5,096 matches
-
tranziție este reprezentată de ziarul „Momentul” al lui G. Ibrăileanu și de Î.l., care avea scopul de a regrupa și reîmprospăta forțele pentru o nouă afirmare „viețistă”. În poezie se remarcă G. Topîrceanu cu Rapsodii de toamnă, Balada munților, Balada morții, Demostene Botez, care și susține financiar revista, prezența grupului ieșean format din Al. O. Teodoreanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu și tânărul Al. A. Philippide, debutant aici cu versurile din Cântecul câtorva. Acestora li se alătură V. Voiculescu, Ion Pillat
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
treilea (Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
În Chemarea focului se menține același apel la sacru, la acea forță prin care se regenerează întreaga fire, cele trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
sovietică din anii 1940-1941, dar păcătuiește prin multe și evidente accente antisemite. Ceea ce mai rezistă timpului este, poate, aspectul documentar. SCRIERI: Poeme pentru altă viață, Cernăuți, 1939; Chemarea focului, Cernăuți, 1939; Cântece de piatră, Suceava, 1940; Pustiul roșu, București, 1942; Balade și simfonii, Iași, 1983. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VIII, 290-294; Stelian Constantin-Stelian, „Pustiul roșu”, F, 1942, 7-8; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1943, 1; George Muntean, „Balade și simfonii”, RL, 1983, 50; Satco-Pânzar, Dicționar, 105. O.I.
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
Cernăuți, 1939; Cântece de piatră, Suceava, 1940; Pustiul roșu, București, 1942; Balade și simfonii, Iași, 1983. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VIII, 290-294; Stelian Constantin-Stelian, „Pustiul roșu”, F, 1942, 7-8; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1943, 1; George Muntean, „Balade și simfonii”, RL, 1983, 50; Satco-Pânzar, Dicționar, 105. O.I.
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul muntean, refuză să îndeplinească gestul ucigaș împotriva unui frate de credință, preferând să se lase el omorât de păgâni. În sfârșit, o a treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase și avizate, fac trimiteri și la variante ale acestor grupe tematice, întregind un comentariu de certă autoritate profesională. SCRIERI: Macedonia în poezia bulgară, București, [1930]; Constantin
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
1938. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Urme istorice în folclorul balcanic, CU, 1938, 24 martie; Mircea Eliade, Folclor și istorie, CU, 1938, 25 martie; Adrian Fochi, Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972, 160-162; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 16, 66, 103, 104; Datcu, Dicț. etnolog., ÎI, 14. C.P.
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
hedonistă a existenței în natură. Ecouri din opera lui Mihai Eminescu sau a lui Ion Barbu, a lui Ioan Alexandru sau a poeților din Cercul Literar de la Sibiu se lasă descifrate mai cu seamă în poemele cu structură clasică de baladă sau rondel. Autorul evită constant metafora și caută programatic un limbaj simplu și direct, care să exprime legătura nemijlocită cu obiectele denumite, fără a reuși totuși să se desprindă de discursivitate: sub titlul revoluționar al cărții, care militează pentru o
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
ecouri polemice în cercetarea folcloristică românească, intitulat Arta literară în folclor, introdus apoi în primul volum al Istoriei literaturii române, apărut sub egida Institutului în 1964. Gheorghe Vrabie a primit în 1997 Premiul Herder, îndeosebi pentru lucrările întreprinse în Institut: Balada populară română (1966), Structura poetică a basmului (1975). Ovidiu Papadima a scos monografia Literatura populară română (1968), iar I.C. Chițimia Folclorul românesc în perspectivă comparatistă (1971). Generațiile care au urmat au continuat tradiția cercetării folclorului. Astfel, I. Oprișan a înmănuncheat
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
relevă o tendință imagistică modernă. Contesa cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii, în parcul verde luminează crini albi. Impresiile în decor alpestru din Baladă ardeleană sunt întrerupte de ecouri citadine și referințe livrești: „Evoe Bachus... Rue de Grenelle./ Armand Colin... Teatrul din Louvain./ Frumoasa Jeannette...// Noi doi, botezați de Rousseau și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
în primul rând de „Iașul literar”, revista la care a scris cu regularitate. Prima carte, Bostanii, îi apare în 1950 și este urmată de un număr mare de volume, cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
uneori în defavoarea filonului epic principal, știe și îi place să povestească cu umor, să-și folosească ingeniozitatea expresivă. SCRIERI: Bostanii, București, 1950; Grâu înfrățit, București, 1950; Oameni de nădejde, București, 1951; La noi pe Hălăuca, București, 1951; Bucurie, București, 1951; Balada Bicazului, București, 1951; Președintele, Iași, 1952; Oul năzdrăvan, București, 1952; Trandafir de la Moldova, Iași, 1952; Străvechiul Iași întinerește, București, 1953; Venea de la Moscova, București, 1953; Căruța cu cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și expresie, stilizarea cu mână sigură meritând toată considerația. Pe drumurile legendelor circulă apariții monumentale: Gruia, Corbea, Pintea
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
apărut în 1970. În versurile din Balerina de fier I. se definește ca un poet descriptiv animat de o vagă neliniște, fără o viziune proprie. Poemele, majoritatea pasteluri, sunt construite melodic, pe o structură muzicală repetitivă, apropiată de cea a baladelor minulesciene. Prozodia e tradiționalistă (versuri scurte, fără ingambament, rimate), notația descriptivă (inclusiv la nivel lexical) depășește rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
Emanoil Grigorovitza, Traian Brăileanu, Liviu Marian, Ion Grămadă, Artur Gorovei. Un sector redutabil îl reprezintă folcloristica, domeniu în care activează Simion Florea Marian, Elena Niculiță Voronca, Dimitrie Dan, Artur Gorovei, Grigore Crețu (Originea cuvântului doină), O. Isopescul, care publică numeroase balade, basme, cântece populare, obiceiuri de la naștere, cununie și înmormântare. Se pune un accent deosebit pe aspectele etnografice și pe tradițiile populare (Casa țăranului român din Bucovina de Ioan Ștefureac, Muzeu românesc pentru Bucovina de Teodor Bălan). Un sector de asemenea
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru nuntă gătit” (Moment de baladă); „Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, ce trimite încă o dată la distanța uriașă dintre visul creatorului de poezie și platitudinea vieții de zi cu zi. Volumul Cântece (1989) propune trei direcții noi: o poezie cu sonorități de baladă, în maniera lui Miron Radu Paraschivescu, căruia îi și este dedicată această carte, o „pseudo-poezie” în care, cu ironie fină, I. parodiază de fapt formele fără fond din poezie („era atât de foarte bine / când pe faleză ne plimbam / aveai
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Marin Sadoveanu - toate transpuse în maghiară pentru prima oară. Traducerile vor fi publicate, în 1934, în Román drámaírók könyvtára öt kötetben. K. a mai alcătuit în 1932 un volum de traduceri din poezia populară română, sub titlul A havas balladái [Baladele munților]. Traduceri: A havas balladái [Baladele munților], București, 1932; Román drámaírók könyvtára öt kötetben [Biblioteca dramaturgilor români în cinci volume], Budapesta, 1934. Repere bibliografice: „O scrisoare pierdută” de Caragiale în ungurește, ALA, 1922, 1; Emil Isac, „Baladele munților”. Traducerea lui
KÁDÁR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287696_a_289025]
-
pentru prima oară. Traducerile vor fi publicate, în 1934, în Román drámaírók könyvtára öt kötetben. K. a mai alcătuit în 1932 un volum de traduceri din poezia populară română, sub titlul A havas balladái [Baladele munților]. Traduceri: A havas balladái [Baladele munților], București, 1932; Román drámaírók könyvtára öt kötetben [Biblioteca dramaturgilor români în cinci volume], Budapesta, 1934. Repere bibliografice: „O scrisoare pierdută” de Caragiale în ungurește, ALA, 1922, 1; Emil Isac, „Baladele munților”. Traducerea lui Kádár Imre, G, 1932, 5-6; Bolyai
KÁDÁR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287696_a_289025]
-
A havas balladái [Baladele munților]. Traduceri: A havas balladái [Baladele munților], București, 1932; Román drámaírók könyvtára öt kötetben [Biblioteca dramaturgilor români în cinci volume], Budapesta, 1934. Repere bibliografice: „O scrisoare pierdută” de Caragiale în ungurește, ALA, 1922, 1; Emil Isac, „Baladele munților”. Traducerea lui Kádár Imre, G, 1932, 5-6; Bolyai Zoltán [Gaál Gábor], A havas balladái, KOR, 1932, 6; Szemlér Ferenc, Jegyzetek a román népköltészetről, „Láthatár”, 1934, 8; Makkai László, Fordítások románból. 1. Kádár Imre: Őt román színdarab magyarul, „Erdélyi Helikon
KÁDÁR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287696_a_289025]
-
un alt compatriot al acestuia cunoscut întâmplător, Voinescu. Cele văzute sau auzite acolo l-au determinat să noteze că „dacoromânii, deși în majoritate analfabeți, au un remarcabil gust pentru natură și frumusețe“, exemplificându-le simțul artistic deosebit prin invocarea câtorva balade, doine sau cântece populare cu eroi precum Vidra și Mihu, ori prin virtuțile autentice ale melosului și poeziei din Trandafirul și soarele, balada Miorița, ori Cântecul Prutului, reproduse parțial ori integral în paginile cărții 16. Cititorului american i se oferea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analfabeți, au un remarcabil gust pentru natură și frumusețe“, exemplificându-le simțul artistic deosebit prin invocarea câtorva balade, doine sau cântece populare cu eroi precum Vidra și Mihu, ori prin virtuțile autentice ale melosului și poeziei din Trandafirul și soarele, balada Miorița, ori Cântecul Prutului, reproduse parțial ori integral în paginile cărții 16. Cititorului american i se oferea astfel posibilitatea să cunoască, în premieră, câteva dintre creațiile definitorii ale folclorului românesc, în speță Miorița, asupra căreia aveau să revină mulți alți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]