2,280 matches
-
carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-o hârtie atât de ieftină încât nu le mai poți dezlipi. Hârtia se rupe bucăți-bucățele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
supracivilizat de a-și dobândi loc prin consum, devorând în jurul său. Omul nu este o utopie, ființă fără de rezonant loc în sine, fără de orizont propriu. Aforismul paidetic, de ales bun simț, instituie însuși, de-a fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea, fi o întrebare, o rimă, un „dacă”, punctele de suspans („Ce este mai de preț: averea sau cinstea?; „Cel cu gândul fulgerător de îndemânos al omului de-a ajunge la el conștiința curată/ Nu se teme niciodată”; „Dacă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
d. E. Lovinescu, i-am spus că mă numesc Ion Popescu. Mai târziu mi-am luat numele de Ion Barbu; adevăratul meu nume nefiind nici unul, nici altul, ci: Dan Barbilian. Nu aveam curajul să amestec pe geometru în poezie. Gîndindu-mă la "banchetul filozofic" al lui Platon, văd în persoana d-lui E. Lovinescu figura amfitrionului clasic. Însușindu-mi vorbele așa de juste ale prietenului Aderca, înscrise tot în paginile Vieții literare, trebuie să mărturisesc că e reconfortant să știu că trăiește acest
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Galois, cu mențiunea neinteligibil. În sfârșit, la 9 mai 1831, se întîmplă ireparabilul. Galois apare oficialității ca inamic personal al regelui și se dezlănțuie împotriva lui acel șir de persecuții care, până la urmă, trebuie să-l răpună. Astfel, la banchetul dat de republicani în acea zi, la restaurantul "Culesul viilor din Burgundia", în localitatea Belleville, lângă Paris, între două discursuri prolixe ale participanților, tânărul Galois strecoară un toast scurt, dar categoric. Ținând în aceeași mână și paharul și briceagul deschis
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Lugubru, metalic Din minut în minut. Acolo unde nu-i nimeni, Și nu mai trebuie Nici un cuvânt * SIC TRANSIT II Și iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Povești... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Și, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic. * ANTRENARE La locul întîlnirii Am așteptat. De un timp Ore trec Dezolant. Aceasta gândeam. Iar despre tine Mi-am zis Că mă duci Într-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
baxuri, le-am luat și le-am vândut cu douș’cinci de lei. Am cărat toată noaptea, câte unul, nu m-am grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu o reședință: cu banchete de la mașini, pe care nu le vândusem - pentru că pica bani, nu le mai vindeam. Mergeam la discoteci, baruri, să mă distrez, pocher, disco-baruri, videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina pe Gaston în vagonul de noapte, cu picioarele-i lungi chircite incomod, ca să încapă în spațiul îngust dintre banchete. Probabil că a fost singurul care nu dormea. Oare la ce s-a uitat? A stat cu privirile fixate la stelele de pe cerul întunecat, așa cum mai făcuse o dată, când se uitau după el? Cred că vântul le-a amenințat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lucrau În același club, pentru a participa la jocurile erotice ale unor sadici sau masochiști, sau pentru a lua parte la orgiile secrete organizate În lumea politicienilor și a oamenilor de afaceri. De obicei, asemenea orgii erau precedate de fastuoase banchete de recepție, animate de diverse spectacole, iar apoi invitații se retrăgeau În separeuri, unde se lansau În partide În trei sau În patru. I se Întâmplase să fie invitată la asemenea petreceri pentru a delecta perechi de amanți sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mergeți. Gosseyn se îndoia că i s-ar putea spune ce voia să știe. Dar ajunse într-o încăpere mai puțin mare decât se aștepta și atât de obișnuită încât se întrebă dacă nu greșise drumul. Niște oameni așteptau pe banchete și în fața lui, dincolo de bariera de lemn, se găseau opt birouri la care se afla câte un funcționar.. Mai departe, un birou închis cu geamuri, cu o masă mare. Când trecu de barieră, mai mulți funcționari se ridicară în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tău. O să fie haios. Leigh oftă. Adriana bătu ușor cu palma locul de lângă ea; știa că Leigh are probleme cu spațiul și încerca să fie înțelegătoare, dar era enervant ca ea să fie întotdeauna cea înghesuită în separeuri sau pe banchete. — Cum se împacă Russell cu ideea că nu suporți pe nimeni aproape? — Nu e vorba că nu suport pe nimeni aproape, dar am nevoie de o zonă tampon. Ce e rău dacă simți nevoia de puțin spațiu intim? întrebă Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
când își părăsesc birourile, se adună în cafenele, la ore fixe, se plimbă pe același bulevard sau stau în balcoanele lor. Dorințele celor mai tineri sunt violente și scurte, în timp ce viciile celor mai în vârstă nu depășesc asociațiile de popicari, banchetele prietenești și cluburile în care se mizează sume mari la jocul de cărți. Veți spune fără îndoială că asta nu e ceva particular pentru orașul nostru și că, la urma urmei, toți contemporanii noștri sunt la fel. Fără îndoială, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați fi singura pereche de îndrăgostiți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de modă. Îmi închipui că Jolene dorea să fie în preajma altor strategi străluciți. Când am ajuns, Lara și Jolene studiau deja meniul în căutarea felurilor cu mai puțini carbohidrați. Primiseră una dintre cele mai bune mese, chiar lângă fântână, cu banchete din piele. În oceanul de persoane importante care luau prânzul acolo, arătau ca două păsări colorate: Jolene era îmbrăcată într-o rochie sexy, albastru-deschis, strânsă în talie pentru a-i sublinia formele, iar Lara, posesoarea a două dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am intrat în pământ că nu sunt pe măsura ei, că i-am înșelat așteptările. După examenul de diplomă ne-am întâlnit din nou. Mi-am depășit intimidarea, deși știam că nu-i plac petrecerile și am invitat-o la banchetul nostru, peste cinci zile. - Vin cu drag. Poate așa o să avem un ceas să comunicăm altfel decât la seminar. Nu credeți că e timpul? - Sigur că da. Eu sper că o să ne întâlnim după ce termin. De-abia atunci cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spun cu adevărat ce însemnați pentru mine. Florica m-a privit drept în ochi și m-a prins de bărbie, ca-ntr-o mângâiere, ca-ntr-o reținere. Am plecat spre colegii mei plutind, de parcă mă binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu vreți să vă așezați puțin ? — Nu, mulțumesc ! spune tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de emblemă a omului problematic, nelimitat la perioada dintre Renaștere și baroc, cum se Întîmplă În istoriile curente ale artei). Dar nu e și strămoșul lui Socrate? Alcibiade n-are deloc sentimentul că ar aduce vreo injurie filosofului, comparîndu-l În Banchetul lui Platon cu Marsyas. Masca silenică, adaugă el, acoperă la Socrate o inimă divină; Însă de reținut e faptul că filosoful producea asupra celor ce-l ascultau aceeași impresie ca și muzica abilului cîntăreț sfîșiat de Apolo. Nu el-, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]