6,215 matches
-
rog are tot timpul accentul acela de dă-te drecu d'aci' al taximetriștilor care înjură șoferițele prin intersecții. Îmi imaginam, când s-au dat rezultatele alegerilor a București în 2012, cum și-o fi spus chirurgul de apendicite în barbă i-am făcut și de data asta pe proști. La Sectorul 3 îmi era limpede că nu-l plăceam pe Robert Negoiță așa cum nu îl plac nici acum. Un individ cu educație îndoielnică, având un debit verbal care trădează încetineală
Revolta dusă niciodată la capăt în țara minciunilor sponsored () [Corola-blog/BlogPost/339122_a_340451]
-
O să ieșim puțin din sala de ședințe, pentru că trebuie să vă spun două vorbe și despre ce s-a întâmplat afară în timpul ăsta. Trezindu-se dintr-o dată fără mai nimic, pe unii popi i-a lovit damblaua, și-au smuls bărbile și au spurcat cum le-a venit la gură, chiar în altar, la înmormântări, pe unde îi prinsese vestea, alții s-au întrebat cu adevărat pentru prima oară dacă nu cumva Dumnezeu chiar există și tocmai au primit un semn
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
dreaptă este poziționată pe echea unei corăbii. Personajul feminin are lângă piciorul stâng o imagine simbolică a Pontului Euxin, care reprezintă torsul, mult micșorat, al unui personaj masculin, nud, ieșind din valurile mării. Personajul masculin este încoronat, poartă plete și barbă și se sprijină cu mâna stângă de prova unei corăbii, ieșind. Capul îi este întors trei sferturi spre dreapta, privind spre personajul feminin, parcă cerând ajutorul, totul de aur. În vârful scutului se află trei fascii subțiri undate de argint
HOTĂRÂRE nr. 614 din 6 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284086]
-
că a venit în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
inimii mele, / făcută țurțur” (Lied 27, p.81). De multe ori, textul devine pretext de evadare din realitatea cotidiană pe scena cu decor feeric, plin de viață, de mișcare emoționantă: „ Dimineața dansa ca o balerină / deasupra pădurii cu ciute-n barbă.// Iarba învăța de la lupi / să se clatine la gâtul pământului.// Dealurile alergau pe obrajii izvoarelor, / gâfâind amurgul adormit în spinarea / fluturilor” (Lied 37, p.91) Sentimentul singurătății îl obsedează pe G. Baciu. El înțelege că singurătatea doare și din păcate
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de vineri până luni” Se spune că atunci când iți plouă-n suflet, Dumnezeu se așează călare pe norul de deasupra ta și îți ține umbrela. Dar își alege bine locul, se uită El așa, peste tot, se mai scarpină-n barba colilie (Mutu Mării Badi o ținea pe-a lui, că are barba albă), așa, apoi se odihnește ațipind o țâră. Poate și d-aia cei din satul ăsta nu prea leagă două-n tei, că doarme Dumnezeu deasupra lor, în loc să
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
Dumnezeu se așează călare pe norul de deasupra ta și îți ține umbrela. Dar își alege bine locul, se uită El așa, peste tot, se mai scarpină-n barba colilie (Mutu Mării Badi o ținea pe-a lui, că are barba albă), așa, apoi se odihnește ațipind o țâră. Poate și d-aia cei din satul ăsta nu prea leagă două-n tei, că doarme Dumnezeu deasupra lor, în loc să-i vegheze... Cum s-o fi arătând Prea Bunul numai la muți
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
se îndrepta spre noi. Jobenul înalt și pelerina neagră, parcă, acoperea o istorie. Nepoțica mă strângea de mână fără să spună un cuvânt. Din spate, auzeam niște pași grăbiți. Am întors capul. Era Nicolae Iorga. Era înalt. Înalt și cu barbă în vânt... - Tinere, contemporan cu viitorul ce nu l-am apucat, „Poemele lui Byron”, din care ai recitat nepoatei, „au o miscare neîntâlnită până atunci în vreo literatura, ca-n Mazeppa sau în descrierea pregătirii luptei de la Waterloo. Misterul îi
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
lumea cealaltă. Și în amintirea lor decise să le cânte din fluier. Deodată pădurea începu să freamăte, păsărelele să ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul se apropie de ei. - Nu sunt fiu de împărat. Am fost un copil orfan pe care boierul din sat l-a
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
de remarca musafirului. - În această casă, angajații sunt respectați, indiferent de statutul social. Sper că veți ține cont de asta, baroane! - Dragul meu văr, doar nu te vei înjosi apreciind o servitoare! strâmbă din nas, Mary Morgan. Eustace își mângâie barbă, gânditor. -Desigur! răspunse cu jumătate de gură. Mătușa Annie o chemase în camera ei, aranjată în nuanțe aprinse, plină de dantele și păpuși îmbrăcate în diferite culori. Alma observase că lady Annie nu era atât de naivă pe cât lasă să
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
o dată, Vasile îl luă în brațe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrățișării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor și patronul, un om înalt de doi metri cu chelie și cu barbă, care văzându-și terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrățișarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înțelegeau, văzând că cei
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
al cascadei mai aruncă în urmă o privire plină de admirație pentru spectacolul oferit de mama natură, apoi se cațără pe stâncă și privirile îi descoperiră o peșteră, ca un altar, în fața căreia îl întâmpină un bătrân gârbovit, slab, cu barba albă până la brâu și pielea gălbuie ca de cadavru. - Te aștept, tinere! - rosti cu voce răgușită. - Iartă-mă că ți-am tulburat liniștea sufletească... - Fii binecuvântat! - Părinte, n-am venit pentru binecuvântare, ci pentru... - Știu scopul vizitei tale. Acum fă
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
înmiresmează viața, primăvara. Cu harul scrisului am urcat pe crestele carpatine ca să-mi văd gătite-n sărbătoare simbolurile Țării mele sfinte. Am văzut parcă un vechi descânt, cum la-nceput s-a-nfiorat în sine și a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetre carpatine. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
urmă se întoarce împotriva noastră. Astfel se explică existența cataclismelor... naturale. Când eram copil, țăranii erau cumsecade, la fel era și Natura. La sfârșitul secerișului, fiecare gospodar lăsa un smoc de grâu pe tarlaua sa. Acest smoc purta numele de “Barba lui Dumnezeu”și era lăsat pentru păsările cerului. Cât de generoși puteau fi oamenii pe atunci! Dar toate au un sfârșit. Colectivizarea a intrat cu plugul în sufletele lor, arându-le tradițiile și interzicându-le obiceiurile strămoșești. Astfel, au început
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
mă ajute să mă ridic și să-mi car spre casă sacoșele astea care mi-se par din ce în ce mai grele." Nu termină de rostit cuvintele că înaintea sa apăru un Moș Crăciun îmbrăcat în haine roșii de catifea, cu plete și barbă albă. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Intinse mâna bătrânului, spunându-i: "Haide tată-moșule, ridicăte". Uimit de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna Mosului și se ridică. După ce-i luă sacoșele cu cumpărături, Moșul se
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
cred că el este adevăratul stăpân al moșiei. - Nu știam... și nici nu m-a interesat vrodată, fiindcă de când m-am născut, pe conu Pandele-l știu că-i stăpânul moșiei. - Atenție! Domnul Pandele Bărbulescu o să primească o lovitură-n barbă... de n-o să-i vină să creadă, dacă-mi iau mâna de pe el. Îți dau cuvântul meu de onoare!... Nu-l iert! Și-a apăsat mai energic mâinile în umerii lui Năică, respira adânc, iar sânii se ridicau provocatori. Respirația
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
să fac așa ceva? Dacă v-am rugat, se înțelege că e pe răspunderea mea. - Lasă-mă-n pace, cucoană! Câte d-astea n-am văzut la viața mea! Hotărât lucru: cred că nu mi-a crescut doar mustață, ci și barbă. Mă uit în oglinda din stânga, dar n-am văzut nimic, că și aia e poleită toată. Mă decid să nu-mi mai încerc farmecele pe niciun trecător și să mă descurc singură cum oi putea, așa cum, de altfel, m-am
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
Dacă mai și porneam... Specia masculilor și-a spălat rușinea în fața mea printr-un taximetrist care, înțelegând ce intenții am, și-a lăsat taxiul baltă și a venit să împingă de mașină. Pesemne ăsta n-apucase să-mi vadă nici barba, nici mustața. La Biserică am ajuns în cele din urmă, ce-i drept la ultimul „Amin!”. Norocul meu! Altfel, intrată prea bine în rolul lui Marilyn Monroe, te pomenești c-aș fi dat din gene la Părintele (pe care de
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
să o vindecam de frică. Adevăratul Moș Crăciun nu venea atunci... Să fi fost prin 3 decembrie. El venea mai târziu când ningea. Venea din Laponia pe o sanie trasă de reni. Așa că am imprivizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure! - Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în
MOŞ CRĂCIUN de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341504_a_342833]
-
străluceau de fericire. Mi-ai sărutat durerea cu zâmbete și șoapte. Ai șters cu grijă orice întristare și mi-ai spus de nenumărate ori că lacrimile cu zâmbet îmi luminează față. Am râs de nu știu câte ori, cu lacrimile inodate în barbă. Era zâmbetul și iubirea date nestavilt de pasiunea noastră, care îmi năștea speranța. Mi-ai spus de mii de ori, ca răsăritul se pierde cu apusul ca să renască iarăși mai contopiți unul, într-altul. Mi-ai spus că totul se
SCRISOARE EXPEDIATA IN FIECARE CLIPA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341524_a_342853]
-
iubit pentru fascinația puterii, pe primul soț pentru măreția spiritului! Într-un caz a ales celebritatea, în al doilea, puterea. Femeile iubesc pe cei deosebiți! Da, așa este. Renumitul Șamil, bărbat de peste cincizeci de ani, fioros la chip și cu barbă, deja avea cinci neveste - cum permite Coranul - și într-o zi oamenii săi îi aduc, urcată pe cal, încă una. O furaseră dintr-un alai de nuntă. O furaseră de lângă mire. Jighiții, bucuroși, i-o arată, dar Șamil le strigă
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Nori albi și negri se perindă pe cer. PREZENTATORUL: Anii zboară și generații după generații se perindă pe Terra... Au trecut veacuri... EXT. / VILA DINTRE MUNȚI / NOAPTE ...Undeva în Carpați trăiește un bătrân uitat de scurgerea anilor, cu pletele și barba albe până la piept, dar cu ochii și mișcările agere. Acesta își duce viața ca un pustnic într-o vilișoară. De după creasta muntelui luna inundă întinderile cu lumina sa. Bătrânul stă pe o bancă înconjurat de arbuști și flori în apropierea
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
evite aglomerația de pe șosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, mustața era nearanjată, ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. Peste puțin timp împlinea patruzeci de ani
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
reține, nu sare după ea în apa adâncă... În fiecare dimineață își pregătește barca și ustensilele de pescuit tot așa, ca și până acum de mulți ani. Visând în golful său obișnuit scrutează văzduhul după un punct mișcător. Își lasă barba în pălmi și se concentrează, oare nu se aude râsul plăcut al femeii? Ar dori ca din când în când să înoate ea în apropiere, să-i zărească silueta, să-i audă vocea, râsul, să-i vadă ochii... fără ca el
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au deschis ochii ce
INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B de VASILE PIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341926_a_343255]