KorAP: Find »[drukola/base=bătrân & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...653 >

16,324 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-o umplu cu conținutul vechii cutii mov și să i-o Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd pe Rossi. Îi cade falca cînd intru și, dacă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
noi doctorului ăstuia. Însă Rossi: e ceva diferit la el. De parcă tocmai și-a dat seama că se apropie de vîrsta mijlocie și că n-o să ajungă niciodată să-și facă un renume În medicină. Atît, că prescrie pilule puțoilor bătrîni și patetici și că e un funcționar ridicat În slăvi, așa cum sînt În ziua de azi și polițaii, profesorii și asistenții sociali, mai mult decît atît nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

de gunoaie! Visează și tu ziduri de aur și munți adevărați! Ai citit În ziare? Cerșetorii noștri au ajuns tocmai În Islanda, țara aia curată ca un cub de gheață. Nu te bucura, noi nu putem ajunge acolo, suntem prea bătrâni, iar tu, pe deasupra ești și cam bolnav. Sigur, ar fi o țară bună pentru noi. Am putea respira aer curat, am fi hoinari de lux sau, cine știe? ne-am Înscrie Într-o asociație internațională a luptei Împotriva poluării planetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
identitate cu fotografie...Hăinuțe călduroase...Va coresponda cu Brigite Bardot, va Învăța bunele maniere și-și va face nevoile numai În locuri sterilizate. Ce mai Încolo și-ncoace! Va duce o existență demnă. Cu tine va fi mai greu, măgar bătrân și bășinos! Poate vei fi Însă internat Într-un sanatoriu de boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de friptură și bea restul de cafea! Să nu-mi cer să ți-o și Încălzesc. Păstrez pentru noapte șipcile care au mai rămas. De mâine va trebui să te pun la tăiat păduri și la spintecat porci mistreți. Ești bătrân și slăbănog, dar vei rezista, sunt sigur. -Așadar, cum Îți spuneam, eu sunt un ratat. Știi tu, cu creierul tău de babuin, ce Înseamnă să fii un ratat? Un ratat, este un fost om și când spun om, mă refer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile? -,,Uniunea Europeană,, pe care o pupi În cur toată ziua și-mi Împui mie capul cu ea. Ea va fi mama ta, amanta, vecina de treabă, casa ta. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita aia de Uniune Europeană,, să-i pună dinții. Și ce nevoie mai are el de dinți? Te pomenești că o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata trăiește Încă, mai are un fir de viață care-l leagă de lumea reală. Antoniu se preface că nu vede cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat de bună-voie și acum, la aproape 55 de ani m-am trezit că plâng după un golan bătrân, unul care a omorât cândva, ba am chiar amintiri plăcute cu el. Antoniu Își dă seama că a vorbit prea mult și că Plăcințica nu-l mai ascultă. Își usucă părul și hainele la soare și pare nerăbdătoare să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Îl privește insistent, și ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă urc pe bolovanul ăsta umflat ca burta polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ei făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o neliniște, o nerăbdare pe care nu și le putea stăpâni. Îi explica bătrânului tovarăș de sărăcie, că abia așteaptă să ,,plece În lumea largă,,. Antoniu se gândea cu inima strânsă că n-o să mai aibă cine să-i asculte poveștile. Nefiind vorba de acea apropiere fizică firească, la un bărbat și o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
la fel de Înghețate ca ale tale se Întindeau din loc În loc ca să primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii fără să te uiți și fără să comentezi. Când ai ajuns În casă te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de culoarea aramei, Iemenul este un fildeș. O turmă de porci s-a transformat În zid roz.... Bătrâna doamnă era cu mințile rătăcite. Nu o ascultai. Dădeai din cap ca o figurină mecanică și ea povestea cum fiul ei mort de mult, era spălat pe picioare de Maria-Magdalena. Într-un târziu a plecat, lăsând În urmă un miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea casei În care ai locuit până la moartea bătrânei doamne. Sau ,, Obrajii de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cauciucul, mi-am Îndreptat spatele și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers acolo să simt pe viu atmosfera ,,âmpovărată,, cu asemenea onoruri culturale. Dar sunt bătrân și nu mai pot Înregistra evenimentul. Mă gândesc numai la pensia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers acolo să simt pe viu atmosfera ,,âmpovărată,, cu asemenea onoruri culturale. Dar sunt bătrân și nu mai pot Înregistra evenimentul. Mă gândesc numai la pensia mizeră, și la sfârșitul care va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În Noua Zeelandă și, la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]