KorAP: Find »[drukola/base=barbară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...89 >

2,205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

nu prea are șanse să ajute. N-ar face decât să-l convingă pe Mark că-l persecuți. Poate chiar îl persecut. Prin simplul fapt că nu sunt cine crede el. Tot ce fac îi agravează pur și simplu starea. Barbara luă mâna lui Karin în căușul mâinii ei. Atingerea ei îi făcea mai bine decât atingerea lui Daniel. Și totuși, până și atingerea Barbarei avea propriile secrete. — Probabil că uneori așa pare. Pare așa tot timpul. Cum pot să știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fapt că nu sunt cine crede el. Tot ce fac îi agravează pur și simplu starea. Barbara luă mâna lui Karin în căușul mâinii ei. Atingerea ei îi făcea mai bine decât atingerea lui Daniel. Și totuși, până și atingerea Barbarei avea propriile secrete. — Probabil că uneori așa pare. Pare așa tot timpul. Cum pot să știu dacă fac bine sau nu, dacă nu pot avea încredere în cum par lucrurile? —I-ai scris lui Gerald Weber? Asta înseamnă că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să știu dacă fac bine sau nu, dacă nu pot avea încredere în cum par lucrurile? —I-ai scris lui Gerald Weber? Asta înseamnă că ai făcut bine. Karin simți nevoia să-și deschidă sufletul în fața ei, să-i spună Barbarei adevărul simplu și demonstrabil că niciodată în viață nu se mai simțise atât de neajutorată. Dar știa deja destule despre creierul uman, bolnav sau nu, ca să nu îndrăznească să meargă până acolo. Avea nevoie de o femeie, de cineva care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să-i aducă aminte de importanța căldurii simple, s-o salveze de interminabilele respingeri masculine. O pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație pură: —Ai copii, Barbara? pregătită ca la primul reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că s-ar putea totuși revanșa față de femeia asta. Dar nu știa sigur ce i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din umeri, făcând un semn cuprinzător cu palmele îndreptate în sus spre camera cu televizorul. Am munca mea. Karin pufni, înainte să se poată controla. Simți adevărata întrebare, care se cerea pusă de mult. —Ce-ți dă ție locul ăsta? Barbara zâmbi. Pe lângă ea, Mona Lisa ar fi părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV de scandal. —Legături. Soliditate. Am... prieteni. Tot timpul alții. Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV de scandal. —Legături. Soliditate. Am... prieteni. Tot timpul alții. Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata să suspecteze până și mila creștină. Dacă Barbara ar fi fost bărbat, poliția ar fi luat imediat situația la puricat. Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum de ajunsese la maturitatea asta? Cum o fi fost la vârsta lui Karin? Întrebările se îngrămădeau, toate interzise. Conversația lâncezea. Barbara devenise agitată și trebuia să se întoarcă la treabă. Karin simțea că s-ar putea să fie ultima oară când puteau să stea de vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să plece. Dar orice ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Întrebările se îngrămădeau, toate interzise. Conversația lâncezea. Barbara devenise agitată și trebuia să se întoarcă la treabă. Karin simțea că s-ar putea să fie ultima oară când puteau să stea de vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să plece. Dar orice ar fi însemnat legătura aia, în îmbrățișarea asta nu era nici urmă de ea. În seara aceea, când Daniel veni acasă, ea stătea călare pe trei valize pregătite, la câțiva pași de ușa lui de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
acum, spuse ea. Robert readuse discuția la Mark. Simptomele îl fascinară, pronosticul îl deprimă, iar reacția medicală îl indignă. Să mă anunți când se întoarce Doctorul Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire. —Povestește-mi despre tine, îi ceru ea. Ce-ai mai făcut? El gesticulă spre clădirile din jur. Toate astea! Când ai trecut ultima oară pe aici? Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să te trăsnească oriunde ai fi. Cercetă orizontul în căutarea unui indiciu care trebuia să se ivească acolo, în cele din urmă. Dar îți rămân dator pentru ofertă, sincer. Până acum poate că eram mort fără tine, doctorașule. Tu și Barbara sunteți singurii cărora chiar le-a păsat ce se întâmplă cu mine. Weber tresări la auzul acestor cuvinte, cele mai delirante pe care le rostise Mark în după-amiaza aceea. Brațele lui Mark începură să tremure, de parcă trupului său i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu vi se pare interesant? Singurii care mai sunt de partea mea sunt cei pe care i-am cunoscut după accident. Intră. Stai jos. Tocmai treceam în revistă planurile posibile. Metodele de a-i scoate pe vinovați afară din bârlog. Barbara își supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții particulare. Îi sugeram doar tânărului Mark, aici prezent... —Alias eu... —... că e momentul pentru o nouă abordare. Dacă ține să știe ce vrea Karin... —Vrea să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să mă piș. Mai nou se pare că-mi vine să mă piș întruna. Doctore? Cât de bătrân trebuie să fii ca să te-apuci să te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru care creierul era un computer, nici cartezienii sau neocartezienii, nici noii behavioriști deghizați, nici farmacologii, funcționaliștii sau partizanii leziunilor - n-ar fi putut propune așa ceva, în afară de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
răspunsul este „mai mult bâjbâi“. Cuvintele păreau să fie ale altcuiva. Dar îl surprinseră mai puțin decât efectul lor instantaneu de a-l liniști. Ieșise din ascunzătoare, după luni întregi - îi putea spune orice acestei îngrijitoare neverosimile, acestei femei indescifrabile. Barbara acceptă mărturisirea lui cu naturalețe. —E normal să fie așa. Dacă n-ați bâjbâi, ar însemna că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Ați fost luat în colimator chiar acum. Își lăsă mâna jos, ca el să poată vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
capul, cu maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de împărtășit. Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind fără să trebuiască să se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda nimic, nici un indiciu asupra propriei opinii. Interesul ei pentru Mark îl irita, punându-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
auzit niciodată așa ceva. Parcă ar fi ascultat la un vechi radio cu galenă o știre despre străini invadatori. După o jumătate de arie, se aplecă și închise radioul. Ieșiră din oraș, mergând pe drumuri întunecoase de țară în tăcere, cu Barbara îndrumându-l doar prin gesturi. Când vorbi din nou, avea un ton obișnuit. —Ăsta-i drumul. Ăsta-i locul lui Mark. Îl cercetă, dar nu văzu nimic. Total anonim. Puteau fi oriunde, între Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că-i juca tontoroiul pe timpane. Tot e bine că nu-i seară topless, urlă Barbara. Asta-i formația care a cântat în noaptea accidentului. Preferații lui Mark. Voia să-i spună că știa totul despre formație, că știa la fel de multe ca ea despre gusturile lui Mark în materie de muzică. Îl înfuria faptul că grija

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu o cunoștea - se simțea scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu adăpost reciproc, improvizat. Gândul la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să pună gaz pe foc. Se grăbea să se scuze cu mici amabilități, repetându-i cât de recunoscătoare îi era pentru slujbă, slujba cea mai profundă pe care pusese vreodată mâna. A doua zi, îl repezea iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul ăsta, pot să-l transform în Dumnezeu știe ce. Pot să-l las cum e acum. E prea multă putere. Recită obiecțiile lui Daniel la medicamente. Infirmiera ascultă cu atenție. — Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]