3,500 matches
-
spre neuitare numai tu Letea Siaje cu negre năvoade semințe de nuferi usucă, trândave și oarbe arcade mai vor neputințe s-aducă. Păduri din lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii din iazuri secate iar caii sălbatici, pe crupe, au pete din frunze roșcate. Mari păsări întinse sub pleoape lucesc în culori papilare și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngîmfat. 20. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 21. Ce voiți? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste și cu duhul blîndeții? $5 1. Din toate părțile se spune că între voi este curvie; și încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. 2. Și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit, vița cățărătoare. Când peria, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capabili să stea în formație cam jumătate de zi, însă marșul cu sicriul va dura cincisprezece zile. — Pot să nădăjduiesc că nu-ți vei suprasolicita oamenii sau pe tine însuți? îl întreb. În tonul meu se simte o urmă de blândețe. Îmi dau seama că tocmai am pus o întrebare, ceea ce eticheta interzice. El pare să fie conștient de asta. Se uită la mine și apoi privește repede într-o parte. Aș vrea să-i pot spune lui An-te-hai să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care au dislocat în numai un secol, în atâtea direcții disparate și de atâtea ori, conștiința omului de cultură încît l-au făcut adesea fatalist și sceptic în forul său interior și cu o filozofie a compromisului în viața exterioară. Blândețea aceasta a noastră pe care câteodată o ridicăm la rang de virtute nu e totdeauna cea mai bună armă cu care să ne putem mândri, fiindcă pe terenul ei lipsit de vigilență și pe cultul ei față de valori, ridicat adesea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un soi de blîndețe. Aici stăpînul adunase toate lucrurile la care, în chip deosebit, părea să țină: icoane vechi de lemn, tocuri din coarne de cerb încrustate și vase ciudate ce încă mai păstrau o umbră roasă de culoare. Erau impregnate cu grăsimea pămîntului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muntele avea o înfățișare mohorâtă. Pământul se vedea alb la lumina lunii, ca și cum s-ar fi depus chiciura. Unul dintre cei șase vasali din suita lui Hideyoshi anunță sosirea lui Oyu. — Îți mulțumesc că ai venit, Oyu, începu Hideyoshi, cu blândețe. Am fost atât de ocupat cu problemele militare, de când ne-am văzut ultima oară, încât n-am mai reușit să te vizitez. S-a făcut așa de frig în ultima vreme, pesemne te simți singură. M-am resemnat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și părul pline de noroi. Îl chemă, încetișor, lângă el. — Nu trebuie să-ți faci și tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am înțeles? încheie el, bătându-l cu blândețe pe spate. Tânărul plângea fără a se ascunde. Începu ploaia. Torente albe șiroiau în lacul mocirlos, din norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu mâne zilele-ți adaogi Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. (M. Eminescu) DEDIC ACEST VOLUM FAMILIEI. Mamei, ocrotitoarea mea de totdeauna, de la care am învățat blândețea și puterea cuvântului rostit cu dragoste. Tatălui meu, părinte iubitor, dar sever, care mi-a hotărât drumul spre carte și profesie. Mariei, soție devotată, suflet de floare - bunătatea personificată, de la care am învățat deschiderea spre lume. Fiicei mele - Mariana, nepotului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În fața căruia mă oprisem. ― Sau aș putea să-i fac un xerox și să ți-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine. Mă strânse În brațe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
alerge prin iarba înaltă, din care li se văd doar cozile ca niște flamuri. Bătrânul îmi întinde câteva alune. Bagă de seamă că veverița care ți-a luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i vorbești cu blândețe și ai să vezi cum te va întâmpina de fiecare dată când vei mai trece pe aici. Am făcut întocmai cum mi-a vorbit bătrânul.. O veveriță - poate cea de anul tecut, poate că alta - mi-a luat aluna din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
le întrunească omul pentru a fi pe placul Celui de Sus. Care ar fi acelea, părinte? Acestea sunt: credința, nădejdea, dragostea, înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria sau bărbăția. Ele se numesc virtuți teologice sau Dumnezeiești... Aș adăuga că: umilința, dărnicia, blândețea și sârguința fac parte tot din rândul virtuților. În cele din urmă, călugărul a cătat în jur și, simțind răcoarea serii, m-a făcut atent: Timpul nu așteaptă, dragule. Ar cam trebui să luăm calea codrului, cum se spune. Asta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Brigit. A devenit foarte ciudată. Cândva era o tipă haioasă. Margaret nu părea deloc convinsă. Se pare că iei foarte multe droguri, a spus ea. —Se poate ca ție să ți se pară foarte multe, i-am explicat eu cu blândețe. însă tu trăiești ca o călugăriță, așa că orice cantitate ți-ar părea prea mare. Era adevărat că Margaret trăia ca o călugăriță. Aveam patru surori, două mai mari și două mai mici, iar Margaret era singura bine-crescută din toată trupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exil), unde își petrecuseră cele două luni obligatorii. Apoi, cât ai clipi, încetau să mai distrugă camere de hotel și să-și parcheze mașinile în piscine, scoteau un nou album, erau invitate la toate talk show-urile, unde vorbeau cu blândețe și aveau un aer senin și unde apăreau cu părul tuns și pieptănat cu grijă, în timp ce criticii vorbeau despre o nouă calitate și despre o nouă dimensiune a muncii lor. Nu mă deranja să merg la Cloisters! Nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat-o surprinsă. Margaret mi-a spus că ai băut toată noaptea numai Southern Comfort și că n-ai plătit nici un pahar. —Sunt șomeră! a mugit Helen. Sunt săracă! Ce-ai vrea să fac? —OK, OK, am spus eu cu blândețe. N-aveam chef de ceartă. Oricum, eram de acord cu ea. Paul își mânca de sub unghii. Chiar și mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot explicat, băiete, că nu poți să spui chestii din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit Luke cu blândețe. —Ba n-am insultat-o, a zis Gaz înfierbântat. A fost o iapă pe cinste! Tu ești la fel ca sor-ta mai mare? m-a întrebat apoi, trăgându-se simțitor mai aproape de mine. 6tc "6" M-am simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întregul sanatoriu. Oare câte pulovere sintetice de culoare maro puteau să încapă într-o singură clădire? —Cum te simți? m-a întrebat el. —Bine, am răspuns eu politicoasă. — Prima mea zi aici a fost la fel de îngrozitoare, a zis el cu blândețe. Dar o să fie mai bine. Da? am întrebat eu cu o voce jalnică. Bunătatea lui neașteptată trezise în mine un chef nebun de a izbucni în lacrimi. Da, a răspuns el. După care e iarăși rău. Spusese asta ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care-i avea în picioare. A urmat un nou moment de tăcere. în sfârșit, Mike a spus: —Ăăăă, n-ai dat prea multe detalii. John Joe a aruncat o privire pe sub sprâncene, a strâns din umeri și a zâmbit cu blândețe. Da, a zis Chaquie. Nici măcar nu ai amintit de problema cu băutura. John Joe a dat strâns din umeri și a zâmbit din nou, uitându-se tot pe sub sprâncene. Era genul de om care, la trecerea unei mașini pe șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
început să mă plimb așa, fără vreo țintă precisă, cu o farfurie de unt în mână. Asta până când unul dintre tipii îmbrăcați în pulover m-a oprit. Nu e nevoie să faci chestia asta, a spus el luându-mi cu blândețe farfuria din mâna care s-a supus bucuroasă. Eram de-a dreptul încântată! Ia încearcă să te mai pui cu mine acum, Misty O’Malley! — Te-am pus în echipa lui Don, a continuat el. M-am întrebat ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i rezista fuseseră spulberate în patru vânturi. —Mă joc eu cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poală. —Ți-e frică de soțul tău? — Nu. — Am să citesc ceva pentru întregul grup, a anunțat Josephine. E chestionarul pe care l-ai completat la internarea lui Neil. Nu! a exclamat Emer. —De ce nu? a întrebat-o Josephine cu blândețe. —Fiindcă... fiindcă nu e adevărat! Deci nu e adevărat că Neil..., Josephine a luat o foaie de hârtie,... ți-a spart nasul de trei ori, că ți-a spart maxilarul, ți-a fracturat brațul, te-a ars cu țigara, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi vine să cred! a zbierat el cu lacrimile curgându-i pe fața contorsionată. De ce pizda mă-sii trebuia să spună toate chestiile alea? De ce? Of, Doamne, Dumnezeule, DE CE? Hai la o cană de ceai, i-a sugerat Mike cu blândețe. Să știi că nenorocita aia de curvă a inventat tot! a insistat Neil. Când am văzut-o cum stă acolo, a spus el arătând cu niște gesturi sălbatice spre scaunul de pe care Emer abia se ridicase, de parcă nici usturoi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]