2,274 matches
-
Străinul În imaginarul social al românilor ardeleni la Începutul epocii moderne”, În 393, pp. 178-206. 395. Florea Ioncioaia, „Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului În Principatele Române (secolele XVIII-XIX)”, În 393, pp. 158-177. 396. Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Viața, minunile, legendele și obiceiurile, selecția textelor de Costion Nicolescu, Editura România creștină, București, 1999. 397. Walter Block, Pledoarii imposibile. În apărarea prostituatelor, a spărgătorilor de grevă, a cămătarilor, a patronilor și a altor stigmatizați [În original, Defending the Undefendable
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
raportul nr.2810/1933: Vasile Ciobanu din Darabani era șeful cuibului „Ștefan cel Mare”; Dița Gârneață, sora lui Ilie și Neculai Gârneață,absolventă de patru clase liceale, din Darabani, era șefa cuibului „Cetățuia”. De asemenea, Al.Ailincăi era șeful cuibului „Biruința”. De asemenea, în orașul Dorohoi sunt cuiburi ale organizației Gărzii de Fier identificate în noiembrie 1933. Comercialeera șeful cuibului Sf.Ilie; Ion Horcăneanu era șeful cuibului Ecaterina; Adrian Vatavu era șeful cuibului Constantin Brâncoveanu. Pentru vara anului 1933 legionarii preconizau
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
conducătorul statului, generalul Ion Antonescu și partenerul său de guvernare, Mișcarea legionară. Expresiile colaborării între cele două forțe politice au fost puține, generalul participând doar la manifestația legionară din 6 octombrie 1940, care trebuia să marcheze o lună de la „marea biruință legionară”, iar la sfârșitul lunii octombrie a participat la ceremonia înhumării, la Predeal, a osemintelor legionarilor asasinați în timpul dictaturii carliste la Vaslui și în alte locuri de detenție politică. Ion Antonescu exprima încrederea în participarea loială a legionarilor pentru funcționarea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
exprima sprijinul pentru noul regim mișcarea cuzistă, devotată crezului ei naționalist, înțelege să-și dea sprijinul leal guvernului regenerator al d-lui general Ion Antonescu. Întinde mâna frățească și înțelegătoare tuturor naționaliștilor verificați din țară, pentru întări și a asigura biruința doctrinei naționaliste. Însă, la Dorohoi, șeful organizației Partidului Național Creștin, avocatul Marcel Adam, nu a urmat linia dată de șeful partidului, întrucât între el și Andrei Macoviciuc, șeful legionarilor din județ au existat neînțelegeri. Avocatul Marcel Adam a avut o
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pe de altă parte, Reich-ul nu era dispus să ia în considerație doleanțele unui partener suspectat că vrea să-și cruțe resursele umane și economice, pentru a profita cu costuri cât mai mici, de sforțările germane în vederea dobândirii victoriei. Euforia biruințelor comune din anul 1941 s-a risipit când, armata română a înregistrat mari pierderi de efective în operațiunile militare din anii 1942 și 1943. La 5 iulie 1943 operațiunea Citadela (bătălia de la Kursk), înfrângerea armatei germane, a risipit și Ion
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
interior, în mod neașteptat, și fiind descurajat adesea până la cele mai înalte cote, dar implicându-se în activități de misiune, căutându-și un loc unde să poată lucra, păstrând tot mereu legătura cu Dumnezeu, în final, viața lui este o biruință pentru slava Domnului. Deci cartea are ca scop, în definitiv, să încurajeze pe mulți alții care pot trăi experiențe asemănătoare și să le arate ce pot face pentru a se ridica deasupra, pentru a deveni factori de influență bună. Autorul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de etnie romă, Filadelfia, unde am sprijinit terminarea noului locaș de închinare, pe care l-am inaugurat pe 1 iulie 2006, după care am construit o grădiniță, care a funcționat doar doi ani de zile, deoarece forțele răului au obținut biruința. Această influență a mers pe toată ordinea ierarhică din această biserică. Concluzia mea, după zeci de ani de credință, a fost că loviturile din partea celor necredincioși sunt mult mai puține și mai ușor de suportat decât cele primite din partea fraților
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Mântuitor. Vedem mâna lui Dumnezeu care a condus toată această lucrare și a convins aceste suflete de adevăr, conducându-le la decizia de a-L urma, de aceea Îi suntem recunoscători. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne face părtași la biruința Sa, ne oferă bucuria de a le sluji semenilor noștri și ne dă un rol în convertirea lor. Mă rog ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți membrii comunității Filadelfia care au ascultat îndemnul lui Dumnezeu, sacrificând din timpul și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului un foc mai viu, Și să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O, cât aș vrea la ultimul popas Să te feresc de-al încercării ceas, Să faci din Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să nu-ți ia cununa, Căci vreau să-nveți un cânt de bucurie Și-un nume nou, să-l porți în veșnicie! Poezie ,, Bethelul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus greul! Voi ați fost spada și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-am cucerit. Și-apoi, nu vom fi singuri, Apusul va merge cu noi. Avem înțelegeri, avem tractate. De nu eram noi pavăză, ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adevăr... Și pe deplin meritate. Omul ăsta n-a avut odihnă. A riscat totul. S-a dăruit total, nebunește! Numai eu știu cât am tremurat pentru viața lui, se plânge Maria. E de mirare ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altă voce, mai mică, tristă, continuă: Dar... dar n-a fost să fie așa. N-a trecut anul, și inima lui mare a încetat să bată: murea de ciumă, în tabăra de la Zemun, sub zidurile Belgradului eliberat, după o strălucită biruință asupra lui Mahomed. Tace. Se lasă o tăcere ca un moment de reculegere. Țamblac îngână: L-a plâns Europa toată; pierduse pe cel mai vajnic apărător. "Soarele Creștinătății" apusese... Se stinsese "Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adunat Moldova o oaste de patruzeci de mii, spune Duma. Nicicând n-a fost Moldova mai puternică. Poporul mai e și după chipul și asemănarea celui ce-l ocârmuiește, adaugă Șendrea. Tu, Doamne, ne-ai dat speranța. O să mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost Moldova mai puternică. Poporul mai e și după chipul și asemănarea celui ce-l ocârmuiește, adaugă Șendrea. Tu, Doamne, ne-ai dat speranța. O să mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pot să las totul baltă și să mă duc dracului!... Nu pot! Fiecare cu Golgota sa, cugetă Daniil. În nefericire, există un adevăr. Nu e greu să fii "cel Mare", în strălucirea "Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "...O! Bărbat minunat , glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz, Cronica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă la 6 martie 1475 către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "Cazimir regele Poloniei bucuros de această veste (biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și pentru întreaga Creștinătate... îi făgădui lui Ștefan că-l va ajuta din toate puterile în planurile sale... pentru că văzu puternicul dușman turc de care se îngrozea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]