2,211 matches
-
nimeni nu poate spune că are mai mult decât celălalt. Nici bogatul mai mult decât săracul, nici stăpânul mai mult decât robul, nici dregătorul mai mult decât supusul său, nici împăratul mai mult decât oșteanul, nici filosoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul. Fiindcă Dumnezeu, care i-a învrednicit pe toți deopotrivă să-I zică Tată, le-a dat - prin chiar aceasta - tuturor noblețe.” Nu zadarnic ai fost învățat să rostești aceste cuvinte (Tatăl nostru), și pentru ca să te
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
când neamul care le-a dat Biblia pe care o invocă ei drept cartea sfântă, neamul acesta e supus unor cumplite încercări. Nu doar românii sunt acuzați de indiferență vinovată, dar și ungurii și polonezii. Atunci când oamenii se confruntă cu barbarii teribile, când forța intră cu tot arsenalul ei distructiv în viețile oamenilor, majoritatea este descumpănită. Solidaritatea cere jertfă, solidaritatea ar presupune să renunți la situația ta de privilegiat, în cazul comunităților neevreiești, privilegiul ar veni din faptul că ai altă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre cretanii simandicoși de la curte, ce-l priveau ca pe-un barbar, trebuia să pară mai stăpân pe meșteșugul lui decât era în realitate. Însă omisiunea cu pricina îl denunță îndeajuns de elocvent reginei. − Așa, deci? Care va să zică, trupul vostru doar se-ngrămădește de umplutură în firida făptuirii dibuită mai întâi de minte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Astfel, Imperiul portughez este format dintr-un ansamblu discontinuu de stabilimente de comerț care constituie tot atîtea etape pe ruta comercială a Indiilor. La porțile Extremului Orient, portughezii intră în contact cu China. Aceasta refuză să-i primească pe acești barbari și nu le permite să se instaleze decît în insula Macao, față în față cu Cantonul (1557). În 1542, în Japonia, sînt relativ bine primiți de un popor ambivalent față de lumea exterioară, dar cu care comerțul este posibil. În jurul insulei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Reuchlin sau a lui Thomas Morus. În acest mod, umanismul Europei de nord pregătește drumul către Reformă. Între aceste două forme de umanism, polemica se dezlănțuie. Pentru cei formați la școala italiană, mișcarea din nordul Europei este considerată acțiunea unor barbari. La rîndul său, Erasmus ridiculizează, în Ciceronianus, cultul limbajului îngrijit și ia în derîdere pretențiile romanilor la supremația intelectuală în Republica Literelor. În afară de aceste certuri între școli diferite, coeziunea umanismului european este amenințată de constituirea statelor naționale: afirmarea particularităților amenință
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
între două aprecieri contradictorii: pe de o parte, ei văd în tătari pe unii locuitori pașnici din Dobrogea și Bugeac, muncitori, cinstiți și curați; pe de altă parte, pe tătarii de altă dată, „câinii de tătari”, șireți, sperjuri și cruzi, barbarii care au trecut țara prin foc și sabie, omorând pentru plăcerea de a omori. Adevărul este că, în ciuda pustiirilor și doliului, pe care necontenitele năvăliri tătărăști le-au adus în goana cailor, imaginea tătarului crud s-a estompat pentru noi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lup și de altele de acest fel. Beau lapte și sânge de cal. Au o mare bogăție de cai și de arme și în războaie sunt foarte viteji”. La înfățișare, ungurii erau „oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și sălbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești”. Cum erau însă războinici, având și un bun conducător în persoana lui Arpad, fiul lui Almus, pe la anul 895, ei sunt chemați în ajutor de către împăratul bizantin Leon
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mihăilescu vedea jumătatea plină a paharului, întrucât, considera el, lumea se „balcanizează” mai degrabă decât să se occidentalizeze. Așa stând lucrurile, el credea că vom fenta încă o dată istoria și ne vom integra lumii civilizate, pe cale să accepte cutumele noilor barbari. D.T.: Dl Dan C. Mihăilescu se dovedește, încă o dată, foarte bine informat. Acum vreun an, sastisit de comentariile anapoda folosite într-un serial, în care, printre altele, se deplângea „balcanizarea” nu-știu-căror bune obiceiuri occidentale, am trimis un articol respectivei publicații
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Spoleto, pe atunci custode, a fost martirizat de către bulgari”. Pentru anul 1326 istoricul Luca Wadding în Annales Minorum a consemnat: „În același an, doi frați minori polonezi, Luca și Valentin, provocând mânie pentru predicarea credinței catolice, au fost uciși de barbarii din Livonia, fiind apoi înhumați în același oraș Siret, pe 12 februarie, prin vădit miracol”. Papa Clement al IV-lea în 1345 i-a scris regelui Ungariei, Ludovic, că mulți români din Muntenia și Transilvania s-au convertit; tot el
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
dăduse peste el. Cînd am ajuns în inima Karakorumului, fosta capitală a lui Ogodai Han, fiul lui Gingis Han cuceritorul, cupola Marelui Templu ardea în lumina apusului, aruncînd sulițe de aur pînă departe. În afara edificiului, în care, de la năvala noilor barbari contemporani, nu se mai slujea de cînd aceștia decapitaseră toți călugării budiști, mai era o clădire de chirpici, numită Primărie, un monument spoit cu culoare aurie, reprezentînd un vajnic soldat mongol, vreo patru-cinci iurte și un zoocid budal adică așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila romană e roasă de noroi/ De vermi ! Ea către ceruri, murind, ochii țintește), August pronunță sentința definitivă : La Tomis între barbari să moară neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar îndeletnicirile civilizației, ca medicina, agricultura sau țesutul le rămân străine (Ponticele, III 8). În schimb, ei se așteaptă în fiecare clipă la război. Chiar poetul e silit să ia arma în mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unor replici. Agamemnon refuză să pășească pe covorul de purpură întins de soție la întoarcerea de la Troia pentru că nu apreciază o extravaganță pe gustul unui suveran oriental. Argumentul folosit de personajul lui Eschil (Să nu mă-ntâmpini ca pe un barbar, cu fruntea în țărână, strigând cu glas înalt. Să nu-mi întinzi covoare pe un drum ce-ar deștepta invidie - Agamemnon) apare, într-o formulare similară, și la autorul român (Destul ! Nu sunt un rege barbar ! Nu vreau covoare/ De
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în Grecia. Prins, el urmează să fie sacrificat, alături de prietenul și însoțitorul său Pilade, și este pregătit în vederea ceremoniei chiar de sora lui, preoteasa. O dată ce frații se recunosc între ei, Ifigenia ajută la furtul statuii și tinerii fug pe mare. Barbarii ar putea să-i ajungă din urmă, dar Atena îi împiedică arătându-le că plecarea Ifigeniei și a lui Oreste face parte din planurile divine. Lucrarea lui Everac modifică deznodământul originalului : în noua variantă, cei doi tineri se întâlnesc, dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei și astfel contribuie la propria pierzanie prin îndeplinirea ceremoniei fatale. Deznodământul sumbru este facilitat și de o altă lipsă de comunicare, cea dintre Toas și Ifigenia cu privire la necesitatea jertfelor omenești. Regele Tauridei nu mai este, ca la Euripide, un barbar setos de sânge care se opune cu strășnicie planurilor de fugă ale tinerilor greci. Asemenea suveranului din piesa lui Goethe Ifigenia în Tauris, personajul lui Everac se îndrăgostește de Ifigenia și încearcă tot timpul să se poarte așa cum își închipuie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente întrebuințate de personajele antice reapar și în versiunea din secolul al XX- lea. Notabilă este, de pildă, interpretarea sacrificiului comis de eroină mai puțin din iubire decât din dorința de a-și părăsi barbarul ținut natal pentru civilizata Eladă. Când Medeea îi reproșează lui Iason că a uitat cum și-a trădat țara de dragul lui, el îi răspunde că această acțiune i-a adus destule avantaje o dată ce astfel s-a putut bucura și ea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Humanitas, București, 2010. Ballmer-Cao, T.H.; Mottier, V.; Sgier, L., (eds.), Genre et politique. Débats et perspectives, Ėditions Gallimard, Paris, 2000. Banciu, Angela, Istoria vieții constituționale în România, Casa de editură și presă "Șansa" SRL, București, 1996. Barbu, Daniel, Politica pentru barbari, Editura Nemira, București. Băhnăreanu, Cristian & Sarcinschi, Alexandra, Procesul de regionalizare a României și securitatea națională, Editura Universității Naționale de Apărare "Carol I", București, 2012. Băluță, Oana; Dragolea, Alina; Iancu, Alice, Gen și interese politice. Teorii și practici, Editura Polirom, Iași
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
communication: bilan et perspectives, Ștefan Bratosin, Céline Bryon-Portet, Mihaela Alexandra Tudor (coord.) • Limbaje și comunicare (vol. 1, 2) 1 Este cazul Prințului din Moldova, Dimitrie Cantemir, membru al Academiei de la Berlin; pentru mai multe informații, consultați Daniel Barbu, Politica pentru barbari, Editura Nemira, București, pp. 39-59. 2 Pentru o analiză a evoluțiilor "pre-constituționale", consultați Ioan Stanomir, Nașterea Constituției. Limbaj și drept în Principate până la 1866, Editura Nemira, București, 2004; Vlad Georgescu, Memorii și proiecte de reformă în Principatele Române, 1769-1830, Editura
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Pelerini ai esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un plin triumfal al armoniei liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra barbarilor care nimiceau totul în cale, o compensație târzie dar binevenită și voluptuoasă. Dacă tot e asemănat cu Roma prin numărul de coline, comparația aceasta ar trebui extrapolată și la numărul de monumente pe cap de locuitor. Păstrând proporțiile, amintim o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
perioada când Eminescu era pur și simplu obsedat, în afara studiului metempsihozei, de surprinderea evoluției societății umane, a trăsăturilor devenirii ei într-o frescă generală din care n-ar fi lipsit epoca preistorică, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, năvălirea barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite. Avea să și-o satisfacă în bună măsură și în anii berlinezi 1872-1874. Continuă frecventarea prelegerilor asupra filozofiei hegeliene și a cursurilor de istorie modernă. În momente de "totală recluziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scrisului și mai ales a tiparului. În cultura de azi spune C. Noica au rămas numai două limbi din atâtea idiomuri: greaca pentru trecut și matematicile pentru prezent și viitor. Cine nu folosește măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
deportările în masă, fie pentru a organiza rezistența, asistăm la primele încercări curajoase de colaborare. Fuziunea raselor și crearea unității religioase au fost pregătite în mod lent, prin munca unor mari episcopi, până când sub papa Grigore cel Mare începe convertirea barbarilor prin trecerea regilor lor la creștinism. Adeziunea formală a barbarilor la catolicism trebuia să fie desăvârșită, printr-o vastă acțiune în profunzime, destinată să facă să pătrundă în acele naturi primitive respectarea principiilor și a normelor moralei creștine. În mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
primele încercări curajoase de colaborare. Fuziunea raselor și crearea unității religioase au fost pregătite în mod lent, prin munca unor mari episcopi, până când sub papa Grigore cel Mare începe convertirea barbarilor prin trecerea regilor lor la creștinism. Adeziunea formală a barbarilor la catolicism trebuia să fie desăvârșită, printr-o vastă acțiune în profunzime, destinată să facă să pătrundă în acele naturi primitive respectarea principiilor și a normelor moralei creștine. În mai puțin de patru secole Biserica și-a atins astfel scopul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
neîncetat omenirii îndărătnice, neliniștite și agitate, Sângele viu și regenerator pentru ca, recirculând prin arterele întrerupte, să le dea tuturor un fruct nou și pătrunzător de îndurare și de viață. Din acel moment, nu a mai fost deosebire între greci și barbari, iudei și păgâni, circumciși și necircumciși, ci toți au fost chemați să formeze în Cristos, după minunata expresie a Apostolului Paul «un singur trup și un singur duh, așa cum este un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]