3,270 matches
-
pe un ton apăsat, intens, ca și cum dădea expresie unei necesități personale, Găsit. Câinele înaintă un pas, doi pași, încă unul, fără să se mai oprească până când ajunse în dreptul celui care-l chema. Cipriano Algor întinse mâna dreaptă, aproape atingându-i botul, și așteptă. Câinele adulmecă de câteva ori, apoi își întinse gâtul, și nasul lui rece atinse vârfurile degetelor care-l solicitau. Mâna olarului avansă ușor spre urechea din partea lui și o mângâie. Câinele făcu și ultimul pas, Găsit, Găsit, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scris olar, dar și bărbat, bătrân și tatăl Martei. Or, cum spuneam, câinele Găsit, după ce, cu două lipăieli rapide, făcu să dispară mâncarea din farfurie, demonstrând clar că nu-și considera încă mulțumită cum trebuie foamea de ieri, își ridică botul ca așteptând o nouă porție de hrană, așa cel puțin a interpretat Marta gestul, de aceea îi spuse, Ai răbdare, prânzul e mai târziu, veselește-te cu ce-ai în stomac, a fost o judecată pripită, cum de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie singura dată, Ce fac, Ori închizi ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu-ți face griji, am vorbit deja cu Marçal, le las undeva, în câmp, într-o groapă, dacă vrea cineva n-are decât să le ia, Cu atâtea mutări, majoritatea se vor sparge, Foarte probabil. Câinele veni și atinse cu botul mâna Martei, părea că cere să i se explice noua compoziție a agregatului familial, cum se spunea pe vremuri. Marta îl certă, Să te văd cum te porți de acum înainte, între tine și bărbatul meu poți fi sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Gacho apăru în prag, își schimbase uniforma cu o haină obișnuită, de umblat prin casă. Câinele Găsit îl privi cu atenție, cu capul ridicat, înaintă câțiva pași spre el, apoi se opri, în expectativă. Marçal se apropie, Facem pace, întrebă. Botul rece atinse ușor cicatricea de pe mâna stângă, Facem pace. Olarul rosti, Uite că am avut dreptate, Găsitul nostru detestă uniformele, În viață, totul e unformă, trupul e cu adevărat civil doar când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă în casa și în viața celor doi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că din nou stăpânul nu era în cea mai bună dispoziție, chiar ieri, când îl căutase la cuptor, se mirase de expresia absentă a celui care considera plăcut să se gândească la lucruri greu de înțeles. Îi atinse mâna cu botul rece și umed, cineva trebuie să-l fi învățat pe acest animal primitiv să-și ridice labele dinainte așa cum fac mereu până la urmă cu atâta naturalețe câinii instruiți în reguli sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere. Ce vrea să știe câinele Găsit e unde se va duce stăpânul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atingere. Ce vrea să știe câinele Găsit e unde se va duce stăpânul când se va hotărî să iasă din imobilitatea gânditoare în care-l vede. Ca să-l facă să înțeleagă că-i așteaptă decizia, îl atinse din nou cu botul, și cum Cipriano Algor se îndreptă de îndată spre cuptor, spiritul animal care, oricât s-ar crede contrariul, e cel mai logic dintre toate spiritele din lume, îl făcu pe Găsit să tragă concluzia că, în viața oamenilor, o dată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gata încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor, cu botul căscat și limba atârnând, bucuros de călătoria care începea, în cazul acesta, ca și în atâtea altele, ființele omenești sunt precum câinii, își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care îi așteptau în cuptor. Statuetele mai trebuiau vopsite, și vopsitul era tocmai treaba care îi revenea, cel puțin să-i mai fie date trei sau patru zile de stat sub dudul negru, cu Găsit întins lângă ea, râzând cu botul deschis și limba atârnând. Ca și cum ar fi fost vorba de ultima dorință disperată a unui condamnat, nu cerea mai mult, și deodată, cu un simplu cuvânt, tatăl îi deschisese poarta spre libertate, de fapt, putea să vină din Centru de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. „Te urăsc”, i-am șuierat printre dinți și am văzut cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mai toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi. Nu poți să stai pur și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie că a adormit, pînă cînd mormăie și ochii i se deschid cu o fluturare. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se linge pe bot, se repeziră jos, țipând. Wild Rover lătră în semn de recunoștință. — Al naibii câine. A mâncat pâinea cu usturoi. — Cel puțin ne-a lăsat castronul cu spaghete. — Asta numai pentru că n-aveau parmezan, se încruntă Jack, cu un aer amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dorul lui Ben și lui Ralph, care devenise în chip bizar un membru al familiei. Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai ales, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pachet de fumat. Mie nu-mi convine să cumpăr lingura de la unul că nu știi ce-a făcut ăla cu ea. Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe cameră mare. Le lăcuiesc toți, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-a zis: „Fură bă și tu“ - „Ce?“ - „Gâște“. Și gâște am furat prima oară și mi-a fost greu, până când mi-am dat seama că e foarte ușor. Luam gâsca din cârd, ciripea cât o prindeai, puneai mâna pe bot. Aia a fost prima dată. Dar și la frati-miu am furat tot porcul. Să mănânc și eu cu băiatul. Nu am furat mare lucru. Numai ce vedeam la ochi și la ce aveam eu trecere. Dacă puteam, luam. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
E articolul 51, dacă sunt cuminte, muncesc, mă eliberez. Aici trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12 ani, câte a făcut Hrib! Eu am multe. Am scris trei cărți poștale pe lună, în ’90, asta e cea mai gravă, pe numele meu, pe numele lu’ altul, pe numele la altul, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-am dat o palmă. „Fir-al dracu’, Fir-ar mă-ta! De când te caut eu pe tine! Ți-am spus eu acum trei zile să vii la Capitală!“ - „Dom’le, că...“ - „Taci!“... I-am mai dat vreo două peste bot, să-i dea sângele, să-i iau vorbele. Plutonierul major: „Dom’ locotenent, care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
focul în cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște ochi parcă plini de reproș. În fața WC-ului public de peste drum stătea o femeie, probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]