3,162 matches
-
lunar a dus la punerea în legătură a unor fapte eterogene, precum nașterea, devenirea, moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o traseră în sus cu brutalitate și o scoaseră, târând-o cu ei, fără ca ea să îndrăznească să li se opună. Puțin după aceea, ușa se închise la loc, în spatele lor, iar camera largă se cufundă din nou într-o beznă aproape totală. Nici un glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o bandă de barbari se găsea acum la mică distanță de edificiu. De la pars dominica veneau, în plus, și alte strigăte însoțite de un vacarm de mobile răsturnate și de felurite obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în beznă, suspendate parcă în aer, într-un cer fără stele. Pe malul stâng, în schimb, luminile pâlpâitoare ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe râu de o eternitate și putea citi semne de nerăbdare și în atitudinea tovarășilor săi: Vitalius, aflat în spatele lui, își ținea capul strâns între umeri, dând impresia că voia să se facă mic-mic și, cu siguranță, puțin încrezător în bezna care, totuși, îi ascundea, se ruga în tăcere. Ochii de nepătruns ai lui Maliban, care ședea lângă el, se mișcau abia perceptibil sub sprâncenele încruntate, atent să distingă în întuneric sursa oricărui zgomot, cât de mic. în spate ședeau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsească culcuș pentru noapte unde voia, în grădină. Bineînțeles, își avertizase oamenii să o lase în pace. Din acel moment, nu o mai văzuse deloc și chiar uitase de ea. Acum, însă, iat-o aici, strângându-se în el, în beznă, ca un cățel cuibărit în blana mamei, ca într-un adăpost cald. Cu o încăpățânare inconștientă, aranjându-se mai bine pe o coastă, copila îl îmbrățișă și se strânse și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-a reușit să prindă un fir din gândurile care ar fi putut aparține unei femei. Desigur că gândurile unei femei ar fi inconfundabile. Somnul îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce-l paraliza era că nu putea prinde nici o scăpărare din gândurile ei. Gândul i se îndreptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar fiind întuneric beznă Bătrânul continua să înainteze târâș. Din loc în loc galeria se bifurca și, pentru a-l putea urma pe călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau spaimă, căci nu avusese prilejul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de fel de fel de ambalaje la fiecare sfert de pas! Totu-i părea străin. Nici un obiect nu se afla la locul său. Acolo unde ar fi trebui să fie ușa, se afla coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și acceptase. Înghițise scotchul Bell’s. Chiar atunci soarele se ridicase din mare ca o vulpe roșie. Nu era rotund, ci lung, nu era departe, ci aproape. Metalul motoarelor, acele butoaie frumos alcătuite În care aerul Înghețat țipa - lumină În beznă, beznă În lumină - atârnau sub aripă lângă fereastra lui Sammler. Whisky-ul dintr-o sticlă - zâmbise În sinea lui - făcuse din el un corespondent de război adevărat. Nu tocmai persoana potrivită ca să se grăbească la acest război, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acceptase. Înghițise scotchul Bell’s. Chiar atunci soarele se ridicase din mare ca o vulpe roșie. Nu era rotund, ci lung, nu era departe, ci aproape. Metalul motoarelor, acele butoaie frumos alcătuite În care aerul Înghețat țipa - lumină În beznă, beznă În lumină - atârnau sub aripă lângă fereastra lui Sammler. Whisky-ul dintr-o sticlă - zâmbise În sinea lui - făcuse din el un corespondent de război adevărat. Nu tocmai persoana potrivită ca să se grăbească la acest război, deși nu era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după pofta femeii. În beznă, și-a imaginat orașe și parcuri de distracții, iar la răsărit a născocit caruseluri. Jina și-a dorit să fi fost mai slabă; în ritmul ăsta, ar fi putut să-și constriască raiul zile întregi. Copilul și-a pierdut iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe femeie. Ci faptul că omul din fața ei mirosea nu numai a fum, ci și a lichid de aprindere. Iar obrajii îi erau mânjiți cu funingine. Fumul s-a întețit ? l-a întrebat ea. Dinții lui Ahmad au sclipit în beznă. E incendiul de la Waugh Ridge. Noaptea, vântul își schimbă direcția și-aduce fumul în văi. Dar s-ar putea să plouă. Ar prinde bine. Ahmad își ascunsese mâinile în buzunare. Alice a mai aruncat o privire spre locul unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcea pe toți să se simtă de parc-ar fi avut optsprezece ani. În ținutul ăsta, până și mamele jucau Adevăra sau Provocare. Te provoc să mergi înainte, a spus Jina cu voce tare și-a făcut un pas prin beznă. Adevăr: Se simțea bine acum, că ieșise din tabără. Era ca și cum ar fi recuperat bucățele din ea însăși pe care le pierduse în urmă cu doisprezece ani - o afinitate pentru noapte, propriile ei dorințe, propriile ei așteptări, curajul, mândria. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
regăsit cărarea care stătea ascunsă pe sub ramurile de pini. Jina s-a uitat doar o dată înapoi, după care a luat-o peste Black Ridge. În Danville, Jina parcurgea cinci kilometri într-o oră, dar pe o cărare de munte, în beznă, îți trebuie mai mult timp. A ajuns pe un pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
destul de curat ca să-și facă salah-ul. Mizeria i rămânea lipită de mâini indiferent cât de mult se spăla; în păr îi stăteau aninate fire de nisip și bucățele de pește. Bărbatul s-a întors cu fața către Mecca, dar, în bezna nopții, împresurat de-atâția munți, i-a fost teamă ca nu cumva să greșească și să se orienteze către vest. Vocea lui avea intensitatea unei șoapte pe care femeia din cabană avea s-o confunde cu sunetele scoase de bufnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să n-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să n-o încaseze și ea. Vorbele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și dor ce ușor pentru doctor visele mor! Colindul tăcerii Iarna mă invită la Masa Tăcerii, spre noapte când stelele ninse coboară-n pridvor, mătasa cea albă o leagănă timpul, spre lună coboară un șir de cocori. S-aprinde în beznă un dor prăfuit, ce s-așează la Masa Tăcerii, literele iau formă de vers, dor împletit în stele. S-acoperă Masa Tăcerii cu versuri, ici-colo a mai rămas câte un gând ce-albește o dată cu iarna, colindă Trecutul. Colind. Maria OPREA
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce ne-ar mai fi plăcut la cel de alături și ce ne-ar mai fi displăcut? Era greu să ai șaisprezece ani departe de casă. Luminile cantinei se stinseră una câte una și parcul se lăsă cuprins brusc de beznă. Doar la poartă mai pâlpâia un bec, luminând gălbui o cărare până la mine. M-am oprit din alergat de frică să nu mă împiedic prin gropi, dar continuam să merg, așa cum mă învățase profesoara de sport. Unde crezi că fugi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]