4,944 matches
-
de ajutor. Atunci a hotărât să mă ajute,din altruism și după spusele sale pentru că m-a îndrăgit imediat.Sentimentul era reciproc. Și eu rămăsesem impresionată plăcut, de bunătatea intensă, oglindită în acei ochi albaștrii ai săi, adumbriți de bretonul blond, atunci când îmi spusese că vine adesea în parc, ca să mai audă vorbă românească,astfel să-și mai ostoiască dorul de casă. La 10 s-a deschis agenția și nu a trebuit să așteptăm prea mult. A fost chemată înlăuntru întâi
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
vorba de glume și bancuri. Ionuț și cu Rodicuța de mânuță se plimbau agale pe terasa, el îi tot povestea câte ceva, iar ea râdea cu poftă, avea două gropițe în obrăjori, o frumusețe. Amândoi atrăgeau privirile celor de pe terasă, el blond cu ochii albastrului de cer, ea brunetă, cu ochii negri și părul lung căzut în cârlionți bogați pe spate, erau frumoși foc. După ce făcură o raită peste tot, fără a-i da drumul de mână, se întoarseră la masa unde
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
farmecul tău Lumi întregi Cu zei și regi Se destramă încet și mor! Scripcarul te cântă pe câmpii, Printre munți, În suburbii, Pe buze reci, pe inimi vii Atât în soare cât și în lună Ca un delir De zeitate blondă, roșcată, neagră, brună ... Scripcarul nutrește multe pasiuni Vede în noi numai minuni Excepțional iubește el femeia ... În ea își găsește cheia Și cunoaște veșnicia! Referință Bibliografică: Iubita Scripcarului / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI
IUBITA SCRIPCARULUI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378496_a_379825]
-
am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-am recunoscut a fi îngerul meu păzitor” - Maica Alexandra (Principesa
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378542_a_379871]
-
ostenea un tanar pustnic, până în 30 de ani, pe numele de călugărie, Teodosie, îmbrăcat cu o pelerina de culoare albastră. În bordei se găseau lumânări, tămâie, smirna, candela, cateva icoane, cateva cărți religioase, 2-3 haine. Un tanar mic de statura, blond, slab, cu o privire de vultur, un zâmbet de înger și o minte ascuțită. Vorbele sale erau dulci precum mierea de albine. Un om pâinea lui Dumnezeu. Cu toate că nu am avut spațiu suficient, nu ne-a servit cu nimic în calitate de
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
că cercetătorii adeseori recurg la jocul debordant al fanteziei, de-abia ținută în frâu de discernământul critic. Iată-l, de pildă, pe eruditul Vacher de Lapouge împărțind rasa albă a europenilor în trei mari categorii sau varietăți: homo europaeus (înalt, blond, cu ochi albaștri, inteligent, întreprinzător, așezat la șes), homo alpinus (mărunțel, cu părul și ochii de culoare închisă, prudent, tihnit, sedentar, retras în munți și pe colinele împădurite), homo mediterraneus (inferior din punct de vedere psihic primelor două categorii, el
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
mele pe parcursul vieții. Reporterul: Maică Elisabeta, din tinerețile mele am tânjit după taina călugăriei și, cu sinceritate vă spun că nici acum nu m-am lecuit de această ispitire, spuneți-ne, ce înseamnă să fi monah? Pustnica: Așa cum sunt oameni blonzi sau bruneți, înalți sau scunzi, cu ochii verzi sau căprui, tot așa sunt și oameni care primesc o anumită chemare de la Dumnezeu. Aceștia sunt monahii, creștin ortodocși care își predau viața în mâinile lui Dumnezeu, fiind aleși prin mijloacele Sale
EU SUNT MIREASA LUI HRISTOS! (INTERVIU CU SCHIMONAHIA ELISABETA, FOSTA MAICĂ TEODORA, PUSTNICA GIUMALĂULUI) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379076_a_380405]
-
la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva, acolo sus, cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de abordare
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc, zise: - Aveți ochi albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... foarte frumoasă ! Râse
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
simțuri pe care le credeam pierdute. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță cuvântul cu un aer de mândrie, parcă dorind prin asta să
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
mea zbuciumată. Dacă aș fi știut ... * * * Visam cu ochii ațintiți în tavan. Mă simțeam din nou împlinit, așa cum nu mai fusesem de foarte multă vreme. Lângă mine Adina respira ușor, regulat. Dormea un somn de copil, fără de griji. Părul ei blond și răsfirat se întindea șerpuitor pe suprafața albă a pernei, părând că emană energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM Domnul Smithson Trezit la miezul nopții, domnul Smithson Își căută ciorapii, mâna sa dădu peste altă mână Care răspunse cu o
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > BUN VENIT OCTOMBRIE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Bun venit octombrie cu plete de umbră în care joacă focul cu-o pată blondă sumbră cu pomeții rumeni pe dealuri dezbrăcate cu-ale tale doruri în nouri ferecate Luna-a doua-n toamnă, ce viață mi-ai dat în a doua zi, ca un vis damnat legăndându-mi ochii în nopțile tale fremătându-mi buza
BUN VENIT OCTOMBRIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381842_a_383171]
-
își face prezența și personajul principal al romanului, Daisy Rosalinda Arden, noua colegă a elevilor din clasa a X-a, venită din Hansburn. Foarte interesant în roman este jocul culorilor, prezent încă din primele paragrafe ale capitolului I „părul ei blond“, „tocurile negre îi scoteau în evidență picioarele subțiri“, „o bluză galben închis“, „o eșarfă în mai multe culori“. Am putea asocia înclinația spre culoare a romancierei cu aptitudinea ce o avea personajul principal, Daisy, pentru desen „Daisy, când este acasă
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]
-
Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc spre marea înspumată, Zulufii ei sunt blonzi și creți, Iar iarna crește în nămeți. Referință Bibliografică: IARNA PE ȚĂRM / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
adus-o la mii de kilometri depărtare de ea. Se auzi cum cea mică aleargă strigând: - Mamma, mamma, dove sei? - Qui Maria! In cucina! imediat în pragul ușii apăru un cap de copil adorabil. Era șatenă, cu niște bucle spre blond, ondulate ca pe timpul sfârșitului de secol XIX, îmbrăcată în ștrampi albi și o rochiță turcoaz peste ei. Când a văzut că mai este cineva necunoscut cu mamă-sa, s-a retras fugind repede înapoi la tată înconjurându-i cu mânuțele
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
pe șira spinării.Dintr-o dată ca la un semn ușile birorilor au început să se deschidă, oameni preocupați mergeau pe hol cu dosare sub braț. Ușa de la camera 22 s-a deschis, un bărbat în jur de 35 de ani, blond cu ochii de un albastru-spălăcit, atletic și potolit la vorbă la invitat înăuntru. -Luați loc, imediat terminăm, vă rog să mă iertați că v-am făcut să așteptați, un telefon de la comandant prin care îmi cerea o situație a fost
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
scăunele de lemn. Și începură să îi curețe încet, rând pe rând. • Și acum, să nu ne plictisim, fiecare să-și spună povestea! Cine începe primul? întrebă Fernando. • Tu! Chiar tu, că ai fost cu ideea! spuse tare o adolescentă blondă, filiformă, Lorena. • Ok! Dacă așa vreți. Eu am dus-o foarte bine în copilărie. Mama, tata, surorile mele mă iubeau și eram cu toții fericiți. La școală aveam o învățătoare minunată și îmi plăcea să învăț. Eram printre primii în clasă
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
are niciun prieten. Este nervos, la ore nu poate sta locului. Este violent și lovește tot timpul pe cei din jur, fără motiv. Voi, n-ați observat acest lucru? • Da, și pe mine m-a bătut! spuse Cerasela, o fată blondă și gingașă. • Mai bine să-și continue Violeta povestirea! Cum este la “Centru”? De ce absentezi atât de mult de la școală? Pierzi mult! Mai ales că ție îți merge mintea, remarcă Marius. Nu mă duc pedagogii. Îi duc pe cei mici
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
să nu mai sufere, tatăl meu s-a sacrificat pentru ea și a plecat pe străzi, singur. Așa a crescut! Acolo, de supărare, a început să bea, a învățat să se drogheze. Și-a distrus viața! Era un bărbat frumos, blond cu ochii albaștri... frățiorii mei, mai mici îi seamănă perfect. Dar nu mai știu nimic de ei și nu cred că voi mai afla vreodată. Au fost înfiați, imediat după moartea mamei: doi în străinătate, unul în Europa, celălalt în
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
cu păr lung, lins. Deja sunt vedetă, că mama a investit în mine enorm! A dat bani la toți, peste tot! • Eu am vrut să câștig bani, singură, spuse Angela o fată cu pielea mai închisă la culoare și vopsită blond platinat. Am numai mamă, care lucrează, dar câștigă foarte puțin. Nu ne ajunge mie și frățiorilor mei. În ziar am citit un anunț. Scria că se plătesc fete de companie pentru străini. Am sunat și eu, și m-au chemat
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Ce credeai tu? Cine îți dă ceva, astăzi, degeaba? Conversația se întrerupse brusc. În cameră intră un bărbat de aproximativ treizeci și cinci de ani, înalt și bine făcut. • Andreea, am venit după tine, se adresă el unei fete slăbuțe, cu păr blond, lins și ochi albaștri. Eram îngrijorat pentru tine, cu furtuna aceasta incredibilă. Îmi era teamă să nu fi pățit ceva rău. Te aștept în autoturism. • Mă bucur că ai venit. Dar nu am terminat încă lucrul aici. Mai așteaptă-mă
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
una mai mică, dar intimă și zilele se scurgeau calme și plăcute. Până-ntr-o zi când, doi ani mai tarziu, Diana și Carol au dat nas în nas cu domnul „libertate”, în parcul din cartierul lor. Ținea o fetiță blondă de mână. - Hei, Dovlecel, ce mare te-ai făcut! spuse el, fără pic de jenă. Mi-a luat ceva timp să-ți găsesc păpușă, dar asta e ceva mai specială. O cheamă Samantha, si de câte ori vei vrea, vei putea să
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
mea, dar trebuie să știi să negociezi cu ea. Urmează-ți fericirea și fii perseverentă! Dă-i o șansă vieții să fie frumoasă și ea te va răsplăti! Avea o relație bună cu fiica ei, și-i plăcea cum puștoaica blondă se transformase într-o adolescentă frumoasă, inteligentă și sigură pe ea. Firul gândurilor i-a fost întrerupt de soneria telefonului ei mobil. Era Miranda. Aceasta locuia la două minute de ea, pe aceeași stradă. - Hei, ce faceți, va așteptăm! Crisa
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
o dimineață veselă de sfârșit de iarnă și soarele mângâie chipul Emiliei cu raze plăpânde. Îi place să se alinte printre așternuturi, să-l caute prin mătasea fină pe Vic, iubitul ei. Adoră să-i simtă printre degetele lungi părul blond și ușor cârlionțat, să-i simtă pielea lângă trupul său. Numai că în dimineața aceasta nu-l simte. A trebuit să plece devreme la birou. E implicat într-un proiect important și are multe detalii de pus la punct. (printre
SURPRIZA... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380459_a_381788]