiritul în care un grup de istorici lansa, în plină revoluție, la 24 Decembrie, un apel menit a strânge și compulsa mărturiile privitoare la evenimentele în curs, urmând ca o comisie specială să le valorifice sistematic. Se formula totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cuza" Iași "Telefon de la Los Angeles. Fratele mai mic al lui Maitreyi (...); venit cu un grup de indieni (nu prea am înțeles bine pentru ce scop: congres? Cercetări?) (...Spunea, acum un an, că vom obține Premiul Nobel, împreună, pentru românele autobiografice pe care le-am scris (...). Între altele, mă asigura că în România, unde a fost de curând, sunt un zeu. Și acest amănunt enigmatic: o casă de film din România a început, la Calcutta, pregătirile pentru a filma primele secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la edituri mai mult sau mai putin profesioniste, ediții critice sau în colecții pentru școlari, cu sau fără aparatul critic minimal etc. Cea mai avizata ediție este cea publicată la editură Minerva, în 1997, în seria Opere, 2.24 Român autobiografic, Maitreyi a fost redactat de autor în vederea trimiterii lui la concursul lansat de editură de stat Cultură Națională premiul Tekirghiol-Eforie pentru cel mai bun român scris de un tânăr scriitor fiindu-i acordat în unanimitate de juriul format din G.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Alain Corneau. Soupryia Patak actrița indiană care o întruchipează pe Gayatri (Maitreyi) este una din cele mai distinse personalități ale filmului indian. Regizorul cunoștea foarte bine carieră internațională a celebrului istoric al religiilor și a fost sedus de povestea autobiografica a acestuia episodul indian trăit la Calcutta, la vârsta de 23 de ani. Ideea adaptării românului s-a nascut imediat, dar proiectul s-a finalizat cu dificultate, din cauza cenzurii indiene (pentru filmările care au avut loc în India) și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
urmează să se întâmple. Dramă romantică. Așa ar putea fi și este, de fapt catalogat filmul. Povestea a doi tineri pe care ii despart soarta, limba, religia. Romeo și Julieta într-o variantă aproximativa, comercială. Deși inspirat de un român autobiografic, filmul trebuie separat de partitura de la care pornește. Un eliadist va fi dezamăgit dacă va încerca să găsească punctele comune film-carte. Filmul ar putea fi vizionat în încercarea de a reconstitui, poate, momente din biografia lui Eliade legate de episodul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că sunt schimbate numele personajelor, ocupația lor (Allan este inginer, ca și tatăl lui Maitreyi), devierea sensului unor secvențe livrești (momentele din bibliotecă în care cei doi tineri se întâlnesc, plimbările și scenele "casnice"). Deși propunerea cinematografică renunța la caracteristică autobiografica a românului, axându-se pe story, pe senzațional, pe exotic, un bun cunoscător al biografiei lui Eliade poate folosi materialul filmic ca suport în decriptarea unor momente ale acesteia. Bibliografie 1) Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, Editura Litera internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a afirmat chiar de către indieni, în final, orice experiență ce are ca scop interiorizarea culturii indiene trăită de un străin devine exclusiv personală, fără a putea oferi soluții și răspunsuri universal valabile, deoarece "orice interpretări ale Indiei sunt, până la urmă, autobiografice"1. În acest context considerăm că trebuie privit românul Maitreyi al lui Mircea Eliade. Pornind de aici, lucrarea de față își propune ca, prezentând în paralel principalele aspecte ale românului, ale traducerilor efectuate asupra textului, precum și ale ecranizării poveștii de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dar cu privire la acest aspect trebuie să fim obiectivi și să precizam că aceasta confuzie este întreținută de traducerile inexacte ale românului ca fiind de naționalitate engleză, ceea ce este flagrant o eroare, deoarece cititorul român cunoaște că Maitreyi este un roman autobiografic, iar Allan este, de fapt, Eliade însuși, astfel că eroul principal este de naționalitate română. Nu lipsa rigorii deranjează, însă, cel mai tare, ci faptul că, pe plan secund, cel al confruntării dintre două civilizații, ecranizarea pornește de la stilul de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
roman care-i poartă numele, dar abia în 1972, după întâlnirea cu Sergiu AlGeorge, care i-l povestește, scrie replică în încercarea de a "îndrepta" ceea ce, afirmă ea, e ficțiune în multe din paginile pe care Eliade le propune că autobiografice. Eliade însuși mărturisește în "Memorii (1907-1960)", vol.l, ediție și cuvînt înainte de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1991, p. 260, ca a schimbat numele unor personaje, cu excepția celor ale lui Maitreyi, Chabu și Khoka: Am schimbat de asemenea meseria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nevoie de lucruri peste care a trecut timpul" observa Doina Ruști în Dicționar de simboluri din Opera lui Mircea Eliade (p. 45). 20 Mircea Eliade, op. cît., p. 90 21 Ibidem, p. 5. 22 "Românul românesc în interviuri, o istorie autobiografica", antologie, sinteze bibliografice și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic, vol. I, București, Minerva, 1965, apud Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, București, 1995, p. 104. 23 Mircea Eliade, op. cît. , p. 54. 1 Isabelle Cahn
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
articolul Penser contre soi Reflexiones sobre Cioran, Susan Sontag îl situează pe Cioran în tradiția modernă postfilosofică: "O altă reacție la faliment (prăbușirea sistemelor filosofice în secolul al XIX-lea) a fost un nou mod de a filosofa: personal, chiar autobiografic, aforistic, liric, antisistematic. Reprezentanții săi cei mai de seamă: Kierkegaard, Nietzsche, Wittgenstein. Cioran este figură cea mai proeminenta printre cei care scriu astăzi în această tradiție"14. Întreprinderea de a-l situa pe Cioran în istoria științei spiritului, autoarea o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu greu vocația, după multe și încercate tentații, care a trebuit să aleagă "dintre nenumăratele drumuri din care numai unul te duce la prințesa fermecata"112. Sábato crede că un roman, daca nu este un divertisment, este, in oarece măsură, autobiografic. De fapt, insistă scriitorul, a susținut întotdeauna că arta este tragică, ca orice act artistic este dureros, referindu-se la arta cu adevarat, "la arta cu A mare", nu la modă aceea frivola a celor care o profanează, că arta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care îl are față de ceilalți?" se întreabă, retoric, Sábato80. Sartre, spune Sábato, a fost un copil teribil de urât, până la punctul de a se descrie pe el însuși că "fiind urât că un broscoi" în una din paginile sale autobiografice. Fiind corpul nostru cel ce provoacă și permite privirea celorlalți, corpul dobândește la Sartre o importanță metafizica, iar în opera să de ficțiune, corpul, cu mizeriile și micimile sale, ocupă un loc atât de important, încât cea mai profundă narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un mit. Ambiția de a restabili animalul în demnitatea sa ontologică, dezvăluind prejudecățile și temerile omenirii moderne în fața lumii zoologice ancestrale, este salutată de critica franceză și internațională, care îi consacră numeroase cronici și articole. Autorul revine la genul autobiografic cu a sa monumentală La Maison (Privat, 2012), unde nostalgia, realismul și simbolistica rafinată fac casă bună cu umorul. Tălmăcit pentru prima dată în limba română, autorul Alain Leygonie este tradus și în limba germană, fiind invitat la numeroase conferințe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
atunci în literatura română. Că romanul dovedește un stil elevat este incontestabil, cât despre universul reprezentat putem să spunem că este unul comun, obișnuit pentru literatura noastră tradițională, de inspirație rurală. Știm cu toții că Amintiri din copilărie este un roman autobiografic, și că marele povestitor rememorează, evocă niște clipe fericite ale copilăriei sale de-a lungul celor patru părți ale cărții. Este de acum bine cunoscut începutul romanului, pe care nu întâmplător îl reamintesc: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de naștere al teoriei autentictății. Este interesant punctul de vedere al lui La Rochefoucauld, care afirma că sfârșim prin a ne deghiza chiar și față de noi înșine, sinceritatea literară refugiindu-se în mediul său de predilecție, reprezentat de jurnalul intim, autobiografic, memoriile și chiar corespondența privată. Rămâne, însă, următoarea întrebare: nu este neobișnuit faptul că tocmai într-o epocă de maximă stilizare, convenționalism și disimulare s-au scris unele dintre cele mai autentice Memorii din întreaga literatură universală? Confesiunile lui J.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mă privesc"93. Tot Adrian Marino, în studiul citat, observa că prima accepțiune a teoriei autenticității ca sinceritate absolută se remarcă prin câteva caracteristici evidente. O primă caracteristică ar fi aceea a răspândirii tot mai mult în literatură a investigației autobiografice în adâncime, a scrutării ființei morale a scriitorului (autoanaliza) în zonele sale ascunse, profunde, ireductibile. O altă trăsătură ar fi apariția tot mai insistentă a conștiinței unicității. Scriitorii încep să descopere emoția și voluptatea singularității morale. În acest sens, în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
convingerea că prin textele sale nu ,,face decât să ,,transcrie" un anume material, ,,o aventură" existențială"116. Obsesia scriitorului pare aceea de a încerca, la nesfârșit, să-și convingă lectorii că nu ,,inventează nimic". Proza lui Holban stă sub semnul autobiograficului, așa cum constata și Eugen Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane 117, unde îl încadra pe prozator la capitolul Epica autobiografică. Ca și Eliade, Holban va recunoaște că în momentul în care se gândește să publice, revede ceea ce a scris. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceea de a încerca, la nesfârșit, să-și convingă lectorii că nu ,,inventează nimic". Proza lui Holban stă sub semnul autobiograficului, așa cum constata și Eugen Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane 117, unde îl încadra pe prozator la capitolul Epica autobiografică. Ca și Eliade, Holban va recunoaște că în momentul în care se gândește să publice, revede ceea ce a scris. Literatura primează astfel, în detrimentul autenticității. Primul roman al autorului, O moarte care nu dovedește nimic, anticipat printr-o serie de nuvele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
comportamentul; descifrând visul acesta, dezvălui "realitatea" dorinței și "adevăratul" sens al comportamentului meu."16 Sunt aici suficiente date pentru o psihanaliză de tip existențialist care, în accepția noastră, nu poate fi aplicată în opera camilpetresciană decât dinspre textele cu tentă autobiografică (jurnalul, fragmente disparate din Doctrina substanței, ca și confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie, notațiile alternând între privațiuni materiale și idiosincrazii literare. Lectorul avizat nu poate trece cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
camilpetresciene, conciliază opiniile polemice, dar purtate cu amenitate de Al. Paleologu, Al. George și Nicolae Manolescu pe marginea acestui subiect. Ca un preambul, să subliniem că autorul volumului de eseuri Spiritul și litera constată, pe urmele lui G. Călinescu, tenta autobiografică a pieselor Suflete tari și Jocul ielelor, ca și a câtorva lucrări epice.121 Nu ignoră nici latura donquijotească a personalității lui Camil Petrescu, amănunt ce îi va servi perfect drept concluzie a sugestiilor sale: Poziția aceasta e un donquijotism
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
subiectivității are ca principal factor determinant o "dispariție locutorie."405 Ficționalizarea eului auctorial creează permutări circulare, o tensiune incitantă a lecturii, care sesizează, frapant, opera in fieri ca un autoportret sui-generis (v. capitolul I, în care am surprins aceeași conotație autobiografică, însă din perspectiva psihanalizei). Structura circulară a romanului poate fi probată multiplu, dar relevă și un alt aspect nu lipsit de importanță pentru raportarea la complexul Pygmalion. Doamna T. este prima protagonistă, cea dintâi naratoare, însă și ultima parteneră de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
face la romanul pe care îl punem sub lupă în acest capitol, Ladima este o astfel de "victimă", o ființă "mutilată" asemeni majorității personajelor camilpetresciene ce nu acceptă cu o fermitate absolută compromisul. Nu poate fi trecut sub tăcere aspectul autobiografic și definitoriu pentru scriitorul însuși. El a fost minimalizat și a întâmpinat rezistențe polemice cărora le-a replicat în spiritul aceluiași refuz idealist de "a se alinia"419. Asemănător, articolele de la sfârșitul jurnalului lui Fred Vasilescu (care i-au impresionat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apărut (selectiv): • Aproape de ,,sufletul" animalelor. O sinteză de psihologie animală și etologie, Mihai-Iosif Mihai • Humorul ca sentiment vital, Harald Hoffding • Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România, Aurel Stan • Istoria Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Frédéric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea și medierea perspective psihologice, Ștefan Boncu • O psihologie a educației, Gabriel Albu • Procese interpersonale, Ștefan Boncu • Psihologia socială a organizațiilor, Claude Louche • Psihologie politică, Laurențiu Maricuțoiu • Psihopatologie și psihologie clinică (vol. 1), Camelia Dindelegan • Psihosociologia comunităților virtuale
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
militant, parțial reflectată în versurile funebre și baroce din "L'usignolo della chiesa cattolica" (1958) sau în romanul "Sognando una cosa" (1962), o idilică evocare a luptelor țăranilor friulani (mama autorului având această obârșie). Tot din acești ani sunt povestirile autobiografice "Acte impure" și "Amado mio", editate postum (1982). În 1949, acuzat de corupere de minori, Pasolini este dat afară din învățământ și expulzat din Partid. Se mută la Roma, împreună cu mama sa. Este fascinat de vitalitatea subproletariatului roman, căruia îi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]