2,305 matches
-
treceau deja toate apele. — Am adus toate ziarele și am ridicat și revistele, În caz că le vrea. Mai e o singură problemă: nu cred că pot să port adidașii ăștia, nu? Emily și-a smuls căștile din urechi și le-a azvârlit pe birou. — Nu, bineînțeles că nu poți purta așa ceva. A ridicat telefonul, a format patru cifre și a cerut: — Jeffy, adu-mi o pereche de pantofi Jimmy Choo, mărimea... S-a uitat la mine. — Treizeci și nouă și jumătate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam sub nici o formă să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit să o descleștez ușor, mi-am strecurat piciorul, iar bretelele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În birou fără ziarele ei preferate. La fel, revistele săptămânale. Nimănui nu părea să-i pese că noi decontam nouă ziare cotidiene și șapte reviste săptămânale pentru cineva care nu citea decât rubrica de scandaluri și paginile de modă. Am azvârlit toate catrafusele pe covor, sub biroul meu. Venise momentul primei comenzi telefonice. Am format numărul pe care Îl memorasem de mult, cel de la Mangia, un restaurant din centru care livra mâncare la pachet, și, ca de obicei, a răspuns Jorge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pod și priviră În jos, la apă, apoi se Întoarseră la moara ruinată; el luă un ciob de sticlă și scrise inițialele În tencuială, la rînd cu inscripțiile obscene. RN, VP și o inimă străpunsă de o săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo unde fusese pledul era un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie prin Încăpere. O’Neil terminase de bandajat mîna lui Hughes și Începuse să-i bandajeze capul acum. Îi puse ochelarii la loc, În vîrful crêpului. CÎnd sună telefonul, nimeni nu tăcu și nici nu Încercară să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o șoaptă. Apoi tresări. Cadrul patului se clătinase și ceva cald și ușor Îl lovise În față. Își puse mîna pe față și simți ceva umed și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă În el. — Ți-a plăcut, zise Fraser cu amărăciune. Vocea i se auzi aproape o clipă. Apoi reveni sub pătură. Ți-a plăcut, poponarul naibii! 4 — Dumnezeule, zise Helen, deschizînd ochii. Dar ce-i asta? — La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi o duse În salon, printr-o ușă acoperită c-o draperie. Lumina era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
țină bărbatul lângă ea și, când vine vorba de asta, cea mai veche Întrecere dintre toate, mă recunosc Învinsă. Casa arată ca o cocină, spune Julie, pe post de simplă descriere, nu scuză, apoi strânge niște reviste de pe banchetă și azvârle dintr-un șut În direcția ușii echipamentul de fotbal al lui Steve. Mă Îndeamnă să mă așez În fotoliul de lângă șemineul cu gaz. — Haide, acuma, ce-i cu tine? —Richard m-a părăsit, spun eu și e prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu copiii. Tot timpul discutăm ce să facem cu copiii, doar că de obicei conversația se termină când eu ies În fugă pe ușă, strigând că trebuie să plec; de data asta Richard a coborât scările și s-a Îndepărtat, azvârlindu-și pe umăr puloverul gri, ca să se asorteze cu ochii lui, pe care i l-am cumpărat acum două aniversări. —Ce dobitoc bun de nimic e omul ăsta, până la urmă, spune Julie. Dă așa cu piciorul la tot ce aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
repede, din curiozitate. Era de la mama: Sper din toată inima că n-ai făcut nimic nesăbuit, iubito. Presupun că e-mail-ul a fost o glumă. Nu-mi plac șuvițele la modă în New York și nici cardurile de discount. Dar, dacă tot azvârli cu lucruri în stânga și în dreapta, mi-ar plăcea jacheta de nurcă împletită de la John Galliano. E doar o idee. Cu drag, mami. Din nefericire, testamentul fusese, nu știu cum, transmis. Nu m-am descurcat niciodată prea bine cu comenzile speciale ale computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de un piroman care pătrunsese În conac și Își Începuse lucrarea ucigașă Încă de pe scara interioară. Trei sticle goale cu reziduuri de eter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto, avea aerul unui atlet intelectual, trupul său puternic fiind compensat de trăsăturile fine și privirea pătrunzătoare. Se lăsase pe spate doar În cămașă, după ce Își azvîrlise haina pe scaunul de alături, și părea mulțumit de atmosfera veselă din jur, dar oarecum deasupra zaiafetului ușuratic. Îmi păru, așa cum probabil le părea celor mai mulți oameni, un individ agreabil, dar cu apucături ciudate. — Fratele dumneavoastră, În vremuri mai fericite, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
paharele ridicate În cinstea nevestelor lor, care se dezbrăcau lîngă trambulină, rămînÎnd În lenjerie. O tînără beată criță, Într-o rochie aurie strînsă pe corp, o porni clătinîndu-se pe marginea piscinei, apoi Își smulse pantofii cu toc stiletto și-i azvîrli În apă. Absența lui Frank Îi eliberase pe membrii clubului, transformînd Nautico Într-o curioasă amestecătură de cazino și bordel. Pe cînd ieșeam din apartament cu gîndul să mă Întorc la Los Monteros, un cuplu de amorezi Încerca Încuietorile ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia de mireasă. Imaginea se mută spre stînga și camera tremură În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din balcon și se azvîrliseră pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pare rău cu-adevărat. — Dar Îi tot furnizai droguri puternice... După ce zice Paula Hamilton, era un laborator ambulant. — Charles... Crawford mă luă frățește de umeri, dar o parte din mine se aștepta să mă apuce de mijloc și să mă azvîrle peste parapet În apa zbuciumată. — Trebuie să Înțelegi cum e cu Estrella de Mar, continuă el. Da, i-am dat droguri - voiam s-o eliberăm de clinicile alea Îngrozitoare de pe dealuri, de oamenii În halate albe care știu ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale de piatră care duceau la ușa principală și scoase din buzunar o legătură de chei. — O să te bucure să afli că nu intrăm prin efracție... Îmi pare ciudat să intru pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja au început să mă bată și zăbovesc cu palma încinsă la piept, ascultând hipnotizată, parcă pentru prima dată, bătăile puternice ale inimii. închid ochii și-mi plimb îndelung palma pe trupul care zvâcnește tot, speriat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui cenușii și mohorâți la mare, care aruncă spre el mănușa albă a unui val semeț. Ar vrea să răspundă la provocare și să se arunce în duel. Dar e neputincios. își concentrează privirea cenușie asupra valului alb care se azvârle pe mal cu furie și se sparge înainte de a ajun ge la picioarele lui betege. Nu, nici marea nu are chef încă de duel. Doar l-a încercat. Se îndepărtează de țărm, uitându-se în treacăt la un copil cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine, care nu te sperii așa ușor! Marea nu îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se înșiruiau ordonate și alerte, ca un pâlc de armăsari puternici, musculoși, aliniați la start într-o nouă cursă, pe care numai ea îi putea struni. Oare cum puteau unii oameni să trăiască exact invers, lăsându se pradă gândurilor haotice, azvârliți de colo colo de zvâc netele neregulate ale unor porniri de neînțeles și de nestrunit? Deschise ochii și își ridică privirea spre ceasul de pe perete. Era ora 8. Domnul Ionescu trebuie să fi plecat la firmă de jumătate de oră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
straniu că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai simplu decât să o cunoști, aidoma unui suveran care își inspectează, când și când, regatul. Dar, la un moment dat, realitatea se năpustise peste ea cotropitor, năruindu-i orice punte către ficțiune. Abia atunci devenise totul cu adevărat simplu. Azvârlise pe geam fărâmele portretului ei de adolescentă cu capul în nori, aruncase tot trecutul la coș și îl alungase pe Edo cu totul din minte. Și peste toate inutilele resturi de recuzită trăsese o cortină groasă care nu mai permitea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
groasă care nu mai permitea să se strecoare nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în ea după douăzeci de ani, într-o oarecare zi de iarnă, ce vârtej aspirase fărâmele desenului azvârlite pe geam, încleindu-le la loc și trântindu-i-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noua orânduire au scos-o din casă, naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri. Miorlăi luni în șir la serviciul de spațiu locativ, spunând că are de crescut un copil sărman. Într-un târziu, i se azvârli dinainte oferta unei sordide celule de demisol, în care o duse câine-câinește, până la implacabilul pasaj, rânduit în destinul tuturor ființelor omenești, către lumea de dincolo. Din toată averea ei de cărți, risipită ca fumul, am reușit să păstrez câteva volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]