16,035 matches
-
celibatară? — Ar putea fi, pentru ... musulmanul potrivit, spuse Tinsley, uitându-se la Prince Angus cu un pic de Îndoială. A luat hotărârea să se Întâlnească de-acum numai cu tipi de aceeași religie ca și ea. Că e prea mare bătaia de cap cu părinții ei, În caz contrar. Ah, făcu Prince Angus, cu oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fabulos hamac din lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a punții era un pic mai boemă, cu o zonă imensă acoperită, unde se aflau și niște canapele albe foarte joase. Hamacul se legăna ușor În bătaia vântului, Înspre catargul de la prora. Era aproape la fel de romantic ca „Happiness“, deși am hotărât, În secret, că „Au Bout de Souffle“ era un vas prea mare pentru a fi cu adevărat intim. Ne-am așezat cu toții pe canapele, cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta, care se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine, levitând dincolo de o perdea scânteietoare de mărgele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi zâmbește, zicându-mi: Hai să te așezăm în capul oaselor. Cartea a dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inginerul Ștefănescu. *** În aleea centrală, aproape de pavilionul administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai repede discuția, să n-o mai țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Începînd de mîine, nici măcar pe lîngă blocul acesta te rog să nu mai treci", i-a spus femeia în ultima noapte cît au stat împreună; o noapte care a trecut chinuitor, cu așteptarea ca în fiecare clipă să se audă bătăi în ușă, pentru că Doamna Ana, cînd s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-o oprească, ușor stînjenit că trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare, întinde mîna dreaptă cu paharul ținut drept, ceremonios, merge în mijlocul încăperii, privește atent în jos, la vîrfurile pantofilor, bate discret cu tocul în mocheta de sub picioare, din ce în ce bătăile se amplifică, se stabilesc într-un ritm anume, brațul stîng descrie nervos un arc de chemare, oprindu-se întins, parcă ar sta sprijinit pe umărul vecinului, capul plecat al lui Săteanu se scutură prompt, părul îi flutură prin aer, fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu poate fi chiar așa de ușor bătut, iar peste ani, cînd tînărul va fi un bărbat în toată puterea, Săteanu va fi o umbră ce-și va aștepta, lunar, pe-o bancă, poștașul cu pensia. Nu cred că de bătaie e vorba precizează Ion. Ăla de venea pe la noi a terminat înaintea noastră, așa au aflat cei din sat, Științele Juridice. Și-a dat și doctoratul. Lucrează destul de sus, pe la București. Cu ce ocazie ai ajuns la nea Toader? schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
preotul a început cu inegalabilul " Stau cîteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre", amintind multe din isprăvile unuia dintre copiii acestui pămînt, pe care mamă-sa nu l-a rupt niciodată în bătaie, ba mai curînd a știut să-l pedepsească fără să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
agenda de lucru, să vadă ce i-a mai rămas de făcut, afară de un referat tehnic privind extinderea filamentelor în anul viitor, pe care îl lasă săptămînii viitoare, să discute cu ingineri mai vechi în ale meseriei. Cînd aude două bătăi în ușă, înțelege că-i vreun muncitor venit să-i aducă rezultatele unei analize tehnice așa că strigă un "da, vă rog!", continuînd să-și ordoneze hîrtiile pe birou, după care vrea să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a ei, s-a cuibărit adînc în sufletul lui Vlad, care, tot lungul nopții, cît a mers cu trenul pînă la Valea Brândușelor, goana roților pe șine acompania în auzul său versurile cîntecului popular: "Bade, bade și iar bade, / Ce bătaie ți se cade; Nconjurai pădurea toată / Nu m-ai sărutat o dată". Oare, se trezește Vlad întrebîndu-se cu glas tare, oprindu-se la ușă dacă vine, dacă urc cu ea în camera hotelului...?... Cîți ani are? întreabă Mihai. Nouăsprezece împliniți răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar cînd se întoarce dinspre fereastră, vede cum mîna femeii iese de sub cap un prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și mai calm în rotunjime, mușchii de sub piept, atît cît se văd pînă la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță Mihai discuția. Atunci, face un gest de confirmare Maria te vei opri la una ca șefa autoservirii, căreia, dacă se umflă, are cine-i purta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici ea n-a vrut, că, de cîte ori venea pe la noi... Și tu acum! îi dă un ghiont bătrîna cu ochelari. Ce te-a apucat?! Erați amîndouă înțepate, îți semăna răbufnește bătrînul. Cînd venea la noi, o rupeai din bătaie. Abia a așteptat să plece în lume, să-și ia serviciu, cînd s-a făcut mai mare. Ce știi tu? M-ai lăsat gravidă și te-ai dus la război. N-aveam doi pe cap, îmi trebuia și-al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună pînă într-a patra. Pe mine m-au dat mai departe, pe el nu. Internatul scump, cărțile așijderea; ce, ca acum, de-a moaca? Da' mama ca femeile n-are ce face: "dă-ți copchilul, fă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inspectat și se întoarce în birou, pregătindu-se să-și amenajeze un pat din trei scaune puse unul lîngă altul, să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o voce de femeie, la numai cîteva secunde după ce se aude o bătaie scurtă în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la cîțiva metri, dintre sfărîmăturile clădirii, amestecate cu pămînt și bucăți de beton, iese dîra de fum a unui foc mocnit. Șocată, Paula îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa ceva, Maria, că nu pot. Nici eu n-am să te mai pot primi. E-adevărat că-n sat la voi, Vlădenii și Sătenii se băteau la horă de la cîte o fată? Așa se zice. Eu n-am prins nici o bătaie. Nici n-am prea mers la horele din sat. După clasa a patra, am stat mai mult prin internatele școlilor. Știi că suntem amîndoi scorpioni? Sau tu nu crezi în zodii și horoscoape? e și normal, afișezi mereu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]