2,393 matches
-
Mare din Iași, cu 300 de taleri bătuți<footnote Ibidem, documentul 561, p. 499 footnote>, iar la 5 februarie 1682 Gheorghe Duca voievod domn al Țării Moldovei și al Țării Ucrainei întărește stăpânirea asupra acestui loc cu 350 de taleri bătuți<footnote Ibidem, documentul 568, p. 504 footnote>. Tudosca, fiica lui Enache, nepoata lui Limbir, soțul ei Ionașco și copii ei vând Mănăstirii Cetățuia niște case cu patru dughene și cu pivnițe de piatră de lângă Sărăria Veche, cu 410 lei și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îl căutaseră, să fie pătrunse, simțeau uneori nevoia: ele erau, la urma urmei, femei ca toate femeile, dar dăduseră numai peste niște nenorociți, cîndva; unul fusese alcoolic, altul se droga urît, a și murit, altul era convins că femeia trebuie bătută, unuia nu-i plăcea să muncească; Încercaseră amîndouă, pe cînd nu se știau prea bine, mai mulți; un dezastru, atîta fusese norocul lor, altele nimeriseră bine. Au Început să se Întîlnească la Helga, În garsonieră. Nimic nefiresc, o vreme; o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai greu cu putință. Au fost câteva experiențe care, luate pe rând, cum ți-am spus, m-au dus țintă spre beci. Adăpostul pentru femei bătute. Un castel mic, lăsat moștenire, pentru prostituatele retrase, de către o curtezană mai norocoasă. Acum și acolo era plin. Nu de prostituate, ci de neveste, nu daneze, ci asiatice sau est-europene. Un grupuscul de bărbați băștinași nu prea agreează parteneriatul conjugal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noștri, niște Bumbești-Livezeniști cu „Ești brigadier sau nu ești brigadier” în cap, cum îi etichetăm noi, că-i mai simplu să pui ștampile decât să înțelegi. Equal opportunities in Dania. Da, Mircea. Acolo ești demn și dacă ești cerșetor, femeie bătută, bătrân, universitar boem, femeie cu decolteu sau cu sânii goii care se încălzește pe o stâncă în puținul lor soare. E loc pentru toți. Încap unii de alții. Nu doar se tolerează, ci se încurajează să fie diferiți. Nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
izbucnesc în hohote. Nu-i nici o problemă, spun, tăindu-i vorba scurt. Hai să nu mai vorbim despre asta. Haide să... privim doar înainte. Trebuie să-mi repun viața pe linia de plutire. — Iisuse, dar văd că nu te dai bătută ! În vocea lui se simte o urmă de admirație sinceră. Nimic nu te demontează ! Îmi dau părul de pe față. Îl simt uscat și neiubit, plin de vârfuri despicate. — Trebuie doar să... îmi văd de viața mea. Nu știu cum, reușesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gourmet. Își vor scutura șervetele, în așteptarea acesteia ; își vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că o să se întâmple un miracol. Că o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să apară primele semne de îndoială. — Păi așa mi-a zis, să vin aici. Îmi strecor o foarte fină urmă de beligeranță în glas. Doar pentru a-mi transmite cât mai clar mesajul : n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. Citesc pe fața femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e adevărat că nu-și amintea tot ce era de amintit, de exemplu, a arde corăbiile, a tăia punțile, a lăsa baltă, a tăia răul din rădăcină, a se lăsa păgubaș, a se lăsa în voia sorții, a se da bătut, omului rătăcit nu-i trebuie sfaturi, a renunța în văzul țintei, sunt verzi, nu merită, mai bine o pasăre în mână decât două pe gard, altele și altele, și toate spunând până la urmă un singur lucru, Nu vreau ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
născut doar ca să se poată juca unele cu altele, nu știu să facă altceva, și, invers decât se spune, nu există cuvinte goale, Sentențioasă femeie, E o boală de familie. Marta puse micul dejun pe masă, cafeaua, laptele, niște ouă bătute, pâine coaptă și unt, câteva fructe. Se așeză în fața tatălui ei, prvindu-l cum mănâncă. Dar tu, întrebă Cipriano Algor, Nu mi-e foame, răspunse ea, Semn rău, în starea în care ești, Se spune că lipsa de poftă de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de care putem fi siguri că va mai dura și mâine, într-o zi îi vom găsi despărțiți pe cei pe care i-am adus aproape și riscăm să ne spună E vina ta. Marta nu vru să se dea bătută în fața acestui discurs al bunului simț, rod consecvent și sceptic al durelor bătălii ale vieții. E o prostie să ratezi prezentul doar de teamă că nu vei câștiga viitorul, își spuse și imediat adăugă, De altfel, nu se întâmplă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
declară sprijinul lor. Îl Înconjoară, Îl sfătuiesc și Îl conduc În luptă. Primele confruntări se Întorc În avantajul lor, sultana trebuie să se retragă la Isfahan, care este imediat supus asediului. Dar Terken nu e femeia care să se dea bătută; ca să se apere, e capabilă de viclenii care vor rămâne celebre. Ea le scrie, de exemplu, câtorva guvernatori de provincii niște scrisori Întocmite astfel: „Sunt văduvă, am În grijă un copil nevârsnic, care are nevoie de un tată să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îl încurajează fata mai mare, ajutându-l să-și pună haina. M-ați nimerit. — Mă bucur. E clar, orice aș face, o să mor duminică, de ziua mea. Clarvăzătoarea a văzut clar. — E o prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar? — Lionel, nu te juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
transmisie pe carosabil. Și acum, cea mai tare: duminică, o să facem un sit-in în jurul blocului. — Ce-i aia sit-in? — Un miting tăcut, la care toți participanții ocupă pașnic o incintă, se așază în fund și nu pleacă de-acolo nici bătuți. De obicei, sunt bătuți măr. E o invenție americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să vedem pe unde-o să treacă moartea! râde Gérard ca de o glumă bună. Lionel e de-a dreptul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
i-or fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să intru! — Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru ani. Lipsește doar să bat din picioare. —Rebecca, lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o aventură de o noapte se compară cu opt ani de..., începe iar Charlotte. Dar nu despre asta-i vorba, izbucnește Jennifer. O privim iar mirați. E roșie ca o pătlăgică și nu pare că ar vrea să se dea bătută. Nu suntem aici ca să vedem cine suferă mai mult sau mai puțin. Până la urmă, tot despre suferință este vorba. Informațiile procurate de Daisy despre cele Cinci Stadii ne-au fost de mare ajutor. Pe fața acesteia din urmă se citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră fantasmele? Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață. Trei însușiri care stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ. La un mormânt se odihneau, astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de o nouă... sindrofie! Lăcomia inventivității se transmise ca un flagel și stuparilor. Concurența acerbă i-a învrăjbit împotriva bibliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seara asta. Culoarea începea ușor să-i revină în obraji. Credea că recăpăta controlul. Răspunsul era destul de bun. Într-adevăr... dat fiind că nu am fost în văzul lumii mai toată ziua, mulți ar fi presupus că m-am lăsat bătut și că am rămas acasă, renunțând la luptă. Unii așa au făcut, zise el. Au plecat, văzând că nu te găsesc. Unii, într-adevăr, așa au făcut. Alții, au rămas. Și totuși... ceva nu se potrivea. Cuvintele sale se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se clintească deloc. De fapt, părea să nu pară conștient că timpul trecea. Secundele parcă fugeau pe lângă mine, minutele se scurgeau amețitor de repede, iar eu începeam să mă simt din ce în ce mai prost, literalmente. Când eram gata să mă dau bătut, o șoaptă se auzi lângă urechea mea dreaptă: Vladimir! Prea concentrat ca să-mi dau seama ce fac, m-am luat după acea șoaptă ce aparținea vântului, probabil, căci nu era nimeni în spatele meu, și i-am dat nume celui din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe obraz, nevenindu-i să creadă că aici ni se despart drumurile. Ceva îmi spune că asta nu e ultima oară când ne vom vedea, prietene! I-am pus mâna pe umăr și i-am urat "drum bun" și "cale bătută". Din toate părțile veneau cei chemați de el. Unii mai aveau doi pași, alții abia coborau de la etajul unu. Mulțumesc! Du-te acum! Am fugit către primul punct de acces în subteran și l-am lăsat acolo, în fața ușilor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise Stan. Pentru că tu ai zburat de-aici, amice! Prinse pasărea cu brutalitate, iar Gerard îl ciupi tare, însă lui Stan nu-i mai păsa. Îl puse pe Gerard jos, pe marginea drumului, în praf. — Se pare că te dai bătut, și dacă e adevărat, nu vreau să... — E cât se poate de adevărat, mârâi Stan. Gerard flutură din aripi. — Nu poți să-mi faci una ca asta, zise el. — Oh, nu? Ia fii atent. Stan se întoarse în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]