3,370 matches
-
de ieșire nici în față, nici în jos, nici o ușă fermecată, nici o făgăduială de noi mistere; iar în spate, un șir de țevi se înălțau ca o orgă gigantică, fără nici un spațiu între ele, nici măcar atât cât să vâri un băț de chibrit. Nu mai exista nici un dedesubt. Ajunsese în fundul hăului. Lui Tom îi trebui câtva timp până să se asigure cu certitudine de acest lucru. Aburul și fierbințeala îl năuceau, așa încât îi venea greu să vadă și să înțeleagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timp ce ea scotea la iveală din poșetă un tub de ruj. Îi puseseră un costum pufos, dintr-o singură piesă, tricotat din lână angora, alb-strălucitor, rotunjit ca un butoiaș, din care îi ieșeau brațele și picioarele goale, subțiri ca niște bețe. Pe cap purta o tichiuță, tot de lână angora, pufoasă, lăsată mult pe frunte și legată pe sub bărbie cu o panglică albă. Doamna Chivu îl trase spre ea apucându-l cu o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu? Tu ce fel de locuri visezi? Cătălin se gândea la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră să se creadă elefanți. Se îndreptau agale, umăr lângă umăr, cu pas sigur, către trecerea de pietoni. Și priveau peste capetele mulțimii. Mama a trebuit să se ferească iute din calea lor: pentru ei, ea și alții ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numite bile colorate, astfel: o bilă galbenă, valorând 2 puncte, o bilă verde (3 puncte), maro (4 puncte), albastră (5 puncte), roz (6 puncte) și bila neagră (7 puncte); o bilă albă. Jucătorii lovesc, pe rând, bila albă, cu ajutorul unui băț numit tac. SCOPUL: Scopul jocului este introducerea bilelor roșii și a celor colorate în buzunare, conform cu regulile jocului, și obținerea unui punctaj mai mare decât cel obținut de adversar. REGULI: Dacă un jucător execută o lovitură corectă și introduce una
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
schi alpin, echipe de bob și sanie, sărituri cu schiurile feminin. La Vancouver debutează încă o disciplină olimpică, schi acrobatic (freestyle), o combinație între schiul fond și snowboard, cu elemente de freestyle, împrumutând de la primul sport olimpic ustensilele, schiurile și bețele, iar de la cea de-a doua traseul, unul accidentat, cu denivelări pronunțate și dese. Deocamdată, această disciplină, introdusă la Comisia executivă a Comitetului internațional olimpic din 28 noiembrie 2006, din Kuweit, are doar două probe, salturi acrobatice și teren accidentat
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
măcar un cuvânt de la Toaibă. Neprimindu l, a reluat vorba: Tu ai auzit de ocnă? Am auzit! Gura!... Dacă tot ai auzit, atunci află tu că ocna te mănâncă! Nu avem nevoie de provocatori și sabo...de cei care pun bețe în roate noii orânduiri! Aiștia nu au loc decât la ocnă sau la zid!!! Acum ieși! Te căutăm noi. De asta să nu duci grijă! N-oi duce grija asta, că am destule altele... Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de cele constatate, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de lung în fundul șanțului de la 148 poarta Dochiței... Orice încercare de a ieși din șanț nu-i reușea, fiindcă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum și singur
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța” și, ca un om cu multă glagorie, a deschis Restaurantul “La Doi Castani”. Doar la o aruncătură de băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
curând. ― Ci sî-i spun părintelui, conașule? ― Că abia aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la apariția acestui fenomen cabalistic, mai exact cabalinistic. Azi un cal, mâine doi și așa, din elan în elan, le-a crescut aripi... Cui ? Cui anume, domnule Primar, cui ? Hoților ăstora, domnule. Că acum au deschis și gogoșerie, vată pe băț, siropuri.Ce mai?! Aripi ! Și dacă extindem situația...cine mai are aripi ? Cine ? Dumneata, deși n-am reușit să termin nici Academia “La Gheorghiu”, mă crezi mai puțin tâmpit? Păi, dragă doamne, aripi au animalele cu aripi...Și mașinile au
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi Necuratul. Necurat nu, c-am făcut baie acum trei zile, dar de mirosit, miroase de la bucătărie. Ați uitat aragazul deschis. Am citit că undeva, exact ca-n cazul nostru, un cetățean distrat și-a distrus apartamentul cu un simplu băț de chibrit. L-a aprins, nenorocitul! Nu, că n-avea chibrite în casă și cum soția tocmai trebuia să plece după borș a rugat-o să ia și chibrite. Și-atunci cum se explică... Simplu. Agentul imobiliar care tocmai îi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Pică pară mălăiață-n gura lui Nătăfleață”. Of! Of! Of! Rău e să fii Pară, or să aștepte toți cu gura căscată. Ingrid a văzut cum a adus para jos din pom Bunul ca să o deguste. A legat de un băț lung și gros, o găletușă mică de plastic și a așezat-o sub pară. A făcut un „zvâc“ și para a căzut în căldărușă, apoi i-a dat-o mamei să o spele și ce să vezi, abia o putea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste față o cârpă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-și impună credința cu ajutorul cobrelor cântecul șerpuitor care făcea cobra să se înalțe ținea loc de predică; nu discutau, dealtfel, nici între ei; poate renunțaseră demult și la cuvinte; poruncile se dovedeau mai limpezi date cu nuiaua și cu bățul, iar pentru altceva decât pentru porunci nu vedeau la ce-ar fi putut fi folositoare cuvintele... Toate acestea nu erau, bineînțeles, decât simple bănuieli și presupuneri. Dar ele se înșirau atât de logic în capul meu încît în clipa aceea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atace. Cât puteam rezista, trebuia să rămân ca o stană de piatră. Dar oricât mi-aș fi încordat voința, tot aveam să obosesc, să adorm în picioare, să mă clatin. Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă clatin. Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]