KorAP: Find »[drukola/base=batistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...137 >

3,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că în curând va sosi tovarășul prim, apoi a mai întrebat-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica a scos din poșetă o batistă, și-a apăsat-o pe ochi o clipă, apoi i-a spus că dacă tot a sosit momentul, atunci s-o facă, iar cel în salopetă a zis, am înțeles, stimată doamnă, a ieșit repede, și s-a întors cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi s-a pus un nod în gât și am simțit că mă apucă plânsul și mi-am băgat mâna în buzunarul hainei de uniformă ca să scot batista proaspăt călcată pe care, înainte de-a pleca, mi-o pusese mama acolo. Era una dintre batistele festive ale tatei, și când am atins-o, mi-am adus aminte ce-i spusese taximetristul mamei, cum că auzise el că o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
un nod în gât și am simțit că mă apucă plânsul și mi-am băgat mâna în buzunarul hainei de uniformă ca să scot batista proaspăt călcată pe care, înainte de-a pleca, mi-o pusese mama acolo. Era una dintre batistele festive ale tatei, și când am atins-o, mi-am adus aminte ce-i spusese taximetristul mamei, cum că auzise el că o să-l aducă pe tata la înmormântare, și am înghițit în sec, și mi-am spus că numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
a și clătinat de era cât pe ce să cadă, secretarul tovarășului Bherekméri a trebuit s-o sprijine, printre lacrimi, bunica i-a spus ceva, din care am înțeles doar cuvântul sicriu, și atunci secretarul a scos din buzunar o batistă albastră și i-a dat-o bunicii, pe urmă s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

mod evident, Îi dezvăluise lui Yves legătura soției lui cu Nicolas. Îl văzu atunci pe polițist ivindu-se din clădirea primăriei și urmărind cu privirea mașina lui Yves care dispărea În zare. În mod ciudat, Își tampona nasul cu o batistă și, În timp ce se apropia mergînd drept spre ea, Marie Înțelese, jubilînd, că Pérec avusese grijă ca măcar să-l facă să-și plătească mîrlănia. Îl așteptă pe Fersen fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te vadă un medic. - În caz că ai uitat cumva, Îți amintesc că singurul medic de pe insulă a murit, articulă ea, nu fără dificultate, luîndu-i batista din mînă. El Îi susținu o clipă privirea, apoi ridică din umeri și puse mîna pe mobil fără să-i mai dea atenție. - Morineau? Aici e Fersen.Vino imediat la hotel cu oamenii dumitale. Își Înălță ochii la cer. - Evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

banchetă, la mai puțin de doi metri. Privindu-le părul lung, blond sau brun, Își simțea deja membrul erect; căutându-și un loc, umblând printre bănci, presiunea din pantaloni Îi creștea dureros. Se așeza, iar În același timp scotea o batistă din buzunar. Era suficient să deschidă un dosar, să și-l pună pe genunchi; din câteva mișcări, termina. Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
dosar, să și-l pună pe genunchi; din câteva mișcări, termina. Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu-i chiloțeii, se slobozea dintr-o țâșnitură. Batista era pentru siguranță, În general ejacula pe paginile dosarului: pe ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Îmi spunea „tata”. Dintr-odată, Începu să plângă. Ghemuit pe canapea, plângea În hohote, fornăind. Michel se uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă relaxez. Sunt sigură că Arnold e cel care trage sforile ca să fiu făcută parteneră. Cum sunt la fel de sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ce știu, tot nu m-ar crede. — Îhâm, spun după o pauză. Sunt sigură că ai dreptate. Cobor iar privirea la broșura cu Carter Spink. E deschisă la o fotografie cu Arnold. Are o cravată albastru intens cu model, cu batistă asortată, și zâmbește radios către lume. La simpla lui vedere îmi vine să zâmbesc. Deci asta e firma la care aplici ? o întreb în treacăt. — Îhâm. Sunt cei mai buni. Melissa își ia o cola dietetică din frigider. Ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În geantă și cîteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e același, nu-i așa ? Mă privesc În oglindă, Îmi acopăr buzele cu un ultim strat de gloss și Îmi dau din belșug cu Allure. OK. Gata de sex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. CÎnd se termină spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi. Să nu spui nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Îmbrățișează un altar.): Dar măcar un preot... Un preot am dreptul să chem... GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți-vă cu ea. ARTUR (Se șterge.): Nu se duce. GARDIAiNUL: Așa vă trebuie. Se vede că sunteți ateu. ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, un simulacru de toboșar; se improvizează un eșafod, se agață ornamentații jalnice din batistele celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la limita de jos a valorii lor.) GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la limita de jos a valorii lor.) GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează cu atenție; îi smulge batista din buzunarul de la piept și-și leagă singur ochii; se lasă în genunchi; își așează capul pe buturugă.) GUVERNATORUL ( Se ridică, plșește spre public; ceremonios.): Doamnelor și domnilor! Iată. un om deosebit! Iată un om minunat, cum fiecare dintre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
care dorește să le dea piesei; de pildă: sunt aruncate din interior sertare de diferite mărimi; după ce s-a umplut deja spațiul din jurul gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VIOLONCELUL se oprește din cântat și își ridică privirile.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii un... te-am ruga cu toții... dacă nu te superi... fă și dumneata o pauză. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se întoarce la locul lui.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.): A zis ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzându-și picioarele relaxat.): Uhuh! Parcă-i alt aer. DOAMNA CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
alt aer. DOAMNA CU VOAL: Ei! Nu vorbiți așa că poate se supără. BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dar se oprește la jumătatea drumului; către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, din nou.) Încă o dată te rog să nu te superi... Dar pe cinstite acuma... Nu se poate aștepta așa... (BĂTRÎNUL CU BASTON își reocupă scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne încremenit pe scaunul lui, cu ochii închiși. DOAMNA CU VOAL pufnește scurt în râs după care așteaptă consternată. BĂRBATUL CU ZIARUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult cu vorba. BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da’ ce, i-am stricat hărăbaia? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, v-am stricat ceva? (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei.): Mă tem c-am exagerat și noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
judecat și-așa, și-așa. BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, domnule, nu-i mai găsi scuze că nu-i cinstit ce-a făcut. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i caut eu scuze, dar... mă gândesc și eu... (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își pune batista în buzunar și începe să cânte din nou, concentrat, pasionat, senin.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Tocmai ce ziceam... Nu, acum e limpede, ori noi, ori el... BĂRBATUL CU ZIARUL: Fantastic! Absolut fantastic! E prima oară-n viață când mi se-ntâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe scaun): Ș-acu’ ce facem, sau nu mai cântăm? BĂRBATUL CU ZIARUL (Acru, arătând spre BĂTRÎNUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]