11,781 matches
-
traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează în greacă o singură unitate; Proverbele în versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți. Ordinea lor în TM este complet diferită de cea a Septuagintei. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma la începutul secolului unul dintre marii bibliști ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sănătoși să nu se molipsească de boala lor bătrânul zice că era o boală îngrozitoare : nu-i durea nimic, dar încet-încet își pierdeau degetele, apoi mâinile, picioarele, chiar și fața nu se mai cunoștea ajungeau, așa , un ciot despre care bănuiai că ar fi putut fi om; vorbea chiar și cu aceia pe care lumea îi ura fiindcă erau slujbașii unui împărat rău, care cerea dări și punea biruri... Nu avea suită regească și nici soldați care să-L apere: cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut norocul să ai sprijinul mai multor șefi din jur. De această dată, Însă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe pământ, trebuie să vă imaginați că până la acest securist - colonelul Zdup - este o Întreagă rețea de informatori pe care nici nu-i bănuim și... ― Am Înțeles, Măriuță, și Îți mulțumesc pentru grijă - a răspuns directorul, gândind: „Unul din dălcăuși a căzut deja În plasă...” ― Eu nu fac altceva decât să-mi respect cuvântul dat În fața alor mei - a răspuns secretara... ― ??? ― Ei m-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să te Întreb ce părere ai despre... de... - a tărăgănat vorba Despina, cu obrazul de purpură... ― Am Înțeles, Despi. Cine-i și cum Îl cheamă? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Eminescu reflectarea celor spuse de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză pentru că nu l-am numit pe cel de al treilea erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război și... ― Câți nu au făcut războiul de la capăt la sfârșit și nu au ajuns eroi? ― Da. Dar dumneavoastră ați salvat atâtea vieți și pentru cei care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care știe ce trebuie să facă”... Toader m-a Întrebat: „Ce facem cu rusnacii, Petrache băiete? Ne-a căzut mare belea pe cap”. „Uite ce cred că-i de făcut - am răspuns eu: să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încă nu eram cuprinși În ultimul cerc pe care Îl Încheia avionul rusesc. Următorul tur putea fi chiar pe deasupra noastră... Ne-am Întins Într-o mică depresiune, care ne-a ieși În cale...Următoarele viraje le-a făcut Întocmai cum bănuiam noi... La o vreme, s-a dus de unde a venit... ― Ce bine! - s-a bucurat Despina. ― „Oare s-a plictisit sau e vreun șiretlic?” - a Întrebat Păpădie. „Cred că e bine să plecăm de aici, că dacă ne-a văzut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci” - i-a spus căpitanul, cu durere În glas. Multă vreme am trăit cu speranța că ne vom mai revedea... Nu bănuiam Însă că revederea va avea loc abia după... o viață de om! Și asta doar datorită unei Întâmplări fericite... L-am cunoscut pe dragul doctor Gruia, feciorul lui tata Toader și al mamei Maranda... ― Apoi sî nu mă Întrebi pi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
De unde știi asta? ― E posibil să mă Înșel. Dar o să vedem când vom ajunge la patul ei, domnule profesor... Medicul de salon le-a prezentat fiecare pacientă nou internată din salon. Când au ajuns la cea pe care Gruia o bănuia că face parte din familia bulibașei, profesorul a Întrebat-o: ― De unde ești, frumoaso? ― Di la Grajdiuri... ― Ești neam cu bulibașa? Îs nepoata lui. A lu’ bulibașa. ―Și ce necazuri te-au adus la spital? ― Apâi, mă doari aici În stinghii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întreținea cu un individ necunoscut. Atenția i-a fost atrasă de atitudinea cazonă a străinului. Discuta cu secretarul de partid, dar nu-și lua ochii de la Gruia. „Acesta nu-i om din lumea medicală cum nu sunt eu regele Nabucodonosor. Bănuiesc cam ce hramuri poartă <amiculă. Am doar experiența celuilalt examen. Mă Întreb totuși ce contează mai mult În fața acestor troglodiți: știința sau originea socială <sănătoasăă?” - gândea Gruia, studiindu-l mai atent pe intrus. Și-a aruncat privirea spre pendula din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie? ― Nu știu, domnule profesor - a răspuns Gruia, cu ultimele puteri. ― Așează-te comod și ascultă. Cu voce uniformă, profesorul a Început să citească cele scrise pe foaia de hârtie... Cu toată strădania lui de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și la noi în comună o gospodărie agricolă colectivă. Suntem la câțiva pași de București și nu mai putem s-o amânăm mult!... E râsul curcilor!... Și eu cu ce vă pot fi de folos în chestiunea asta? întrebă Stelian, bănuind cam unde voia să ajungă secretarul cu o asemenea introducere, dar dorind s-o audă din gura lui. Ați pus punctul pe i, zise Girolteanu. De colectivizare e vorba... Vă rugăm să veniți și dumneavoastră la comisia de lămurire... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de libertate, dacă s-ar fi aflat cum gândește. Mardare absolvise un liceu economic și era student la fără frecvență la Academia de Studii Economice, nu era căsătorit și locuia singur într-o casă cu mulți chiriași, pe care-i bănuia că-l spionau și că îi cenzurau corespondența. Un nou prieten pe care și-l făcuse Virgil, odată cu revenirea lui acasă, era vestitul Vencu Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau că începuse să-i povățuiască pe oameni să renunțe de bună voie la pământ și să se înscrie în colectiv, asta Virgil habar n-avea, iar Stelian evita să i-o spună, ca să-l menajeze și ca să nu-l bănuiască cumva că ar fi dorit să-l îndepărteze de prietenul său. O prietenie cu totul nouă se înfiripă între Virgil și Petrică Spătaru, cel cunoscut prin sat drept Părcălici, omul lui Dumnezeu, și pe care Stelian îl numea "domnul Vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai complicat caz cu care se întâlnise în viața profesională este supraomenesc. Specialiștii din echipa care îi este alături pot bănui, dar nu pot cunoaște cu adevărat zbuciumul prin care trece omul cu mână sigură și cu nervi de oțel. Totul se derulează ca de obicei : verificările de rutină, scurtele ordine rostite cu aceeași siguranță... Trepanul scoate același zgomot înăbușit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reprezintă o femeie ținând de mână o fetiță de patru-cinci ani. Femeia și copilul se găsesc în fața unei case, au capetele îmbrobodite cu basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig, pare a fi toamnă târzie, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu trenul ăsta, dar el nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de ora patru, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu smântână. Ce v-ar place să mâncați, doamna Dora ? La noi aici, la țară, nu prea avem lucruri fine, dar nici n-o să vă dau să mâncați mămăligă... Dora își găsește cu greu cumpătul. Simte. Simte că cealaltă femeie bănuiește ceva. Nu știe cum să își ascundă emoția. Dragoș îi vine în ajutor, deși simte că și lui îi vine greu: Ștefana e mai vorbăreață ca de obicei, desigur pentru a fi cât mai amabilă cu un musafir atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grei de osândă și nu l-am mai văzut întorcându-se acasă. Iar noi doi am fost dați afară de la studii. Anchetați... Se întâmpla pe vremea revoluției antirusești din Ungaria. Colegul meu Sergiu, fiul unui doctor din Botoșani, a fost bănuit de colaborare cu rezistența din munți și ucis în plină stradă când ieșea de la Poliție de la un interogatoriu. Am fost mulțumiți că am scăpat doar cu darea afară din Universitate și ne-am văzut de treabă aici, în satul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scăpat doar cu darea afară din Universitate și ne-am văzut de treabă aici, în satul nostru. Despre tata, am aflat peste ani cum a murit bolnav și schingiuit în beciurile închisorii din Sighet, ca mai toți cei care erau bănuiți de colaborare cu "Sumanele negre" din Munții Moldovei. Și ca toți opozanții regimului. Dora nu îl întrerupe, presimte că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
însă termenul de obținere este cel pe care l-a spus de frati-miu, precizează Ciprian. Și altfel, adică fără viză nu pot încerca ? Nu ! Este riscant ! se grăbește Dragoș să răspundă cu un aer alarmat, dar Ciprian, care nu bănuiește supliciile prin care trece fratele său la gândul că Dora ar putea fi în pericol, intervine : Este mult mai ușor de intrat dincolo decât de revenit. Nimeni nu intenționează să rămână dincolo în timp ce mulți dintre bieții dintre românii de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu dacă femeia și fetița din această fotografie au existat și ce s-a întâmplat cu ele. Dora scoate din poșetă cea de a doua fotografie cu care pornise înarmată la un drum al cărui deznodământ nu îl poate încă bănui. În timp ce cei doi frați privesc cu insistență fotografia, Dora continuă : Urmare a unui impas al vieții, prin care am trecut nu demult, pentru mine restabilirea adevărului legat de Teo și de fetița din fotografie a devenit o necesitate existențială. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulbure cursurile vieților lor devenite, după amar de vreme, pașnice. Amândoi doresc ca voiajul pe care ea este hotărâtă să îl ducă la bun sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul acestor motivații. Dar oare cine poate ști realitatea ? Atitudinile lor sunt, în orice caz, diferite. Dragoș își frânge mâinile plimbându-se nervos, ceea ce nu îi stă în fire, printre rafturile cu cărți. Ciprian continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]