12,453 matches
-
vagoanelor de metrou sunt doar câteva motive care garantează securitatea și fluiditatea traficului pe sub San Francisco Bay. Aveam să văd îndeaproape partea de suprafață a terminalului dinspre Berkeley-Oakland, măsurile de securitate impuse de forțele de securitate asupra accesului călătorilor și bagajelor, etc. Nu m-a prins deloc mirarea și nici nu m-a pufnit râsul când am văzut cărucioare de copii controlate cu detectoare, bebeluși purtați de părinții lor în “ranițe” la spate sau la piept care se “lăsau” întorși pe
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
sau invers, după altitudinea din acea tură și după capriciile vremii. Vom mărșălui pe bocanci în unele zone prin care altă dată am alunecat -la deal și la vale- pe schiuri. Veți vedea că am făcut și ture lungi, cu bagaje grele, mai ales pe zăpadă (dar niciun bagaj nu e greu dacă iubești Muntele!).Dar am făcut și unele ture lejere, de o zi, din dor de munte și de dragul unor „elevi la Scoala Muntelui". În unele am fost doar
ANOTIMPURILE MUNTELUI LA... CLUJ-NAPOCA de MARLENE MITITEANU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367038_a_368367]
-
după capriciile vremii. Vom mărșălui pe bocanci în unele zone prin care altă dată am alunecat -la deal și la vale- pe schiuri. Veți vedea că am făcut și ture lungi, cu bagaje grele, mai ales pe zăpadă (dar niciun bagaj nu e greu dacă iubești Muntele!).Dar am făcut și unele ture lejere, de o zi, din dor de munte și de dragul unor „elevi la Scoala Muntelui". În unele am fost doar noi doi, autorii acestei suite foto, dar în
ANOTIMPURILE MUNTELUI LA... CLUJ-NAPOCA de MARLENE MITITEANU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367038_a_368367]
-
lumea largă. Spiritul de aventură și curiozitatea sa nativă l-au ambiționat să învețe tot ce n-a reușit să învețe acasă; să citească tot ce n-a citit și să se înfrupte din tainele cărților, dobândind cu timpul un bagaj enorm de cunoștințe pe care orice om care se pretinde a fi cult și-ar dori să le dețină. A terminat liceul la Sibiu și a continuat să învețe tot restul vieții sale. Nici acum, la cei 85 de ani
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
fel de tren cu două vagoane cochete, tras cu un troliu până sus. Ne-am cazat la un hotel destul de luxos față de ce văzusem eu prin stațiunile noastre, numit Satel. De la recepție am mers în cameră să ne lăsăm puținul bagaj și fiind ora micului dejun, am coborât la restaurant, într-un salon deosebit de arătos, dotat cu mese și scaune din lemn masiv, foarte grele și înalte, precum și alte piese de mobilier de epocă. Pe mese erau frumos aranjate servicii de
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
motiv, cu obiective, principii, pregătiri pentru compromisuri, resurse morale, volitive și financiare în măsură să-ți apropii ce ți-ai propus. Eu nu plecam cu nimic din toate acestea, doar să văd, să mă minunez și mai ales cu un „bagaj inerțial” de care nu mă puteam elibera: prejudecățile și miile de secvențe amalgamate ale cărților, revistelor și filmelor dedicate acestui miracol din deșertul Nevada... Distanța de la San Francisco la Las Vegas este de 577 mile, nu știu dacă în linie
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
Roșu 101” de odinioară, cu capota și bordul prelungit în față, un fel de “Zil” sau “Molotov” rusești din anii “glorioasei” supuneri față de “străluminatul” vecin de la Răsărit, toată de culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care-ți lua bagajul și-l așeza conștiincios în spate, dădea bilete la mașină, cum o fac azi la noi ghișeele din autogări, el era și casierul și conducătorul și hamalul cu bagajul și observam c-o face cu plăcere, deloc nervos la “indicațiile
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care-ți lua bagajul și-l așeza conștiincios în spate, dădea bilete la mașină, cum o fac azi la noi ghișeele din autogări, el era și casierul și conducătorul și hamalul cu bagajul și observam c-o face cu plăcere, deloc nervos la “indicațiile” pasagerilor să-l pună în dreapta sau stânga, mai jos sau mai sus, avea fără nici-o discuție o filozofie a lui proprie în ce privește împărțirea spațiului mașinii, pentru care nu dădea
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
o busolă foarte utilă pe ceață, însă am pierdut-o pe fundul mării, alături de mai multe scule căzute în apă, din neatenție, pe o mare agitată. “Poate voi reuși să-mi cumpăr alta, cândva...”, mă gândeam. Mi-am cărat grăbit bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel mic pentru pisicile care mă așteptau cu nerăbdare, celălalt în pungi de două kilograme, pentru comercializare. Hanusul l-am pus separat, fiind o mândrețe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
picnic în familie. Femeile au pregătit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile, grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă în primul rând pentru că se dovedise neîncăpător pentru bagajele și intențiile noastre și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lăsa cu „răcoreală”. Oricum în Toyota și Chevrolet-ul copiilor
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă în primul rând pentru că se dovedise neîncăpător pentru bagajele și intențiile noastre și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lăsa cu „răcoreală”. Oricum în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul mașinilor, nu cumva să
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
beatitudine. Insă cum soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreți începuseră să părăsească valea, am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele care ni se părea mai puține acum. Cu pungile pline de resturile menajere așezate în loc de cărbune în grătar, ne-am pregătit de plecarea spre casă. Puteam continua acolo picnicul, mai ales că berea nu mai era foarte rece. Așa ne-
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
de saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat ca pe curcani, cu tot ce doreau aceștia. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul și a pornit-o spre casa cu speranța că vom avea cât de curând altă reuniune de familie, indiferent unde ar avea ea loc. Referință Bibliografică: Picnic / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele țintuite pe partea stângă a mașinii și provoca mai apoi o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
doua și atunci, ar fi un om nefericit”. Și ar mai fi un lucru important care pune amprenta pe maturitatea artistică. „Nu poți face saltul într-o singură generație decât extrem de rar și cu asumarea riscului uzurii întregii vieți. Un bagaj genetic foarte bun și o familie care să nu fi fost alterată de înstrăinare, este platforma care lansează și sprijină competența către podium. Ori, majoritatea dintre noi, am fost afectați de comunism. Această alterare, continuată timp de trei generații, ne-
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă în putere, dar... fără dorințe strict personale, fără bagaje și care se credea detașată de lumea din care plecase.” Dacia părăsește această lume civilizată, în care rămâne Sergio, cel pe care îl iubea și pe care “îl așteptase să urce pe munte, să o caute și s-o găsească
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
dacă te uitai cu atenție, ochii erau ai ei. Dar câți ochi nu seamănă...ca formă și culoare! „La aniversarea lui, de 3 ani, plânsese întruna...asta se vedea și în poze. Apoi a dispărut. Și-a făcut un mic bagaj, că pleacă cu niște colegi într-o excursie de studii, și n-a mai venit. După două săptămâni, a apărut fostul locatar, compatriotul căsătorit aici, și i-a adunat lucrurile. Mi-a dat un plic cu două mii de dolari și
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
pe amândouă. Desire în sinea sa se simțea derutată de enigmaticul comportament al tatălui, căci tocmai din partea lui se așteptase să întâmpine o majoră opoziție în realizarea intențiilor sale. S-a abținut să facă comentarii și a continuat cu pregătiul bagajului. Au prânzit în salonul mare al casei doar ei trei. La început au mâncat în tăcere pastele cu sos ,,a la genoveze” pregătit de Adeline, fiind atât preferatele fetei cât și ale soțului său. În cele din urmă doctorul a
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Și un ficat ; și astăzi viu, ar fi același mare as ! Născut cu organe bune, îi trebuia o cumpătare Între muncă și odihnă, băutură și mâncare Se știe că dincolo, n-a luat nimic material Doar faptele etice, într-un bagaj spiritual ! Viziune și talent, transpuse logic, creativ Jertfire existențială, și multă muncă, a fost Steve ! Lecția ce ne-a lăsat, nu-i cea de admirație Pentru un gadget super-clasă, din noua generație... Ci să rămânem autentici în decizii și în
DIN LECȚIILE LUI STEVE JOBS... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368619_a_369948]
-
și mi‑au spus că nu au timp de mine, să ies afară. Întâlnindu‑mă cu inginerul șef de la C.A.P., un om credincios și omenos, m‑am gândit să‑l rog să‑mi dea un camion, să‑mi iau bagajul și copilul și să plec la oraș, locul de unde venisem acum cinci ani, fără a mai aștepta venirea soțului. Era ultimul om care aș fi crezut că mă va refuza și totuși... mi‑a întors și acesta spatele după care
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Din păcate și conștiița rămâne uneori în urmă, balast inutil și imprevizibil ! A, și să nu uit : lașitatea paralizează, de cele mai multe ori, și rațiunea, și opinia publică. Ei, dar dacă...!? Macheta lașității, și nu bastonul de general se afla în bagajul nostru genetic. Prin urmare, orice rană care ne poate trezi este binevenită ! Curajul se trezește singur în zori. Fără ceas deșteptător. Și fără subordonați. Efemeritate. Baloane de săpun. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (143) Referință Bibliografică: TE LEPEZI DE CONȘTIINȚĂ
TE LEPEZI DE CONŞTIINŢĂ !? de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363737_a_365066]
-
o fi motivul acestei afinități inter-etnice... Știu că și românilor le plac chinezii. Oare or fi reminiscențe de pe vremea lui Nea Nicu când relațiile noastre cu China erau excelente!? Ajungem la aeroport la secția „Plecări”. Cu aceeași dexteritate îmi descarcă bagajele, își ia contravaloarea cursei și dispare... Desigur în căutarea altor clienți. Intrăm în vasta sală de „Departures”. Lume multă. Mă uit pe panourile de afișaj electronic. Văd că cursa mea este la standul D23. Mă așez la rând. Peste vreo
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
standul D23. Mă așez la rând. Peste vreo 10 minute îmi vine rândul la ghișeu. O australiancă blondă, amabilă foc, îmi face semn să pun valiză mare pe banda rulantă din dreapta ei care are funcția de cântar și transportor pentru bagaje. Mai uit la monitor: 22 de kilograme și 800 de grame. Apoi simpatica domniță îmi cere pașaportul. Bilet nu am... deoarece nu mi s-a dat de la agenție! Doar un cod pe itinerariul tipărit. Dă din cap și îmi spune
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
masă și comandăm câte un cappuccino. Între timp primesc de la familie ultimele instrucțiuni: „Să ne dai de știre când ajungi... Să ne scrii mesaj pe facebook de la Singapore... Și de la Helsinki, și de la Budapesta, și... Ai grja de acte, de bagaje... Ai grijă de tine! Nu uita...” Peste vreo 20 de minute rămânem cu ceștile goale... ne îmbrățișăm, ne luăm rămas bun. Eu o iau spre sală care duce la „Gates”, adică la porțile de plecare. Cu valiza de mână trasă
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]