1,956 matches
-
cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar pe el să l acceptăm așa cum arăta. Deși zeul era analfabet, constituia o forță. Păcat? Probabil astea erau regulile jocului. Costică se abilita
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze și nu mai sug. L-am văzut în drum pe unul care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comuniști) nu‑i recunoaște dreptul la existență. Ca într‑o secvență filmată cu încetinitorul, mama vede blocurile grele de piatră, crescute din pământul de la Mauthausen, cum îi strivesc pe deținuții vlăguiți. Chiar după încheierea zilei de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
IV. ÎN CARE NE ÎNVINGEM JENA ȘI TRECEM LA FAPTE Desigur că repovestirile din Cătă și Leac pot susține ipoteza că noi, ăștia care ne-am adunat În Celebrul animal, eram muiați În literatură. Că nu mai puteam arunca un bolovan la vale fără se ne gândim la Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un scriitor În vogă fără să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o stâncă din cele ridicate pe culmile munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor. Își reveni iute, așadar, și aținti spre mine o suliță din cele subțiri. Eu aveam deja bolovanul În mână. L-am azvârlit În vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împrejurul lui plasa vorbelor. Cu puterea asta. De-aia și cred, câteodată, că sunt Tatăl. Când mi-e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și femeile și copiii vor azvârli cu pietre În tine, să vadă și ei ce pățesc cei ce se cred Tatăl. - Dar de unde știe Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din ce În ce mai teamă, iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu intre În vorbă cu mine. Singurul lucru pe care mi-l mai spuneau era că așteptau luna plină ca să mă ucidă cu bolovani. Așadar, trimisul se pregătea să fie dat Umbrei, și asta fără ca măcar să-și fi Încheiat călătoria. Dacă avea să fie așa, nici vorbele n-aveau să mai iasă la iveală. Era mai bine - În lipsa cuvintelor, nici povestea despre Krog, neputinciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se Întindea pe mâna moale. M-am ținut după ea cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În sus prin albia plină de pietre și stânci, târându-l pe Enkim după noi cum puteam mai bine. Era cald, ne era sete, dar lungana asta de Runa ne supunea mai departe la cazne, punându-ne să mergem pe bolovanii cei mai lunecoși, cei pe care nu lăsam nici un fel de urme. - Ziceai că Vinas o s-o ia la vale, i-am spus, răsuflând precum un câine fugărit. Mersul ăsta pe pietre ne seacă de puteri. - Ai curaj să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor neamurilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încredere. Nici eu nu Înțeleg, dar ce-mi pasă? Eu Îl știu pe Dogon. Uite. Îmi arătă Câinele Mare, care abia ce se ridicase pe cer, târându-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi bufni prin rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul văzduhului meu. Apoi: - Of, of, Barra! De-aci am plecat În călătorie acum... mă uitai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]